249,666 matches
-
la scară mică, însăși familia Baba, traversează cîteva experiențe unice. Anul 1918 n-a adus cu sine doar sfîrșitul războiului, după atîția ani de nenorociri și de privațiuni, ci și o nouă configurație a Europei și o nouă distribuție a centrelor de putere. La sfîrșitul lui 1918, Transilvania, Banatul și Bucovina, desprinse din Imperiul Austro-Ungar, își proclamau unirea cu România, pentru ca, după doi ani, prin Tratatul de la Trianon, această hotărîre să fie recunoscută de puterile europene și să primească legitimitate juridică
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
și o mișcare pe un spațiu geografic mic, era, în fond, un salt uriaș dintr-o lume în alta, experiența unei alte civilizații și descoperirea unor alte repere. Provincial ca așezare pe hartă și lipsit de importanță în sine ca centru urban și administrativ, incomparabil mai mic decît Craiova, Caransebeșul era, totuși, în ciuda retragerii precipitate a marilor proprietari unguri, un segment din civilizația și din administrația austro-ungară. Budapesta și Viena funcționau aici ca modele stabile, ele erau centre accesibile de învățămînt
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
în sine ca centru urban și administrativ, incomparabil mai mic decît Craiova, Caransebeșul era, totuși, în ciuda retragerii precipitate a marilor proprietari unguri, un segment din civilizația și din administrația austro-ungară. Budapesta și Viena funcționau aici ca modele stabile, ele erau centre accesibile de învățămînt, de cultură și de difuziune a valorilor civilizației europene, dar mai erau și garantul unei anumite ordini legate direct de mitul imperial. Secvența III Atmosfera din Bucureștii deceniului trei, efervescentă și contradictorie, oferea și din punct de
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
o proclama și ilustra într-o vreme în care feluritele pozitivisme formalizante și chiar erudiția înțeleasă ca o sisifică adiționare de informații în sine urmăresc a decupla creația artistică de atributele sale axiologice (esteticul aflîndu-se cu rol negreșit determinant în centrul lor, dar în conexiune cu celelalte și prosedînd propriile-i transparențe prin care nălucesc tainele ființei). Oricît de ambițioasă, rațiunea singură n-ar putea cuprinde totul în cîmpul artei, n-ar putea opera eficient în mediul "imponderabilelor" sale, în raza
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
despre victime? Victime fictive! Toate victimele pe care nu le-am ucis sau nu le-am închis noi sunt victime fictive. Locuiesc într-un mic bloc. Partea de jos a casei liftului este accesibilă prin subsol. În timp ce eu eram în centru, pregătind o lucrare despre lemingi, ea s-a strecurat în casa liftului și s-a așezat acolo, ținându-și strâns genunchii cu mâinile (sau cel puțin așa a dedus poliția din mizeria făcută). Eu mă întorceam acasă în fiecare seară
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
undeva din afara mea, iar dacă vine din afara mea, atunci nu sunt singur! Nu suport singurătatea. Dincolo de orice, rămâne singurătatea. Nu vreau să fiu o simplă stea ce moare. Te rog, fă să-mi fie foame, pentru că atunci nu sunt un centru mort, pot percepe copacii ca entități distincte și pot deveni curios cu privire la numele râurilor, înălțimea munților, diferitele forme ale numelui Tekakwitha, Tegahouita, Tegahkouita, Tehgakwita, Tekakouita, oh, vreau să fiu fascinat de fenomene! Nu vreau să trăiesc înăuntru! Reînnoiește-mi viața
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
Crimă în bucătărie! Ferme Dachau! Îngrijim ființe pentru a le mânca! Oare Dumnezeu iubește lumea? Ce fel mostruos de a te hrăni! Triburi de animale războindu-ne veșnic între noi! Ce am câștigat? Oamenii, niște naziști în ceea ce privește dieta! Moarte în centrul de hrănire! Cine le va cere iertare vacilor? Nu este vina noastră, nu noi am pus la cale toate astea. Acești rinichi sunt niște rinichi și-atât. Aceasta însă nu e carne de pui, e un pui. Gândiți-vă la
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
oficiu, pe cel "periferic", care devine "articulare postcolonială mimetică" (Gayatri Spivak). Sistemul comunist a adîncit clivajul în mod dramatic. Non-occidentalul are de ales între două ipostaze: cea a ignorării sau cea de mim, traducător, actor, dacă se supune atracției către centru. "Dar dacă se întîmplă, se întreabă exegeta, așa cum spunea Eliot despre scriitorul de geniu, care nu se mulțumește să imite, ci fură de-a dreptul, să transforme împrumutul în ceva mai bun? Dacă dorința de Celălalt este, în realitate, capacitate
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
prea din cale-afară". Cuvintele aparțin d-nei Marie France Ionesco și au fost publicate de revista 22 (numărul din 28 ianuarie-3 februarie). Ele sînt extrase dintr-o scrisoare deschisă adresată de fiica lui Eugène Ionesco d-lui Virgil Tănase, director al Centrului Cultural Român de la Paris, ca răspuns la propunerea acestuia de a monta Rinocerii pe scena Naționalului bucureștean. În treacăt fie spus, dl Virgil Tănase nu este cumva tot un vestigiu activ plantat în inima Parisului de președintele României? *A reapărut
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]
-
printr-o rudă sosită din țară că dacă dă pe post fragmente din cartea lui Pacepa Orizonturi roșii, va muri. În fine, generalul Pleșiță recunoaște în scandalosul său interviu acordat lui Patrichi faptul că exista o "unitate de lichidare" în interiorul Centrului de Informații Externe (fostul DIE al lui Pacepa, actualul SIE), pe care-l conducea. Iar Pacepa ne oferă în cartea sa atît numele de cod (Radu), al instalației de iradiere folosită de Securitate contra deținuților și disidenților, cît și formula
Crimele Arhitectului Șef by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14298_a_15623]
-
Gheorghe Grigurcu Evident, în centrul creației poetice a lui Adrian Popescu se află Paradisul. Poetul se mărturisește astfel: "Lumea de aici mi-a evocat mereu lumea de dincolo, pe aceasta am invocat-o, am descifrat-o cum am știut, convins, pînă la capăt, că există
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
doua copertă, citim un extraordinar text al Hertei Müller, din trei secvențe, cea mijlocie purtînd titlul pe care l-am pus mai sus. Textul e un fragment din Niederungen, amestec de evocare și ficțiune, de lirism și de epic, în centrul căruia se află Banatul copilăriei scriitoarei. A fost tradus de Cosmin Dragoste, care o și prezintă (și bine face) pe Herta Müller, ieri, colega noastră, germanistă și scriitoare timișoreancă, azi (după 1987), unul din cei mai reputați scriitori germani actuali
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
Cătălin Constantin În pragul lumii albe: o carte interesantă despre primul dintre riturile de trecere, despre obiceiurile și credințele românilor legate de naștere. Autoarea, Narcisa Alexandra Știucă, este cercetător la Centrul Național de Conservare a Tradiției și Creației Populare. Un statut vizibil în studiu prin faptul că cititorul are la dispoziție date de teren extrem de recente, culese de autoare între anii 1993 - 1999. E unul dintre principalele merite ale acestei cărți
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
mai vechi cu analize recente și în principiu nu foarte cunoscute la noi ale unor subiecte asupra cărora părea că s-a spus totul: magia, actele ceremoniale, riturile de trecere. Narcisa Alexandra Știucă, în pragul lumii albe, volum editat de Centrul Național de Conservarea Tradiției și Creației Populare, col. "Anotimpuri culturale", București, 2001, 232 p.
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
a venit, după orgoliul meu de pe-atunci, destul de târziu. Aveam deja 28 de ani, trecusem din grădinile paradisiace ale studenției și �Echinox"-ului în �câmpul muncii" și vieții, cu navetă la Cavnic, cu familie, cu profesorat, cu depărtarea de centru, cu eforturi de a menține o continuitate în scris, cu prieteni ai locului - cărora și acum le port o amintire tandră, unii dintre ei deveniți ei înșiși oameni cu cărți, rămași în Baia Mare (Adrian Oțoiu, Augustin Cozmuța, Gheorghe Pârja, Ion
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
finalmente decât imaginea respingătoare a cefelor îngroșate peste noapte. între categoriile care, în ultimii doisprezece ani, au beneficiat constat de ura puterii scriitorii ocupă primul loc. Indiferent că la guvernare s-au aflat politicieni de dreapta, de stânga sau de centru, indiferent că în parlament au moțăit nume mari ale culturii române, nu s-a făcut nimic pentru această categorie. Că unii scriitori sunt detestabili, dubioși moral și respingători prin comportament, că adesea e preferabil să n-ai de-a face
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
mei de la liceul Cantemir, cea mai mare parte a clișeelor acestui gen de paraliteratură nu se potrivește. Totul s-a petrecut pe neașteptate. La începutul anilor '80, cînd atmosfera din țară devenise irespirabilă, ne-am întîlnit - în Piața Rosetti din centrul Bucureștilor - cinci colegi de liceu, absolut întîmplător, într-o seară de vară. Fericiți de hazard și împinși, obscur, spre o comunicare existentă cîndva, uniți de tragedia pe care toată lumea o trăia, am hotărît să-i căutăm pe ceilalți. Întreprindere himerică
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
Aron, conferențiar la Școala de înalte Studii în Științe Sociale și la Școala Normală Superioară din Paris. Este director al revistei Ethnologie française, a fost membru al Consiliului director al Uniunii Internaționale de Științe Antropologice și Etnologice (1979-1981), director al Centrului de Etnologie Franceză (1968-1984), președinte (1979-1981) și vicepreședinte (1981-1989) al Societății Internaționale de Etnologie Europeană și de Folclor, președinte (1981-1986) și președinte de onoare (1986) al Asociației Muzeelor de Agricultură din Franța. Numeroase volume ilustrează, în afară de cele citate, îndelungatele sale
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
autoritățile au răspuns cu forța; la Cluj, Iași, Craiova, Brașov (Orașul Stalin pe atunci), Tîrgu Mureș, mici agitații; la București, organizația de bază a UTM-ului de la Facultatea de Filologie e aleasă fără să se țină seama de indicațiile de la centru, iar studenții mediciniști Alexandru Ivasiuc și Mihai Victor Serdaru pun la cale o manifestație în Piața Universității, despre care Securitatea află și, cu sprijinul turnătorilor, îi arestează pe cei care-și arătaseră dorința de a participa (iată, de altfel, cîteva
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
concursul internațional București 2000, cu toate că nu corectează nimic în spațiul urban, constituie o exemplară formă de terapie pe care arhitectura noastră era obligată să și-o administreze sieși, dar și societății românești, în ansamblul ei. Undeva, într-un timp nedeterminat, centrul bucureștean, identificat ca potențial, respiră asemenea unei semințe în fază pregerminativă care a nimerit pe un sol bolnav. Și numărul 1-4 al revistei "Arhitectura" este tocmai fișa clinică a locului, cu descrieri simptomatologice, radiografii, aprecierii ale stării morale și chiar
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
de ideologi și ideologii. Armoniile au fost înlocuite de dezechilibre, ideea de intangibil, de memorie a fost și ea spulberată. Primitivismul și grotescul din conducători, din noi, au fost zvîrlite peste fața orașului. Peste București și peste capitalele de județ. Centrele tuturor seamănă între ele, stilul Coreei lui Kim Ir Sen a fost propagat în spirit și în arhitectură cu o generozitate fără margini, ca o isterie fără leac. Indiferența indecentă a rămas ca o cumplită inerție în gesturile și atitudinile
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
Singurul personaj care își găsește mama (de altfel, exclusiv spre a se plînge) e Philippe d'Orléans, efeminat și homosexual. Povestea spusă de naiadă și driadă e reluată, din multiple perspective, pe nenumărate zeci de pagini. Este, de fapt, în centrul intrigii și al labirintului. Și aici, în codrii de la Fontainebleau, în relatările atribuite unor nimfe, și oriunde în altă parte, zi, și noapte, personajele se urmăresc, se rătăcesc, se spionează, se confruntă, se confundă. Sînt lupi, mistreți sau căprioare. Vînători
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
Bragelonne e un roman ce joacă pe identități, pe nume, pe scrisori și pe tăceri. Toate - performative și ucigătoare, ca vorbirea. Personajele - indiferent dacă apar ca oameni, zei, mistreți, grifoni - sînt totdeauna umbre sau fantome, vise sau statui. Și în centrul labirintului și la răscruci se află nu numai mormîntul, ci și închisoarea. Prea puțini sînt cei care nu trec pe acolo. E destinul fiecărui personaj și toți o știu sau o presimt. Destin pe care îl asumă, dar, în general
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
tale par a fi cîteva memorii/ pe care nimeni nu le mai răsfoiește" (Lucia). Neîmplinirea e un destin, nu un program, oricît de insolite ar fi punctele negativ-morale ale acestuia, oricît s-ar vrea demonstrativ un asemenea program în babilonicul centru, capabil a atrage și a respinge concomitent, oricum asezonat cu multă artă "nimic din ceea ce ți-ai închipuit acolo/ nu poate fi împlinit aici, în Queens,/ între tablouri, între albume de artă,/ între Monday și Friday, job, metrou,/ Saturday: vizite
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
Făcuse oare-n acel moment conștiința mea un fel de pliu, o cută, un cuib de rîndunică thomian? Se adîncea deodată țeasta mea casa-n ruine și eu însumi în mijlocul ei, în fața oglinzii din mobila străveche? Mă găsesc deodată în centrul minții mele, ochi în ochi cu un frate tăcut?" etc. Astfel de dilatări nepermise ale întrebărilor retorice, ale imaginilor care aveau mai mult funcție de coagulare, își găsesc cu greu justificarea. Un exemplu foarte bun este un capitolul despre "primele amintiri
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]