910 matches
-
timpurii din viață, adică; pentru fiecare din noi, căci fiecare începe cu un Eden și trece prin întorsături, durere, distorsiuni și moarte în întunericul în care, se spune, avem speranță să intrăm pentru a începe din nou. Avem oroare de cenușiu, de pișcătura ce ne anunță moartea, de gura scandaloasă și ochii plini de groază, de orice nu e datorat unei amintiri de fericire sau de o așteptare a ei. Dar atunci când nu există nici o Sicilie cu păstori, nici un tablou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
curs al evenimentelor - de către noi, pentru noi: n-am de gând să încerc să descopăr toate motivele. Când mă întorc în trecut mă văd parcă în momentul acesta, îmbrăcat sumar, cu mâini și picioare moștenite din familie, cu verdele și cenușiul ochilor și părul veșnic ciufulit; dar merită să mă opresc și să privesc de două ori imaginea mea de om complet îmbrăcat și cu un statut social nou. Nu știu de unde am început brusc să vorbesc mult, să spun glume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nu se mai termină; asta mai ales dacă nu există cine știe ce țel la capătul călătoriei. Și dacă se mai găsește și să bată soarele în dârele de praf de pe fereastră, cauzează și mai rău creierului decât acei nori de un cenușiu metalic, poate fi brutal și în nici un fel îndulcit. Nu au existat niciodată civilizații fără orașe. Dar orașe fără civilizații? Este un lucru inuman, dacă e posibil, să fie adunați atâția oameni care nu zămislesc nimic unul dintr-altul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fel îndulcit. Nu au existat niciodată civilizații fără orașe. Dar orașe fără civilizații? Este un lucru inuman, dacă e posibil, să fie adunați atâția oameni care nu zămislesc nimic unul dintr-altul. Nu, dar acest lucru nu este posibil, iar cenușiul zămislește propriul său foc, așa că până la urmă așa ceva nu ajunge să se întâmple. Am vândut câte ceva. Karas, vărul prin alianță al lui Einhorn, de la Holloway Enterprises, mi-a făcut un serviciu și a cumpărat câteva galoane ca să încerce să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
burtă, acea omenire plămădită din durere și cartilagiu, cei de sub un vezuviu ce înghite cărbune și răspândește un haos de fum, cei din adâncul nopții fremătânde de Calcutta, care știu prea bine în ce loc de iad se află. În cenușiul acela răpănos și mirosurile dimineții, după ce ne-au dat cafea și pâine, ne-au dat drumul mie și lui Stoney; Lupul a fost reținut să mai fie cercetat. Polițiștii ne-au zis: Părăsiți orașul. V-am găzduit noi de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
condiții împărtășite de toți. Ea poate să spună că lucrul de care este nevoie pentru a se îndulci prostia sau dizolva înșelăciunea este întotdeauna din belșug în jurul nostru și ni se oferă insistent - o ofertă neagră din Charing Cross; un cenușiu în Place Pereires unde vezi atâtea soiuri și varietăți de ființe care merg de colo-colo în lichid și ceață; un cafeniu din unitatea dreaptă ce caracterizează Wabash Avenue. O dată cu întunericul, e oferit astfel elementul salvator care să conducă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sălășluiau șerpi și porci sălbatici, căprioare și acele iguane gigantice pe care venisem să le prindem. Acolo unde ședeau ele lumina era arzătoare. Într-un Paris sau o Londră unde nu se disting nuanțele luminii solare, în tentele sale de cenușiu și în văluri, acesteia nu i se recunoaște adevărata putere și există mulți oameni care locuiesc în sud și care se gândesc cu jind la acele locuri ale căror virtuți se leagă de răcoare și frig. Cred că Mussolini nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Dar ea a strigat ceva către Jacinto și în același timp mi-a făcut semn să îmi ocup locul. Voia să mâne șopârlele către o vale pietroasă unde nu era chip să se mai ascundă. Uneori argintii, alteori de un cenușiu prăfuit, sau de un verde coclit, așa arătau în timp ce fugeau. În cele din urmă mi-a făcut semn să scot gluga de pe capul vulturului și să îi dau drumul din strânsoare. Am făcut un salt, Bizcocho a pornit la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Nu aveam nicicum de a face cu acea Mediterană traversată de apostoli sau tulburată de trecerea lui Eneas, acea băiță clementă, mătăsoasă, minunată, cu sclipiri de frumusețe, pe lângă care copilăriseră toate semințiile străvechi. În timp ce părăseam portul, oceanul Atlantic, de un cenușiu brutal, a prins în chingi vasul cu toată puterea lui, zgâlțâindu-l, împingându-l, mormăind; o sfârâială înfometată a prins a săra pereții etanși. Însă în dimineața următoare, în soare și căldură, ne îndreptam cu toate pânzele sus spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
s-a apropiat de mine și a luat-o de la capăt, acea cerșeală stranie. O, legi ale distrugerii! Ce se întâmpla oare, nu durase destul, nu fusese destul de treptat? Vreau să zic, ridurile astea care i se așternuseră pe față, cenușiul care înăbușise negrul, pielea care începuse să îi atârne, mușchii care i se topiseră? Avea oare încă vie în minte imaginea vilei pierdute, soțul sau amanții, copiii, covoarele și pianul, servitorii și banii? De ce oare se purta ca și cum încă suferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dar s-au rezolvat rapid și am pornit-o spre Dunkerque și Ostend. În locul în care englezii au fost atât de rău bătuți că orașul a rămas în ruine. Pe ruine se înălțau barăci Quonset. Creasta apei străvechi semăna cu cenușiul blănii de lup. Apoi, pe plaja prelungă, valurile se spărgeau albe; se fărâmițau în bucățele. Am văzut acest spectru de mânie albă venind din cenușiul sălbatec și între timp am luat-o în grabă spre nord, zorit să ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a rămas în ruine. Pe ruine se înălțau barăci Quonset. Creasta apei străvechi semăna cu cenușiul blănii de lup. Apoi, pe plaja prelungă, valurile se spărgeau albe; se fărâmițau în bucățele. Am văzut acest spectru de mânie albă venind din cenușiul sălbatec și între timp am luat-o în grabă spre nord, zorit să ajung la Bruges, și să ies din această linie de alb care semăna cu hăul eternității căscându-se exact lângă ravagiile lumii moderne, albită de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
unii la alții ? Ca să vadă groaza în ochii celorlalți ?! Îi ajungea frica lui !... Știa că se născuse cu un picior mai scurt, fetița vecinului era oarbă, dar așa cum erau, părinții aveau grija lor și-i ascundeau ori de câte ori oamenii aceia în cenușiu treceau ca să-i ia și să-i ducă. Nu li s-a spus niciodată unde. Acum, mai nou, îi duceau și pe părinți cu ei, iar în urmă, jefuiau și dădeau foc pe unde treceau, pentru ca spuneau oamenii în cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cenușiu treceau ca să-i ia și să-i ducă. Nu li s-a spus niciodată unde. Acum, mai nou, îi duceau și pe părinți cu ei, iar în urmă, jefuiau și dădeau foc pe unde treceau, pentru ca spuneau oamenii în cenușiu să nu mai fie nimic urât în orașul lor. Acela trebuia să fie Orașul Frumuseții ! Cu oameni perfecți, clădiri perfecte, străzi perfecte, lumină perfectă, ploaie și zăpadă programată, gazon, flori și copaci de plastic (fiindcă sunt igienici), lebede de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
clădiri, păduri, ape, animale, chiar și păsări. Nu sunt de nici un folos. Numai ce se înscrie în standard merită să trăiască. Iar standardul lor era o păpușă ca un schelet, o clădire pătrățoasă și cenușie, oglinzi în loc de apă și totul cenușiu... atât am apucat să văd din desenele lor. Eram bun proiectant, poate-ți mai aduci aminte de mine vorbea cu tata dar nu știam pentru ce lucrez. Când am aflat, era prea târziu. Deja începuse sfârșitul. Într-o singură noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sunt urâte, dacă ar fi fost fumurii ar fi fost altceva, le-ar fi pus la mașinile lor, dar așa ce-i drept, ei nu-l priviseră niciodată, decât de afară. Ce să caute ei în biserică?! Și oricum, numai cenușiul era frumos pentru ei. Când au terminat aici, s-au dus mai departe așa aflasem din proiectele lor că nu se întorc decât după ce vor fi făcut tot pământul la fel cu ce vezi aici. Un timp au mai răsunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
clădirile parcă-și pierduseră materialitatea și deveniseră niște prezențe fantomatice. Orașul atât de drag și de minunat, mut și estompat, pe jumătate ascuns în nori plutitori aproape neclintiți, părea un oraș suspendat în aer, identificat doar prin contururi incerte în cenușiu și cafeniu. Am pornit-o pe jos, inevitabil de-a lungul râului. Când am ieșit pe chei, în zona numită Victoria Embankment am observat că era vremea fluxului și că pe suprafața râului dansa o lumină caldă ce transforma culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Începea să mi se facă rău din nou. Mi-am continuat drumul pe sub podul Waterloo și, prin ceața care se mișca oblic și parcă dădea să se ridice, am zărit fațada cu coloane grațioase a Palatului Somerset. În nuanțe de cenușiu și cafeniu, părând că se clatină și că se retrage, arăta mai degrabă a decor de teatru. În dreptul lui, conturate clar și incredibil de simplu, ca într-o stampă chinezească, pluteau pe suprafața râului, în lumina incertă și apoasă, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sau nu. N-aș putea spune că gândul ăsta nu mi-a făcut plăcere. Am sesizat un zgomot ca un foșnet ce venea din spatele meu. Întrucât se intensifica, m-am întors. Începuse să plouă. Uitându-mă la cerul de un cenușiu gălbejit am putut identifica lumina zilei. M-am întors spre interiorul încăperii și spre chipul Antoniei îndreptat către mine. Locul în care ne aflam era mohorât, sinistru ca o celulă. — Poate că i s-a tulburat mintea, spuse Antonia. Știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
către poale. Pe Lou o prindea foarte bine, dar pe mine ar fi arătat ca un cort ambulant. Soarele nu se vedea printre nori, dar, cu toate astea, datorită lui, cerul căpătase o nuanță bleu-deschis, care oricum era de preferat cenușiului. Lou și cu mine am trecut de stația de metrou și travesam spre podul de cale ferată care ducea către Primrose Hill. Pe vremuri, acolo fusese o mică stație secundară, pe care Însă o Închiseseră ca să poată privatiza mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tată al lui Alex și, printre puținii localnici care se pricepeau, era considerat drept „o perlă de art déco“. Data cam din aceeași perioadă ca și Camerele din Ennistone. Zidurile exterioare erau din beton, pe vremuri alb, acum de un cenușiu pătat, cu colțuri rotunjite, ferestre încadrate în rame curbe de oțel și un acoperiș din țigle verzi, ușor înclinat. Deasupra ușii principale exista și un soi de ornamentație asiriană (sau poate că egipteană), inițial colorată în verde și cafeniu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe care le putem face pentru alții, lucruri menite să ne reîmprospăteze speranța, și lor și nouă. Să ocolim răutatea atât de răspândită care își găsește consolare în nefericirile și păcatele altora, înnegrindu-i pe ei pentru a face ca cenușiul nostru să pară mai alb, bucurându-ne de insuccesele și decăderea semenilor noștri, în timp ce găsim scuze și justificări pentru propriile noastre eșecuri și cocoloșim păcatele noastre tainice, nedescoperite. Și, mai presus de orice, să nu ne pierdem speranța, nici pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aveau propriu-zis lacrimi în ochi, își simțeau, amândoi, inimile încărcate de tristețe și dor. Dumnezeule, ninge! O tăcere grea, plumburie, se înstăpânise din zori peste oraș. Cerul, ca o cupolă joasă, solidă, opacă, boltită peste acoperișuri, se colorase întâi în cenușiu, apoi într-un gălbui, care se decolorase aproape în alb. Acum, fulgi minusculi de zăpadă, abia perceptibili, dansau în sus și-n jos, ca niște musculițe. Brian și Gabriel priveau fulgii (la ora prânzului), care păreau nu să cadă, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
păreau două văiugi create prin eroziunea apelor. Pe fruntea la marginea căreia părul creț, cărunt, nu începuse să se rărească, pielea se aduna, roză și moale, ca niște cârnăciori plați, între, zbârciturile adânci. O umbră de barbă țepoasă, de un cenușiu murdar, îi întuneca bărbia și gâtul scofâlcit, ca de reptilă. Singură, bărbia părea ceva mai puțin voluntară, mai puțin formidabil de poruncitoare. George își dădu seama, cu un ușor șoc, de explicația acestui fapt. John Robert își scosese dantura falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din spate. Înainte cu o clipă putuse vedea crengile copacilor, de un verde fraged, argintate de felinarele străzii, luminile din Papuc și, ceva mai departe, luminile de la Belmont. Pentru ca, brusc, totul să se învăluie într-un întuneric vag amestecat cu cenușiul unui amurg ploios. Pomenindu-se pe neașteptate în obscuritate, Tom își lăsă umbrela deschisă în iarbă și încercă să distingă contururile de la acoperișul Papucului. În timp ce se străduia să-și acomodeze ochii cu bezna, vântul îi luă umbrela, făcând-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]