2,002 matches
-
a devenit un viciu, ca băutura de exemplu și o consumă zilnic În porții egale, gândindu-se că, oricum e mai bine să fii un paria, să te naști direct pe pământ, să mănânci de prin gunoaie, să furi, să cerșești, să-ți Înflorească În plămâni tuberculoza ca un trandafir, decât să te schimbi peste noapte În cine știe ce locuitor al speranței. Antoniu și Plăcințica, sunt de ceva timp, nedespărțiți. S-au cunoscut la gura metroului, pe o arșiță cumplită, În iulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
metroului, pe o arșiță cumplită, În iulie, când pământul fierbea și orașul părea o suspendat În aerul Înăbușitor. Chipul ei inocent și luminos i s-a părut neverosimil În colcăiala umană, fierbinte. I s-a părut de asemenea straniu că cerșea. Stătea lipită de vitrina librăriei și cerșea. El nu se mai uita la oameni de foarte mult timp. Foarte rar vedea altceva decât mâna care-i arunca banul sau cea care-i dădea câte ceva de mâncare. Fata, ținea În mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
când pământul fierbea și orașul părea o suspendat În aerul Înăbușitor. Chipul ei inocent și luminos i s-a părut neverosimil În colcăiala umană, fierbinte. I s-a părut de asemenea straniu că cerșea. Stătea lipită de vitrina librăriei și cerșea. El nu se mai uita la oameni de foarte mult timp. Foarte rar vedea altceva decât mâna care-i arunca banul sau cea care-i dădea câte ceva de mâncare. Fata, ținea În mâini, ca pe o carte deschisă, o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
arunca banul sau cea care-i dădea câte ceva de mâncare. Fata, ținea În mâini, ca pe o carte deschisă, o bucată de carton pe care scrisese cu litere de tipar: ,, Nu sunt bolnavă, nu sunt murdară, nu am deficiențe mintale: cerșesc și vagabondez pentru că numai așa pot să cunosc lumea. Vă mulțumesc!,, S-a apropiat de ea, a făcut-o să râdă spunându-i că el e un cerșetor care cunoaște lumea...de când lumea, și, i-a admirat frumusețea și neobișnuita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
chipurile oamenilor ghicind caracterul lor, să nu poluăm planeta cu gunoaie și să urcăm pe munți atunci când ni se face dor și sete de aerul lor. Recunosc, nu-mi ceri prea mult, dar ne putem trezi mâine-poimâine la marginea societății, cerșind. Trebuie mult mai mult ca să fim un cuplu respectat și apreciat, chiar dacă societatea nu ne cere acest lucru.,, Draga mea, ,,Ceaiul mă reconfortează. Ceaiul Îmi amintește Întotdeauna de casa bunicilor, În care mirosea tot timpul a flori de tei, ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de impurități, așteptând sfios un semn de recunoștință din partea celor În care el are Încredere. -Ciudată gândire mai ai. Ai auzit de cerșetorii care Înjură, dacă nu li se dau bani, ai auzit de cerșetori care ajung la crimă? Eu cerșesc ca să-mi astâmpăr foamea și nu pentru că aștept recunoștință din partea celor care-mi aruncă bănuții din milă și În silă de cele mai multe ori și nu recunosc nici un fel de relație cu cei care se scurg În sus și În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
recunoștință din partea celor care-mi aruncă bănuții din milă și În silă de cele mai multe ori și nu recunosc nici un fel de relație cu cei care se scurg În sus și În jos la gura metroului. A, de ce am ajuns să cerșesc? Mă privește și nu trebuie să fiu psihanalizat de nimeni. Cândva, din prostie și ignoranță blestemam societatea, dar mi-am dat seama că nu am dreptate, cel puțin În ceea ce mă privește. Într-adevăr, uneori societatea te ajută să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se nasc. Bocesc, se roagă, Își etalează defectele fizice suferințele, dar câteodată, e drept foarte rar, se Întâmplă, ca În cazul lui Antoniu și al fetei, ca așteptarea interiorizată să ia locul zvârcolililor și al vaietelor. Când a Început să cerșească, Antoniu se gândea că Într-o bună zi ceva Îl va salva de promiscuitate. Nu credea nici o clipă că ea se va eterniza. Nu te naști cerșetor, ești Împins către asta o soluție pentru tine. -Mă gândesc, spune Plăcințica, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai bine. Eu nu cred că armatele de vagabonzi cerșetori care umplu țara au vrut de bună voie să fie cerșetori. -Ce naivă ești! Mie nu mi-a lipsit nimic, nu m-a Împins nimeni; am pierdut tot, vagabondez și cerșesc de aproape trei decenii.,, -Poate și tu suferi ca și mine de sindromul vagabondajului. Nu pot să dorm decât cu privirea la cer. Nimeni și nimic nu mă poate ține În loc. Să nu te sperii dacă am să dispar Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mea de cerșetor, că voi putea să scriu și să public o carte care nu-mi dă pace de ani de zile, că noi, locuitorii ghetoului vom fi mutați Într-un loc civilizat și nu vom mai fi nevoiți să cerșim. Deși, dacă stau bine și mă gândesc, mă sperie schimbările. Dacă tot mi-am ratat viața, măcar să fiu consecvent până la capăt. Să nu mai schimb nimic. Ducă-se! -Antoniu, nu mai poți schimba nimic, oricât ar petici Uniunea Europeană, trupul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că a Întârziat. Către seară, autobuzul va pleca gâfâind, plin ochi cu aceeași pasageri neliniștiți și-l va duce și pe Antoniu la capătul celălalt al traseului, un loc de unde pleacă atunci când mai speră. Ocupată sau nu, de cei care cerșesc, gura metroului rămâne un magnet permanent pentru ei. Îi atrage vânzoleala pestriță aducătoare de oarece profit, gloatele anonime care asediază intrarea. Despre cerșetori, ca și despre vedetele de cinema, politicieni, sportivi sau criminali, circulă legende. Unele spun că-s plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pentru ei. Îi atrage vânzoleala pestriță aducătoare de oarece profit, gloatele anonime care asediază intrarea. Despre cerșetori, ca și despre vedetele de cinema, politicieni, sportivi sau criminali, circulă legende. Unele spun că-s plini de bani, că au făcut din cerșit averi. Altele pun niște drame siropoase pe seama vagabondajului lor, și nu puține sunt cele care vorbesc despre iubiri pătimașe care s-au sfârșit prost, ratări În profesiuni elitiste ș.a.m.d. Legendele nu spun Însă nimic despre o vocație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Doi cerșetori rebegiți de frig, cu figuri distruse de alcool, beau pe rând votcă dintr-o sticlă din plastic, plată și-și Încălzesc mâinile suflându-le din când În când abur cald Îmbibat cu băutură. Stau exact În fața vitrinei unde cerșea Plăcințica. Dintr-o coșniță peticită pe care au rezemat-o de peretele vitrinei, iese capul pleoștit al unui câine, tovarășul lor de foame și vagabondaj. -Pe ce parte este Europa, nu vă supărați? se trezește Antoniu că-l Întreabă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vagabondajului și a cerșetoriei. -Plimbă ursu, vagabondule. Bărbatul În jur de patruzeci de ani, o huidumă Îmbrăcată Într-un trening matlasat de culoarea prunei, tremurând de nervi Îl ia luat drept țintă a vituperării lui sălbatice, pe Antoniu. Decât să cerșești mai bine ai pune mâna pe mătură și lopată să curăți străzile. În felul ăsta câștigi un ban cinstit. Vrei să vină cei de la Bruxelles să ne măture țara? Uite ce-i În jurul nostru: gunoaie și cerșetori, fețe posomorâte, șantaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
primească o fărâmă din milă ta. Ai dat banii fără să te uiți și fără să comentezi. Când ai ajuns În casă te simțeai ca Iona În burta balenei. Bătrâna doamnă, presupusa ta rudă se cocoțase pe nervii tăi și cerșea și ea ceva: conversație. Jucați amândoi pentru a nu știu câta oară un joc de societate. Dar astăzi, tu nu aveai chef, erai Într-o stare psihică jalnică. Vocea bătrânei doamne, se auzea monoton, și de oboseală nu-ți dădeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
S-au Înmulțit Îngrozitor. Sunt ignorați, mutilați, lăsați de izbeliște, aruncați În stradă de trântori care trăiesc pe spinarea lor. Bătrânii tremură la gândul că li se vor lua banii, și la gândul că le vor fi ocupate locurile care cerșesc. Cel care Întinde mâna așteptând mila semenilor, e adesea un ,,excursionist,, care-și cară În rucsacul ponosit tot avutul. Cu el În spinare colindă orașul În căutarea hranei și adăpostului. Este un globe-trotter adaptat și rezistent, care-și păzește ,,agoniseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mâna Întinsă așteptând ca mila celor din jur să rodească În palmele noastre nespălate, va trebui să dăm socoteală Celui de Sus. -Până atunci profită Antoniu, și lasă-i pe alții să-și bată capul cu mustrările de conștiință. Tu cerșește și trăiește cum ți-ai ales, pentru că oricum, la vârsta asta ce se mai poate schimba În viața ta? Uită-te la mine Ăvânzătoarea, o femeie planturoasă de vârstă medie, așează revistele cu dexteritate, În spațiile făcute anume pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
capul sprijinit de bagajul transformat În pernă. Antoniu se gândește că ar fi momentul, să apeleze la cantina săracilor, pentru a putea avea mai mult timp pentru scris. A aflat de una care se află chiar În cartierul În care cerșește. Cine știe-poate va avea noroc. Mâna Întinsă mai primește: o bancnotă de 1leu, o chiflă, o napolitană, o monedă de 0,5 lei, o brânzoaică și altă bancnotă de 1 leu. O portocală rostogolită În mâna lui de mâna unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cale un nou ,,acoperiș,, , după trei nopți petrecute Într-un parc, sub cerul liber, zgribulit de frig și slăbit În ultimul hal. Moartea nu mă luase Încă și parcă mă Încăpățânam și eu prefăcându-mă că n-o mai văd. Cerșeam la intersecția unor străduțe desfundate, pe lângă fostele uzine Timpuri Noi, și am dat de o mașină părăsită, o rablă care părea că fusese salvată de la incendiul pe care tocmai Îl trăisem pe viu. Mi-am făcut cum a dat Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
alcătuire. Kawabata are nevoie de Îngrijire și de hrană bună, și Antoniu ar da orice ca să-l țină În viață pe bătrânul lui prieten. Mai are să-i povestească atâtea! Dacă n-ar fi plecat Plăcințica, ar fi fost dispus să cerșească și pentru ea, pentru simplul motiv că aluatul din care era alcătuită, răspândea arome de vis amestecate cu cele de lumină, aidoma unei infirmiere care te poate Însănătoși prin simpla ei apariție. -Da, Kawabata, m-ai Întrebat pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
face cale Întoarsă cu același metrou, deci va trece dus-Întors prin aproape douăzeci de stații. Are timp să privească fețele oamenilor și să asculte vocea feminină expresivă, venită prin rețeaua de difuzoare sofisticată, prin care comunică impecabil cu pasagerii. Când cerșește, privirea lui vede mai mult picioarele celor care trec. Pentru că pasagerii stau pe scaune unii În fața altora, ca la o masă lungă, festivă, le vede Însfârșit cu claritate fețele. Primul lucru care-i atrage atenția, sunt chipurile călătorilor: mohorâte, Îmbătrânite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tipar: ,,Fievă milă de un orfan. ,, Un cor pestriț, pe multe voci care se Înalță spre urechile călătorilor enervant, și În același timp impresionant. Mâinile apucă banul cu o dexteritate extraordinară, uimindu-l chiar și pe exersatul Antoniu. El nu cerșește În vagonul metroului. Stă pe scaunul roșu din plastic, ca un spectator absorbit cu totul de acțiunea piesei. Pe pereții stațiilor, reclame uriașe apelează la naivitatea călătorilor,și se lăfăie atrăgând prin coloritul și conținutul lor: copiatoare, medicamente, detergenți, mobilier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a Înțeles că lumina nu vine numai de Sus, ci se mai cuibărește uneori și În noi, Încălzindu-ne. Metroul se repede cu viteză spre stația În care Antoniu va coborî și va ieși la suprafață, exact În locul În care cerșește. I-a făcut bine plimbarea, a uitat pentru o oră de apăsătorul sentiment al morții pe care-l trăiește În ultimul timp. A remarcat acea Încruntare generală din privirile semenilor, ca pe un semn al neîncrederii În ei, nicidecum ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În momentul În care am devenit cerșetor, demnitatea mea, onoarea, s-au dus naibii. Am câștigat totuși ceva: mă concentrez mai mult asupra mea. Și acum, după atâția ani trăiți cu mâna Întinsă, Îmi Înfrânez pe cât pot rușinea de-a cerși, purtându-mă cu cei cărora le pretind bani, ca un om lipsit de onoare. Nu uita, eu am ales viața asta, și nu ea pe mine. Orbecăi zi de zi În căutarea mea, și-mi dau seama că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de box În care Antoniu a lovit fără cruțare și fără Încetare atâta amar de ani. A lovit cu sete, dar nu a dat Înapoi. A continuat să-și ducă existența nomadă, cu un soi de detașare mută și să cerșească fără mustrări de conștiință, tocmai de la cei care se zbat să facă din prezentul lor plin de lipsuri și frustrări, un viitor intoxicat cu speranțe. Își dă seama că este procentul pe care societatea se face că nu-l vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]