66,018 matches
-
toate aceste decizii au o valoare pur simbolică. Orașul Berlin, fiind falimentar, poate oferi osemintelor trecutului apropiat numai o înmormîntare clasa a treia, chiar dacă senatul ar dori o piatră de mormînt în stil clasicizant. Urcăm diferite nivele, apropiindu-ne de cerul înnourat, pînă ajungem în marea sală cu o capacitate de 5000 de locuri. “Ce spectacole formidabile am văzut aici”, se entuziasmează o bătrînică de proveniență estică. Este adevărat, dar epoca spectacolelor de varietăți, cum se prezentau în această sală, s-
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
un drum închis. Să înțeleagă că, pe porțiuni, versurile dacă sunt modeste, ele pot fi reparate cu meșteșug și puse în stare să funcționeze: ,,Călătoresc prin vremi și locuri,/ Prin viața mea treceți zburând,/ Doar amintirea unui cocostârc/ bolnav de ceruri/ Îmi zăbovește-n suflet/ Până când, uitare și tăcere,/ Vor ninge’n geamuri cu povești.// Mi’e sufletul greu/ și parcă’mi ninge pe mormânt/ În duminica asta/ Mugurii țâșnesc din tăcerea unei crengi/ Asemeni ochilor păgâni de lumină/ Ai îngerilor
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
unei noi patrii: „Toamna israeliană seamănă cu o primăvară, bate un vânticel ușor, călduț și înmiresmat, până la căderea bruscă a tenebrelor lumina blândă se îngemănează cu umbra de pe trotuoare, gâzele pământului mișună grăbite, frunzele colcăie încă de seve ascunse, păsările cerului, cu apelurile lor intermitente, aripi pestrițe și nume necunoscute fug speriate la orice apropiere, fâlfâind din aripi.” Cum se vede, instrumentul expresiei este limba maternă, cea română, scriitoarea cunoaște prețul cuvântului „cred că păstrând proporțiile, ca și nouă, lui Valéry
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
noastre ce reprezintă un indenegabil instrument de intimidare și demoralizare. Firul istoric al strălucitei demonstrații a lui Eugen Negrici relevă o continuitate nefastă a mentalității totalitare care ar fi fost de neimaginat să se pulverizeze dintr-odată, să lase un cer senin al aplicării principiilor democratice și al bunelor moravuri. Originile perspectivei comuniste asupra literaturii se află în texte de sumbră doctrină precum articolele lui Lenin despre ,,literatura de partid” (1905), Literatura și revoluția al lui Troțki (1922), documentele congreselor comuniste
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
afirmarea valorilor autentice. O spune textual: „Regret și îmi fac retrospective imputări amare că n-am fost în stare să aleg calea demnă a negării în întregime a unui regim sclerozat și inuman”. Adică, tot cu vorbele lui, între „ispita cerului” a înclinat spre aceea a „smârcului”. Totuși un anume curaj a existat. Jurnalul de la Păltiniș de Gabriel Liiceanu n-ar fi apărut fără girul unui estetician ca Ion Ianoși, care avea un cuvânt la secția de propagandă a C.C., Nicolae
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
efect vizibil bun, am lăsat totul la voia inspirată a autorului: „Întorc timpul spre mine./ Îmi văd scaii,/ șura cu fân/ ici-colo înverzit,/ cât să se scuture moartea/ care mă trage în toate părțile.// Deșertul e linia care-mi desparte/ cerul de pământ.” Din Palimpsest, doar trei din cele opt versuri sunt importante: „Acum nopțile sunt mai lungi decât zilele./ Îmi număr în liniște stelele./ Vâslesc pe apa dintre două gânduri.” Transcriu în continuare, cu foarte mici amendări, cu atente propuneri
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
va scurta mereu din priviri gazonul.// Câtă monotonie ar fi îmbrăcat lumea/ de nu și-ar fi schimbat seninul nuanțele.// Toate se bucură de un singur solstițiu.// Am ajuns de unde am plecat. O câmpie”. Valoroasă este, în suita Scrisorilor din cer, secvența a patra, celelalte așteptând revederi cu îmbunătățiri, care uneori, cum spuneam pe la început, s-ar întâmpla doar printr-o schimbare a topicii frazei, a schimbării poziției versurilor în poem, astfel, sau în așa fel încât tensiunea să nu scadă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
fi primarul Transilvaniei și-apoi al... Ei, Doamne, am glumit! În această ordine de idei, într-o corespondență de după alegeri, e posibil să aflăm că pastorul Laszlo Tökes a trecut la ortodoxism, s-a înscris în PRM și se roagă cerului ca maghiarii din Odorheiul Secuiesc, Târgu Secuiesc și Cristuru Secuiesc să-și vopsească gardurile în roșu, galben și albastru... Iar din punct de vedere faunistic, în Transilvania vor crește doar macul, gălbenelele & păpădia și albăstrelele...
Minunății by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13648_a_14973]
-
prin melancolia unei ierarhii implicite. „Marginea” rămîne prin excelență un izvor al simțămintelor neîmplinirii. Monotoniei provinciale i se acordă onorurile cuvenite: „Această zi seamănă pînă la anulare/ cu cea de ieri; are aceeași coroană/ de paie supusă primejdiei și același cer/ spintecat de orgolii/ Orele sale mărșăluiesc docil/ fără să mîrîie, fără să iasă din rînd/ deși o dîră de sînge se insinuează în urmă” (O zi ca celelalte). La fel sînt cinstite alte figuri morale specifice: plictisul, dezabuzarea, scepticismul: „Dar
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
am grăbit să i le citesc lui Maimun și am schimbat, pe tăcute, zîmbete complice. Un creștin și un evreu conduși pe drumul îndoielii de un poet musulman orb? Există însă mai multă lumină în ochii lui stinși decît pe cerul Anatoliei. Aproape de Konya, 30 septembrie Zvonurile legate de ciumă nu au fost, vai, dezmințite. Caravana noastră a fost nevoită să ocolească orașul pentru a-și înălța corturile spre apus, în grădinile de la Merâm. Aici e mulțime mare, căci numeroase familii
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
rătăcească astfel împreună cu ei pînă la sfîrșitul veacurilor. Pentru ce a fost blestemată caravana aceea? Se spune că cei ce călătoreau declaraseră în fața rudelor lor că se duceau în pelerinaj la Mecca, plănuind de fapt să se ducă la Constantinopol. Cerul i-a condamnat atunci să rătăcească fără a ajunge vreodată la destinație. Omul nostru a afirmat că întîlnise deja în două rînduri caravana fantomă, dar că nu se lăsase înșelat. Călătorii rătăciți se înghesuiau zadarnic în jurul lui, îi zîmbeau, îl
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
polul opus, și nu e de mirare pentru labilitatea opiniilor sale, zicând acum că el e constructor. Numai din cauze istorice a devenit prudent: "construiește minuscul, solid și pitit în munte". "Îi e frică să atragă atenția aruncând clopotnița spre cer." Să repetăm, criticul nu e un doctrinar, așterne de obicei pe hârtie simple impresii și nu totdeauna în modul cel mai consecvent. Cu foarte puține excepții, articolele ( nu prelegerile și cursurile universitare) lui G. Călinescu de după 23 aug. 1944, incluse
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
drum greșit. Probabil la intersecție, a spus bărbatul, oprind mașina. Am cotit spre apus, în loc să fi virat spre răsărit. Acum trebuie să ne întoarcem la intersecție. Femeia s-a uitat înapoi și a văzut cât de mult urcase soarele pe cer și cum, încet, încet, lucrurile își pierdeau umbra. A mai văzut și că roua se uscase pe ierburile de pe marginea șoselei. Să ne întoarcem, a spus ea. Bărbatul a răsucit volanul, mașina s-a întors pe șosea și au pornit
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
eu mergeam la Cojocna cu mașina, să fac băi de sare, plecam pe la zece, unsprezece, drumul între Apahida și Cojocna este de cîțiva kilometri, ascultam muzică simfonică, conduceam mașina și aveam un mic sentiment de fericire. Soarele era sus, pe cer, cerul era frumos, înalt... D.P.: Astea sînt stări de reverie, Marta, nu de fericire... M.P.: Nu era reverie, eram chiar fericită, era un mic sentiment al singurătății și al fericirii în pielea proprie. D.P.: "Și eu am fost aici. ș
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
mergeam la Cojocna cu mașina, să fac băi de sare, plecam pe la zece, unsprezece, drumul între Apahida și Cojocna este de cîțiva kilometri, ascultam muzică simfonică, conduceam mașina și aveam un mic sentiment de fericire. Soarele era sus, pe cer, cerul era frumos, înalt... D.P.: Astea sînt stări de reverie, Marta, nu de fericire... M.P.: Nu era reverie, eram chiar fericită, era un mic sentiment al singurătății și al fericirii în pielea proprie. D.P.: "Și eu am fost aici. ș...ț
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
acest context trebuie înțeleasă celebra afirmație a lui Stendhal din Roșu și negru, referitoare la vocația românului: Un roman e ca o oglindă purtată de-a lungul unui drum bătut de multă lume. El va răsfrînge în ochi cînd seninul cerului albastru, cînd noroiul mocirlelor din cale. Iar pe cel ce poartă povară oglinzii în spate îl veți învinovăți că e imoral Mai bine ați învinui drumul pe care se află mocirla și, mai mult încă, pe inspectorul drumurilor, care îngăduie
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
povară oglinzii în spate îl veți învinovăți că e imoral Mai bine ați învinui drumul pe care se află mocirla și, mai mult încă, pe inspectorul drumurilor, care îngăduie să zacă apă și să se formeze mocirla. 2 Între frumusețea cerului albastru și noroiul străzii, o nouă paradigmă literară se ivește: realismul modern. Viața e în egală măsură frumoasă și oribilă, cînd sublima, cînd dezgustătoare. Scriitorul nu trebuie să intervină sau să medieze. Trebuie doar să reproducă. Si totusi viața e
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
încă de-un deceniu/ eu caut stării arhetip/ revolta mea să i-o dedic/ dar trec utopic și ingenuu./ Nu vastității o să-i cer/ și-adâncurilor de coral/ acel perfect ascuns mister/ în timpul viu și mineral,/ ci ochiului văzând din cer/ oceanul ca pe-un simplu val." Opțiunea formală pentru sonet și în general pentru procedurile clasice și neromantice, este premeditată, poetul mărturisindu-și memorabil predilecția muzicală: "Lipsa de muzică deprimă,/ strigătul nud e un simplism/ și-n drumul dur spre
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
cu Natasa, am cumpărat de la un băiat un tablou. N-am să știu niciodată cum de a putut el să conceapă o imagine atât de stranie. În tuse puternice, în albastru de Prusia, reprezenta un cal în galop, lansat spre cer, copitele sale nu atingeau pământul, capul îi era splendid aruncat spre spate, în timp ce un al doilea gât, ivit din același corp se aplecă, pe alte picioare, acestea nesigure, în așa fel încât calul părea că se înalță și se dezechilibrează
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
stejar.// Nu vorbi de moarte, ea e în vale sau în deal/ Și Absalom se face că respiră ca un abur de cal// Pe care eu l-aș întrupa din milă și din cuvînt/ de a fi legătură suavă între cer și pămînt.// Dar capul tău mort se mișcă, nu pot să ți-l aduc pe tavă/ Mai bine să rămînă-n vînt, eu mă rotesc regină-sclavă" ( Sunt fericită, iartă-mă). Dar spre deosebire de un Ion Alexandru, de un Gheorghe Pituț, de un
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
nici obiectul. Jocul cu sine al ființei are loc prin intermediul genericului Adam. Situarea sa amuzată între categorii și forme ale materiei introduce grația unei metafizici care cedează pasul badineriei: "Adam se-ntinsese în iarbă/ Jumătate lucru verde-nisipos,/ Jumătate ființă murmurînd/ Cerul de ce e prea jos. ( ...) Adam era lipit pămîntului/ Și cum nu știe a visa/ El adormise ca un mormînt/ Pe umbra tulbure a sa.// Domnule somnule ce naibii faci/ Cu-acest mormînt previsătoriu?/ Un coridor, un coridor/ Pentru ivire de
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
a restabili punțile cu un trecut prestigios, rezervor nu doar de sugestii poetice, ci și de proteguitoare spiritualitate). Prelinse pe făgașuri aparent delirante, liniile acestei erezii se strîng în satisfăcătoarea coerență a unor icoane executate într-o perspectivă inconformistă: "Din Cer cădeau chiar două urme/ Și aveau rană de argint./ Soarea soarelui ieșea din pămînt/ Pămîntul din mormînt.// Îngerul era frumos ca Rîul/ Mîna mea ca o cățea/ Cu umilință se prelingea/ Prin ceață după aripa sa.// Ca două aripi albe
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
era frumos ca Rîul/ Mîna mea ca o cățea/ Cu umilință se prelingea/ Prin ceață după aripa sa.// Ca două aripi albe noi/ Malurile ieșeau ușor din noapte/ În raze ude date pe spate/ Soarele urca pe Rîu de frate" ( Cerul pe apă). Avem a face cu stilul unui ortodoxism liber, străbătut de curenți biologici: "Îngerul îmi citise cartea cumplit/ Omorînd-o cuvînt de cuvînt/ Și la sfîrșitul cititului sfînt/ Cu gura lui s-a iscălit.// Din cuvînt vin, în cuvînt mă
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
la tine noroc / De n-aș fi scris eu, ce omorai?" ( Ex libris). Să mai adăugăm că Ileana Roman are obsesia Dunării ( mit geografic), pe care o conduce la textualizare, la simbolul livresc, înghiocat în cel cosmic. Lumina solară, Rîul, Cerul, se întrepătrund cu Cartea, concept polivalent căci poate desemna și opera poetică și Cartea Lumii: Lumina se întoarce goală/ Soarele pleacă din zenit/ Din manuscrisul necitit/ Făcîndu-i dig la asfințit,// Încet, încet Rîul se umflă/ Aruncîndu-mi lin cerul pe mal
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
solară, Rîul, Cerul, se întrepătrund cu Cartea, concept polivalent căci poate desemna și opera poetică și Cartea Lumii: Lumina se întoarce goală/ Soarele pleacă din zenit/ Din manuscrisul necitit/ Făcîndu-i dig la asfințit,// Încet, încet Rîul se umflă/ Aruncîndu-mi lin cerul pe mal/ Aruncîndu-mi lin cartea pe mal/ Aruncîndu-se și el pe mal/ Ca un subțire animal.// Doamne, Cerule, să poți citi/ În același timp cartea nescrisă/ Ca și pe cea plînsă/ A doua zi se retrăsese, însă" ( Cerul pe apă
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]