2,944 matches
-
cât se poate de banal. Deja toată lumea are, zise Alixe, pipăind cu mâna șirul lung de perle negre Înfășurat Într-o plasă delicată. Chestia e că, dacă Îmi cumpăr un colier, trebuie să Îmi iau și inelul, și brățara, și cerceii. Nu sunt În stare niciodată să-mi iau doar colierul. Nici nu vă puteți imagina ce necazuri am cu mine Însămi pe tema asta, pufni ea. Ador rochia ta. — Voiam să stau pur și simplu sub plapumă În seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de argint, care dispar sub rochia portocalie. Pe piept, țesătura portocalie, creponată a rochiei formează o cocoașă peste grămada de pandantive de dedesubt. Părul îi este împletit în mii de șuvițe răsucite și de codițe ..................., roșii și negre, prinse peste cercei de argint filigranat. Ochii-i sunt ca de chihlimbar. Unghiile - negre. O întreb dacă lucrează aici de mult. Dacă ne luăm după timp pământesc zice? Și ia o ediție de buzunar dintr-un sertar al biroului. Scoate capacul unui marker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o să aveți parte de o transformare de neînchipuit. Helen poartă un costum roșu, dar nu roșu-fragă. E mai degrabă acel roșu al spumei de fragi cu frișcă, servite într-un bol de cristal cu picior. De sub norul de păr roz, cerceii aruncă sclipiri rozalii și roșietice în bătaia soarelui. Femeia își șterge mâinile cu un șervet de bucătărie. E încălțată cu niște mocasini bărbătești de culoare maro, fără șosete. Un șorț imprimat cu puișori galbeni o acoperă în față de sus până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
La următoarea, cartea nu e pe raft. În bibliotecă se aud șoapte. Eu și Mona ne ducem la pupitrul bibliotecarului și întrebăm. Helen ne așteaptă în mașină, cu Stridie. Bibliotecarul e un tip cu plete linse, prinse în coadă. Are cercei în ambele urechi, cercei mari și rotunzi, de pirat, și e îmbrăcat cu un sacou de lână în carouri; zice că volumul - se uită în monitor, derulând în sus și-n jos - este împrumutat. — E vorba de ceva foarte important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e pe raft. În bibliotecă se aud șoapte. Eu și Mona ne ducem la pupitrul bibliotecarului și întrebăm. Helen ne așteaptă în mașină, cu Stridie. Bibliotecarul e un tip cu plete linse, prinse în coadă. Are cercei în ambele urechi, cercei mari și rotunzi, de pirat, și e îmbrăcat cu un sacou de lână în carouri; zice că volumul - se uită în monitor, derulând în sus și-n jos - este împrumutat. — E vorba de ceva foarte important, zice Mona. Cartea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
desprinde. Cu pagina împăturită în buzunar, pun cartea la loc, desupra teancului. În sufragerie, cosmeticele sunt trântite grămadă pe jos. Helen a deschis fundul fals al trusei cosmetice. Înăuntru sunt așezate straturi de coliere, brățări, broșe mari și perechi de cercei prinși împreună, incrustate cu sclipiri frânte, roșii, verzi, galbene și albastre. Bijuterii. În mâinile lui Helen se desfășoară un colier lung cu pietre galbene și roșii, mai mari decât unghiile ei roz și lustruite. — La briliante, zice, te uiti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și o să dobândim nemurirea, și o să stăpânim totul pe această planetă, și o să fim iubiți de toată omenirea, zice, tot n-o să uit că-mi datorați cosmetice în valoare de două sute de dolari. Arată bătrână. Părul îi stă aiurea. Din cauza cerceilor, din cauza ciorchinilor grei, rozalii și roșii, a safirelor roz și a rubinelor. Care au dispărut. Capitolul 21 Nu a fost vorba de o singură noapte, deși ăsta era sentimentul. La fel era în fiecare noapte, de-a lungul Texasului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
telefonul; îl deschide. Agenda este deschisă pe scaunul de-alături. — Și unde anume se află Altețea Sa Regală în acest moment? zice, și scrie un nume sub data de astăzi. Zice în telefon: Spuneți-i domnului Drescher să-mi cumpere cerceii cu topaze și smaralde. Într-un alt ziar, Cleveland Herald-Monitor, pe pagina de timp liber e un anunț care zice așa: În atenția clienților lanțului de magazine de îmbrăcăminte Apparel-Design „ Dacă ați contractat un herpes genital la cabinele de probă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pagerul, care începe să sune imediat. Helen se trezește, tresărind. Nu recunosc numărul de telefon de pe pager. Helen se ridică în capul oaselor, privindu-mă. Se uită la ceasul minuscul și strălucitor de la încheietură. Pe un obraz are adâncituri de la cercelul cu smaralde pe care a dormit. Privește stratul roz care acoperă toate geamurile mașinii. Își bagă unghiile roz în păr să și-l înfoaie, zicând: — Unde suntem? În mintea unora, cunoașterea încă mai înseamnă putere. Îi spun că habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care se înalță dintr-un coș, îmi atinge nasul. Tivul fustei lui Helen începe să se ridice, și ea îl prinde și-l ține în jos cu mâna, între picioare. Continuă să citească, și șireturile pantofilor mei dansează în aer. Cerceii lungi, din perle și smaralde, plutesc în dreptul urechilor ei. Șiragul de perle îi plutește în jurul feței. Îi levitează deasupra capului, ca o aură imponderabilă de perle. Helen ridică ochii spre mine și apoi continuă să citească. Geaca mi se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de pe toate aceste becuri încinse. Totul este orbitor, totul vibrează, iar noi plutim aici, în golul din centru. Plutim doar în lumină și-n căldură. Helen își șoptește cuvintele tăcute, și eu simt cum o apă caldă îmi umple inima. Cerceii lui Helen și toate bijuteriile ei aruncă lumini de foc. Nu se aude decât clinchetul cristalin din jurul nostru. Ne balansăm din ce în ce mai ușor, iar eu îmi dau drumul, încetișor. Suntem înconjurați de clinchetul unui milion de stele aprinse; pesemne că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
În limbă i s-au cuibărit cioburi de diamant negru natur. Și Helen zâmbește și zice: — Vreau să fiu împreună cu familia mea. Mototolește într-un ghemotoc șervețelul însângerat și-l îndeasă în manșeta taiorului. Praful s-a ales și de cercei, și de coliere, și de inele. Detaliile în legătură cu costumul ei ar fi că are o culoare. E un costum. E distrus. Ține-mă în brațe, te rog, zice. Dincolo de geamul cenușiu, bebelușul desăvârșit stă pe o pernă de plastic alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
trei amintiri frumoase. Peste care, ca o constantă a gîndului, domină imaginea Mariei Stăteanu, femeia văzută prima oară cu un an în urmă în foaierul teatrului din localitate: mîndră, frumoasă, cu o ținută dreaptă, aproape împărătească, îmbrăcată elegant, cu niște cercei superbi, în care se ghicea aurul de cea mai bună calitate; a străbătut foaierul de parcă ar fi fost singură. S-a oprit la garderobă, și-a dezbrăcat pardesiul, apoi a întins mîna și a așteptat, pentru ca o puștoaică, răsărită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui și n-a vrut să lase de la ea niciodată. De ce a ținut totuși s-o treacă pe Doina pe numele ei? După ce taică-su a fost închis, ea a devenit ciudată..., și-a vîndut brățara, apoi medalionul... Noroc de cercei că i-au rămas! Ce bijuterii superbe! De ce le-o fi vîndut, ce-a făcut cu banii?! Într-adevăr, era ciudată... M-a bănuit că l-am înșelat pe taică-su, mi-a și spus-o, dar de ce a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o moașă. La miezul nopții, întinsă pe o masă de disecție, la facultate... I-am dat bani, mulți la vremea aceea, dar ea a vrut și medalionul de la gît, un cadou de la bunica; din tot setul mi-au rămas doar cerceii, îi iau cînd merg la teatru. A lucrat prost, fără igienă, medicamentele erau rare, scumpe..., două săptămîni am crezut că mor, doi ani n-am mai fost bună de nimic... De aceea le vînez cu înverșunare pe cele care fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
țigară. - Aha, zise. Părea ușurată. - Cum te cheamă? am întrebat-o. - Annie. - Și câți ani ai, Annie? - Șaisprezece. Am încercat să mi-o imaginez: brunetă, un metru șaișopt, ochi căprui. Frumoasă, buze bine arcuite, nasul drept, urechi cam mari, fără cercei. M-am întrebat cât sânge mai am în mine, dar ce conta? Am tras un fum din țigară. - Cu ce ești îmbrăcată? am întrebat. - Oh, am... am un tricou alb și o fustă de jeans albastră, până sub genunchi. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mai curând modest, cu acoperișul verandei înclinat, susținut de stâlpi de cărămidă văruiți. Firma, care fusese pictată de un pictor amator de un talent mediocru, înfățișa capul și umerii unei femei strălucitoare, ce purta un colier migălos lucrat și niște cercei mari. Femeia zâmbea strâmb, cu capul înclinat, în ciuda greutății cerceilor și a disconfortului evident provocat de colier. Domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe parcară vizavi, la umbra unui salcâm. Întârziaseră puțin și căldura după-amiezii își făcea deja simțită prezența. Până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de cărămidă văruiți. Firma, care fusese pictată de un pictor amator de un talent mediocru, înfățișa capul și umerii unei femei strălucitoare, ce purta un colier migălos lucrat și niște cercei mari. Femeia zâmbea strâmb, cu capul înclinat, în ciuda greutății cerceilor și a disconfortului evident provocat de colier. Domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe parcară vizavi, la umbra unui salcâm. Întârziaseră puțin și căldura după-amiezii își făcea deja simțită prezența. Până-n amiază, orice vehicul lăsat la soare avea să fie aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
În oraș erau birouri - clădiri mari, cu ferestre largi și aer condiționat, unde secretarele stau în spatele birourilor lustruite și cu mânere de crom. Văzuse asemenea birouri când fusese în practică în anii de studenție. Le văzuse stând acolo, zâmbitoare, cu cercei scumpi în urechi, așteptând să vină și să le ceară de neveste vreun bărbat cu salariu mare. Pe vremea aceea se gândise că i-ar plăcea o slujbă ca aia, deși, personal, ar fi interesat-o mai curând munca decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
așteptat să fii aci, Ștefan! - Negru... Fătuca poartă ciorapi în dungi la bocancii cu ținte, are codițe colorate și-o fustă scurtă, plisată, din care ies două bețe. Puloverul stă mai mulat decât trebuie pe pieptul scobit. Are vreo cinci cercei în fiecare ureche, o mică verigă în nas și-o bobiță sub buza de jos. - Mi-a spus Eugen să te caut pentru prefața la romanul meu... - Ați scris un roman, să-nțeleg... - Nu-i chiar roman, adică nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ce zice...? - Zice mamaie că-i cu sfârșitul lumii... - A, păi vine sfârșitul lumii, că nu ne mai rabdă bunul Dumnezeu pentru păcate, că s-a stricat, maică, lumea, e numai cu ochii după furat... Și se-mbracă, își pun cercei ca curva Babilonului, cu ochi dați cu creioane albastre, cu părul ridicat iac-așa, cu sprâncene parcă-s de căneală și alte sulemeneli, cu papuci cu călcâiul ca un fus... Dacă voia Dumnezeu ca omu’ să fumeze, îi făcea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
noi așteptăm la rând, în liniște. Brandy își deșiră de pe cap metri după metri de eșarfă de brocart. Brandy își lasă părul să cadă pe spate și își leagă eșarfa peste umeri să-și ascundă decolteul torpilă. Brandy trece la cercei simpli de aur. Își dă jos perlele și-și pune un lănțișor cu cruciuliță de aur. Asta cu o clipă înainte să ajungem la grănicer. — Naționalitățile dumneavoastră? zice tânărul grănicer așezat dincolo de gemulețul său, în spatele computerului său, cu dosarul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de lamă și-o lipesc cu clei sub unghie. Fetele vopsesc lama-unghie așa încât să arate ca o unghie normală. Aici, Gwen vede ceva pe monitor. Se încruntă și-și aruncă părul roșcat pe spate, dezvelind ceea ce par a fi niște cercei de perle. — Când ajung la închisoare, își spune Gwen în monitor, sau când nu mai sunt atrăgătoare, unele fete folosesc lama-unghie ca să-și taie venele de la încheietura mâinilor. O fac din nou mută pe Gwen Lucrează Ca Târfă. Schimb canalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
acum, persoana care sunt. Iată primul meu început adevărat. În vreme ce Shane doarme, surorile Rhea i se adună în jur, decorându-l cu mici cadouri. Îl înfășoară pe Shane în L’Air du Temps ca și când ar fi o ferigă de Boston. Cercei noi. O nouă eșarfă Hermès în jurul gâtului. Cosmetice întinse în șiruri perfecte pe-o tăviță chirurgicală suspendată lângă pat, și Sofonda zice: — Hidratant! Și întinde mâna cu palma în sus. — Hidratant, zice Kitty Litter și trântește tubul în palma Sofondei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învâlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decât celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stângă atârna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu‑și coada. Încins cu o chingă de in, care‑i servea și ca recuzită de saltimbanc; Într‑o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]