370 matches
-
tânăr, Domn tânăr ca Dumnezeu, Tinerel și frăgețel Și mi-și face-un scuticel, Scuticel de bumbăcel, Fașe dalbă de mătase, Legănior de păltior, Vântul tragănă, De mi-l leagănă... Domnul tare să creștea, Lucru mare că-mi făcea : Făcu ceriul și pământul, Făcu ceriu-n două zile, Și pământu-n nouă zile (15, p. 26). Tema arhaică a colindei (regenerarea cosmosului uzat) și cea ulterioară, creștină (nașterea lui Isus), s-au suprapus, generând un insolit motiv hibrid : Isus (re)creează lumea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Dumnezeu, Tinerel și frăgețel Și mi-și face-un scuticel, Scuticel de bumbăcel, Fașe dalbă de mătase, Legănior de păltior, Vântul tragănă, De mi-l leagănă... Domnul tare să creștea, Lucru mare că-mi făcea : Făcu ceriul și pământul, Făcu ceriu-n două zile, Și pământu-n nouă zile (15, p. 26). Tema arhaică a colindei (regenerarea cosmosului uzat) și cea ulterioară, creștină (nașterea lui Isus), s-au suprapus, generând un insolit motiv hibrid : Isus (re)creează lumea. Paltinul (axa și centrul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nilor” (8, pp. 136-138). Iată o credință populară din Hațeg, pe care o întâlnim și în alte regiuni ale țării : Bălaurii totdeauna poartă ură oamenilor, și numai șolomonarilor e a se mulțumi că nu bate piatra [= grindina] de câte ori sunt pe ceriu nori grei. Când șolomonarul și bălaurul sunt sus în văzduh, bălaurul întreabă de șolomonar, că îs la țară, ori pe pădure. Șolomonarul, știindu-i gândul, răspunde că îs la țară, când îs pe pădure, și astfel bate piatra pe păduri
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din secolul al XVIII-lea : „Și au aflat [Solomon] firea a tot ce iaste în lume, a oamenilor, a dobitoacelor, a păsirilor, a gadinilor, a peștilor, a ierbilor, a jivinilor și a câte știm că sunt în lume pe supt ceriu și pre pământ, și în ape, toate cu înțălepciunea sa le-au aflat, care înțălepciune-i era dată de la Dumnedzău. Așijderea și planitele și crângurile și toată tocmala ceriului și de supt ceriu știa și cum va lega pre diavoli și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a jivinilor și a câte știm că sunt în lume pe supt ceriu și pre pământ, și în ape, toate cu înțălepciunea sa le-au aflat, care înțălepciune-i era dată de la Dumnedzău. Așijderea și planitele și crângurile și toată tocmala ceriului și de supt ceriu știa și cum va lega pre diavoli și cum îi cheamă pe numele lor și toate vrăjile. Așijderea toate leacurile și toate doftoriile și toate ierbile, care de ce leac era. Toate acestea le-au cunoscut Solomon
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
câte știm că sunt în lume pe supt ceriu și pre pământ, și în ape, toate cu înțălepciunea sa le-au aflat, care înțălepciune-i era dată de la Dumnedzău. Așijderea și planitele și crângurile și toată tocmala ceriului și de supt ceriu știa și cum va lega pre diavoli și cum îi cheamă pe numele lor și toate vrăjile. Așijderea toate leacurile și toate doftoriile și toate ierbile, care de ce leac era. Toate acestea le-au cunoscut Solomon cu înțălepciunea sa” (102
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
închinată Aurorei, femeia care avea să-i devină parteneră de viață, fapt ce este lesne de dedus din versul final: Am iubit odată-n lume Nopțile și luna lor, Mă munceam ca să dau nume Feliurite stelelor. Adorat-am în viață Ceriul mândru-nseninat; A amorului dulceață Sufletul mi-a fermecat. Și acum făr’ de iubire Aș petrece numa-n chin; De aceea-n fericire „Aurorei” mă închin.185 Dar nu s-a oprit numai la poezie, ci a avut și creații în
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
vra făr' numai aceea ce poate. Se culcă cu liniște, se odihnește cu pace și se scoală cu bucurie. El știe a cumpăni vremea și privește statele vieții sale urzite cu fir și cu mătase. Răspondenția sa o are cu ceriul, la care gândurile sale îl {EminescuOpXV 579} poartă neîncetat. Nu are nici o dorire de lucrurile acestei viețe, pentru că o cunoaște deșartă; nici ohtează făr' numai pentru cele cerești la care-și hotărăște toate dorințele sale; și, în scurt, așteaptă moartea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
căci odihnă nici aicia n-am găsit Zi și noapte e de mine al tău chip nedespărțit. Pustnicele cântărețe apele ajung la glas Ele cântă, eu vărs lacrimi făr-de tine c-am rămas. Munții, stîncele răsună de amarul meu suspin Ceriul stă la îndoială, lui sau ție mă închin? AH, NOROC, NOROACE (p. 634) Ah, noroc, noroace, Lasă-mă în pace, Nu mai pot trăi, A ta răutate Sufletul nu poate A mai suferi. Căci eu pentru tine Sufăr în suspine
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Pentru una ce-am iubit* ÎNGER CU PĂR GALBĂN (Cîntec vechi de lume) (p. 634) În a ta zâmbire raiu-l regăsesc Înger cu păr galbăn, înger ce slăvesc, Viață și nădejde și amor îmi vin Din doi ochi albaștri ca ceriul senin, 1027 {EminescuOpXV 1028} 5 Și la glasu-ți piere chinul ca un vis Fericirea-mi râde, ceriul mi-i deschis... Ziua îți văd umbra și în somnul greu Ești în veci de față sufletului meu. Ale tale haruri * tot în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ta zâmbire raiu-l regăsesc Înger cu păr galbăn, înger ce slăvesc, Viață și nădejde și amor îmi vin Din doi ochi albaștri ca ceriul senin, 1027 {EminescuOpXV 1028} 5 Și la glasu-ți piere chinul ca un vis Fericirea-mi râde, ceriul mi-i deschis... Ziua îți văd umbra și în somnul greu Ești în veci de față sufletului meu. Ale tale haruri * tot în gând îmi vin 10 Și ești amintirea oricărui suspin. CÎNTECE DE LUME (p. 637-641) Suspin cu durere
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
tu ce-ar folosi viața, Speranțele-i, și binele-i și tot! Un vis ar fi amestecat cu ceața, Un chin ar fi - ce L-aș sfârși să pot; Pe când astfel o noapte e măreață, Pierdută-n stele ce în ceriu înnot, Prin ele trece melancolic luna - O gură dă-mi iubito - și-ncă una! Spre sărutare gura-ți se încreață Și ochii tăi privesc întunecat Și visători. - Iubito, tu, glumeață, Nu știi c-a săruta e un păcat Și că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Desfășoară-în largi oglinde a lui apă cristalină, Insulele, ce le poartă, în adîncu-i nasc și pier; Pe oglinzile-i mărețe, ale stelelor icoane Umede se nasc în fundu-i printre ape diafane, Cât uitîndu-te în fluviu pari a te uita în ceriu. Și cu scorburi de tămâie și ca prund de ambră de-aur Insulele se înnalță cu dumbrăvile de laur, Zugrăvindu-se în fundul râului celui profund, Cât se pare că din una și aceeași rădăcină Un raiu dulce se înnalță, sub
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să trăiești în ascese gândind la Dumnezeu, Bând apa mării amară în negrele spelunce - Ca să domini în tine ispita, geniul rău!... " 660 - "Ispită neagră dînsa?, un geniu rău, o, nu el Răspunse trist și dulce fantasticul ascet. De-ar veni ceriul însuși aceasta să mi-o spue, De-ar spune-o dânsa însăși - eu totuși nu o cred. Aș crede mult mai iute că vrea să mă înșele, 665 Că vrea să-mi cerce-amorul adânc însă fatal, De-aș spune numai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un poem; Dar totuși rog divina ca depărcior rămâie De corpul meu nevrednic - nu-mi vine la cherem. {EminescuOpIV 221} Cugetători ai lumei! o împuțiți eterul Cu sisteme înnalte, puneți-l în săltar. O ladă este lumea cu vechi buclucuri - ceriul De stele și comedii vă este un hămbar. Preoți cu crucea-n frunte, visternici de mistere, Voi sunteți sarea lumei, formați inima ei. E rău numai că ziua stați pe mâncat și bere Și sara pe minciune și noaptea pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
urma cu toții în vecinică orbire. C-o frază lingușește deșertăciunea lor, Din risipite roiuri atunci faci un popor. Fii dinainte sigur, la rele el urma-va, Cu sânge și cenușe pământul presăra-va. Ferește-te de una... Să te ferească ceriul Ca-ntr-un moment de-uitare să li spui adevărul... Te-or răstigni pe cruce, te-or huidui cu pietre, Vor risipi cenușa iubitei tale vetre, 115Și te vei stinge mizer... de nimenea jălit... Nu vezi ce drept e astfel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Peirea cea eternă în pieptu-mi să o serv... "Dar, vai, tu știi prea bine că n-am să mor pe veci - Că vis e a ta moarte cu slabe mâni și reci, "La sorți va pune iarăși prin lumile din ceriu "Durerea mea cumplită - un vecinic Ahasver - Ca cu același suflet din nou să reapară "Migrației eterne unealtă de ocară... "Puternice, bătrâne, gigante - un pitic, Căci tu nu ești în stare să nimicești nimic". (El cade obosit pe un trunchiu vechiu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
clipă să pot a face eu? "O, de-aș putea s-amestec a lumii lucruri toate, După a mea voință un ceas să te încînt, Cu susu-n jos ar merge a firii legi bogate, Pustiu ar fi în ceriuri și ceriul pe pământ. "Și la a ta ivire părere-ar ziua noapte, Astfel de strălucită ai trece-n lanuri verzi, Încît numai pîrae ți-ar povesti cu șoapte, Că în a ta privire eu mințile îmi pierz. 125" Cînd ai muri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plutitoare, Cu șiruri de dome, steclind de ninsoare, Schelete-uriașe purtând cremenite Coroane în colțuri pe capuri hâite. Vin regii de Nord cu oștiri să se plimbe, Cu chipuri ciuntite și umere strâmbe Și toată strigarea, vuirea, sunarea E surdă ca ceriul, e moartă ca marea. În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul... ca glasuri - departe. Și spiritul morții eterne-n ruine Își mișcă imperiul fără de fine. Orașul pe ape-i al zeilor nordici, Cu strade de temple, cu dome
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o află nicăirea. {EminescuOpIV 398} DIN CERURILE-ALBASTRE Din CERURILE-ALBASTRE Luceferi se desfac, Zâmbind iubirii noastre Și undelor pe lac. De glasul păsărelelor Pe gânduri codru-i pus. O stelelor, stelelor, Unde v-ați dus? În turme călătoare Trec nourii pe ceriu, Ce seamăn pieritoare Duioaselor dureri. De strălucirea florilor E câmpul tot răpus. O norilor, norilor, Unde v-ați dus? Șoptiri aeriane Pătrund din mal în mal Ș-a stelelor icoane Pre fiecare val. De ochii tăi cei plini de-amor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
or urma cu toții în vecinică orbire. "Cu laude mîngîe deșertăciunea lor, "Din roiuri risipite vei face un popor Și sigur fii la rele de-apururea urma-va, "Cu sânge și cenușă pământul presura-va... "Ferește-te de una, să te păzească ceriul, "Să nu te-mping-un demon a spune adevărul. "A spune: că nu-s vrednici de cât de-adînc dispreț, Că pentru-o vorbă goală jertfești a lor vieți, "Că-n tine nici îți pasă măcar de-ale lor păsuri, Că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
săi își chiamă, Și azi torn bucurie în cupa mea aurită, Amestec cu flori dalbe durerea-nnebunită, Turnând în cupe de-aur aroma cea amară. Nu voiu să fie-aevea... să fiă, nu.... să pară. Trecut apari din noapte... ilusiuni din ceriu Făceți a voastre umbre să pară adevăr. ȘTEFAN (Bătrîn și-ncoronat - ese lângă o piatră risipită de mormânt - barba albă - Pletele albe cu desăvârșire - Asemeni unui leu murind: Înmormântat de secoli în neagră vecinicie Și stins din mintea lumei cea rece
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Vizanti care lătra pe cele mai Înalte note, urla, mârâia, scheuna și de furie, În răstimpuri rodea din zăbrelele gardului de care era legat. De dincolo de gard, Don Alba, câinele mă’șii Domnica, un câine alb, frumos și „negru-n ceriul gurii di rău ci esti”, așa cum Îi zicea bunicul Ghiorghi, care nu Înțelegea nici după a treizecea explicație de ce Victor iubitorul de istorie Îl botezase așa, se plimba slobod de cealaltă parte a gardului, Îi făcea În ciudă lui Vizanti
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Să jelesc pe mândra mere. 3 Frunză verde de sacară Ieși tu mândră pîn-afară - Și auzi mândră cucu Că eu acuma mă ducu Pe-un drumuț cu iarbă verde - Mândra mea nu mă mai vede. 4 Câte stele sunt pe ceriu Pân-la ziuă toate pier, Numa luna și o stea Așteaptă durerea mea. 133 {EminescuOpVI 134} 5 Fire-ai lume n-ai mai fi Dacă nu putui trăi, Că cu cine - aș fi trăit De mine s-a despărțit, Și tare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oameni la noi în sat Tot la mine s-or uitat, Or stat să se sfătuiască Pe mine să mă despărțească De părinți și de-a mea casă. Ei bine s-or sfătuit Pe mine m-or despărțit Ca și ceriul de pământ Și tare m-or depărtat De părinți și de-al meu sat. Când pe mine că m-or tuns Uni - or râs și alți - o plâns - Alții ziceau că mi-s bat, Da eu, Doamne, n-am fost
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]