428 matches
-
morții! Împărăția, așijderea! Vulturul cu două capete e mort! Să privim înainte! Ia viața de la început! Să trăim azi! Aici! Acum! Mai dă-o dra... naibii de sfințenie! Doamne iartă-mă! Miroși a tămâie cale de-o poștă! Aruncă straiele cernite de parcă numai morți prohodești! Ești tânără! Uite-te în oglindă! Ești frumoasă! Ești inteligentă! Ești cultă! Ce mândrețe de femeie ești! Nu-i păcat de tinerețea ta? Trăiește! Puțin chinoroz pe obraji, nu vezi că te-ai gălbejit de tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
târziu. Aripioarele sunt scrum și trupul fluturașului se îneacă în băltița de ceară topită... "Aiasta vrea să fie un semn al Destinului?" cugetă Ștefan. Broaștele orăcăie... Voichița se strecoară ușor-ușor pe ușa de taină, pășește tiptil... E îmbrăcată în straie cernite, monahale, are părul pe spate strâns legat cu o sfoară. Ștefan ia cupa cu vin, ca să bea... Voichiță! strigă el cu bucurie și, luminându-se, pune pocalul pe masă și o primește cu brațele deschise. Voichița se aruncă, se ghemuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
inima gândindu-se că femeia zăcea acolo În frig, În pământul Înghe țat, și un gând nebunesc Îi trecu prin cap. Voia s-o dez groape și s-o aducă acasă... Plecă cu capul descoperit și ochii goi, cu straiul cernit pe care nu-l lepădase de la Înmormântare. Slugile ascunse În șopronul din fundul curții se uitau În urma lui, clătinând din cap cu milă. Trecu, fără să se uite nici În dreapta, nici În stânga, prin curtea Înghețată, peste podeț, și se Îndreptă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
rul-re fec toriu. Lenuța seamănă bine cu Maria; e mândră ca ea, își poartă semeț capul și este, ca și ea, o dezamăgită. În cadrul acesta înflorit, printre volburi, mușcate, dalii și rezedă, siluetele lor negre trec fără zgomot, discret - flori cernite și mobile. E ora care îmi place mie cel mai mult la țară: ora șase, când umbrele se armonizează cel mai bine cu florile, cu potecile, cu gardurile vii. Mă gândesc la tine, volbura mea, dulcea mea, neuitata mea Euridice
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cuscru) ( ) straiul de Spătar Bodea, vornic Varlaam dela Zografi Duma dela Hotin hram Sf. Gheorghe Mârza dela Cetatea Albă (r.t.) Luca dela C.A. pentru odihna sfânt răpo Pascu dela Kilia saților păr. noștri cu Fete Gotcă Roman inima cernită și luminată Grămătic a pus pe Isaiia pisărul din toată bunăvoia care avea mai meșteșugită noastră și cu ajutorul lui Dz. pană Arhimandritul Teodor dela Bistrița a luat pe d-na Oltea și au ieșit la Probota unde s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Castro Edit. de Stat p. literatură politică 1955. BĂLCESCU Soare nou al libertății, Ai lucit pentru popor Cât o clipă-a dimineții, Cât un vis amăgitor. Eu te las, țară iubită, De-al tău țărm mă depărtez, Dar cu inima cernită Plâng amar, amar oftez. Tirania va fi frântă Într-un veac mai luminat Cei ce astăzi se-nspăimântă Vor plini cât-au sperat. Milă, pace și dreptate Va avea poporul meu Și-amintirea-l va abate Unde-oi fi căzut și eu... [1956
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oamenilor după pilda lui Dumnezeu, ne trece nevătămați, un Nil mereu mai învolburat, chiar și pe spinare de fiară. O traversare de pe malul Ierusalimului pământesc până pe malul Ierusalimului cel ceresc, o cărare pe valuri, un drum printre neguri, viața noastră cernită, având drept unic far călăuzitor pe Hristos. La terminarea Slujbei, pe drumul spre casă, timpul părea neclintit, înghețat. Doar fulgii, în căderea lor lină, păreau să ne mângâie, șoptind: „Drum bun, Omenire! Traversare lină, pe spinare de crocodil!”. COPACII SPERANȚEI
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Lapedatu ca membru al Senatului în urma retrocedării Basarabiei și a Nordului Bucovinei, a prezentat în cadrul ședinței din 3 iulie 1940, protestul țării: ,,În momentul când actul ocupării a fost primit cu multă durere de către popor, Senatul țării închină cu inimile cernite ale reprezentanților săi, toată durerea, dar și toată nădejdea sa provinciilor rășluite pentru a doua oară de la trupul patriei, nu este, desigur, nimeni între noi care să nu aibă simțământul marilor răspunderi ce au căzut pe umerii generației căreia soarta
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
București, 1976; Sfârșit și început de ev. Reprezentări de cavaleri la începuturile Renașterii, București, 1977; Tradiții răsăritene și influențe occidentale în Țara Românească, München, 1983; ed. București, 1993; Immortalité et décomposition dans l’art du Moyen Âge, Madrid, 1988; Fața cernită a libertății. 20 convorbiri la Europa Liberă, București, 1991; Mărturisiri din exil, postfață Adolf Armbruster, Iași, 1994; Treptele nedesăvârșirii, Iași, 1994; ed. 2, București, 1997; Lecturi medievale despre țările române, Aalborg (Danemarca), 1995; Itinerarii artistice, Aalborg (Danemarca), 1995; Țara Românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
a trecut prin stradele Episcopiei, Victoriei, Bulevardul Academiei, Colțea, Doamnei (astăzi Paris), Calea Victoriei, Lipscani, șelari, Rahovei și 11 Iunie. În fața redacției Românului din strada Doamnei, I.G. Bibicescu a rostit o cuvântare în numele redactorilor. Toate felinarele, pe parcurs, erau aprinse și cernite, toate casele au arborat drapele negre. Era o adevărată înmormântare națională. Am ajuns la cimitir și iată-ne în fața celei din urmă și eterne locuințe a lui C.A. Rosetti. După cererea familiei, sicriul a fost coborât de redactorii ziarului
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de lingușitorii și exploatatorii ce scontau deja viitoarea lui Domnie, crezu momentul oportun să urce treptele tronului lui Ștefan cel Mare cu prețul dezbinărei țărilor surori și a vieței atâtor oameni duși în eroare, care au lăsat după dânșii văduve cernite și o droaie de orfani pieritori de foame. Istoria nu va ierta lui Neculai Roznovanu această mare greșală comisă contra patriei, greșală care dealtfel și-a avut pedeapsa meritată, căci ea a fost cauza originară a ruinei lui materiale. Iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în care muzică și poezie păreau a se fi-ntrupat pentru ca să formeze un înger palid, priveam și, deschizând mașinalminte albumul, pierdut în oceanul înstelat a notelor sublime, mâna mea zbura tremurândă, înnodînd fire negre pe un câmp alb, asemenea unei gândiri cernite ce se strecoară prin toată pagina unei viețe fericite. Ce-am scris... iată: Ca o floare e viața... ca o floare trece. Când ea stă încă în înnouratele și maiestoasele palate de diamant ale zânei poezii, unde-n salele umplute
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și violator de biserici ce ești? În acest fel am fost apostrofat de Claudio, în loc de bun venit. Cu capul plecat, i-am întins scrisoarea de la Gundeperga. A citit-o, după care a dat-o unui secretar dotat cu o tăbliță cernită. Acesta, presând bila de plumb în ceară cu palma mâinii stângi, a rotit-o într-un anume fel, s-a uitat la semnele pe care le-a lăsat și a rostit: - IHSV. Este sigiliul secret al reginei. Prescurtarea de la In
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vremii și al uitării, contopindu-se treptat cu elementele cu al căror ciclu se identifică: „Astfel tot mai neștiut/ Spre adânc îl fură/ Și-l îngroapă-n sânu-i mut/ Veșnica natură./ Vara trece pe cărări,/ Frunza-n codru sună,/ Trec cernite înserări,/ Nopți adânci cu lună”. Alte texte memorabile sunt Balada munților, poem al transhumanței și al toamnei, ori Balada popii din Rudeni, unde contemplația se însoțește cu o discretă notă de umor. În pasteluri T. cultivă o poezie delicată, suavă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
mănăstiri, de mănăstirile de călugărițe fără jurământ, dar și de bordeluri.”29 După ce-și înmormânta soțul (căci erau bămuite mereu de rele moravuri), văduva trebuia să ia în mâini frâiele gospodăriei (asumându-și în continuare „pomenirile”), să poarte haine cernite, să vegheze la integritatea averii rămase (căci rudele soțului defunct încercau să scape de ea sau să-i ia bunurile stăpânite cândva împreună cu bărbatul 30), să-și crească și să-și educe copiii (asupra cărora căpătau o putere care era
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nepotul lor, Răducan, și apoi Papa Brâncoveanu (fiul lui Preda), soția lui, Stanca (fiica postelnicului Constantin Cantacuzino), și copiii lor Matei și Radul. Despre unele văduve știm mai ales cum se îmbrăcau ca Doamne. Rar le vedem în obligatoriul strai cernit. Temeiul viitoarei lor garderobe se afla în lăzile de zestre Nunțile erau precedate de redactarea foilor de zestre, „instituție” veche (ce putea oferi - spunea un învățat - un „principiu de lectură” a lumii românești) în țările Române, care asigura stabilitatea economică
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poartă un caftan cu mâneci lungi tivite cu cacom. Aș putea evoca și un chip de văduvă - pe cel al Zoiței Ghica, fostă soție a lui Grigore Matei Ghica, pictată la Mănăstirea Pantelimon într-o rochie verde (dovadă că străiul cernit nu reprezenta o exclusivitate inatacabilă în vestimentația văduvelor) peste care poartă o mantie de culoare roz, îmblănită 325. Dar socot că aceste câteva „demonstrații” sprijină îndestul titlul pe care l-am dat acestui paragraf. Și rochiile apusene erau purtate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de argint și căptușeală de vulpe și încă una de atlaz aurit țesut la Florența, și ea cu chiotori de argint și cu blană de helgie (cu un preț pe măsură - 60 de florini)331. Curios: din inventar lipsesc hainele cernite... Hainele „de casă” Iorga era de părere că, în casă, Doamna nu purta „greoiul costum de pompă”332. Soția Domnului (constatarea fiind, cred, valabilă și pentru timpul vădiviei și a unei regențe reclamate de anii puțini ai urmașului) intra, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
singurătate, despărțire, moarte 129. Și nu doar la popoarele europene 128. Veșmintele vopsite Văduvia - riguros considerată - le proiecta pe femei într-o existență mohorâtă (cel puțin din punct de vedere vestimentar), în „cerneală” (cum zicea un cronicar), adică în straie „cernite”, negre, într-un doliu perpetuu. Hainele mohorâte trebuiau procurate. Lucru nu foarte ușor de realizat, și fiindcă veșmintele - la cei vechi, mai cu seamă - aveau și o valoare ritual-simbolică, dar identificau în același timp și statutul social al purtătorilor 130
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi inclusă și în volumul Răzmerița bairamului domnesc (1943). Sub titlul Pe urmele lui Vasile Bălțatu la întrecere de halca, tipărește în „Iașul nou” (1954) o secvență din romanul, rămas în manuscris, Volnicii norodului, care cunoaște două faze intermediare: Flamura cernită (1945) și, mai târziu, Paloșul cel cumplit (1959). Altă nuvelă, Înscăunarea lui Ștefan (1957), apare în „Iașul literar”. Au rămas în manuscris Istoria orașului Iași, din care redactase câteva sute de pagini, nuvela Romanța Moldovei și piesa de teatru Bonete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285550_a_286879]
-
Sfârșiri, Preumblări bolnave, Primăvară tristă, Elegie, Amurguri, Restriști, Desfrunziri, Toamnă târzie, Parcuri vechi, Despărțiri, Încă o toamnă etc. Dacă poemul de debut (nereluat în volum) putea trimite la tablourile de puternică plasticitate din provincia stagnantă a lui B. Fundoianu („Ferestrele cernite și streșinile roase / prin care curge brumă tăcerea nopții joase / (ca un tavan sub care privirea ți-o apleci) / și ulițele strâmbe ca niște brațe rupte...”), celelalte texte țin de universul reveriei sentimentale, într-un decor citadin modelat în câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pe o bucată de pâne, / și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate” (Neliniști). Însemnări, așadar, tânguitor-juvenile, regizate în decorul simbolist amintit, de unde nu pot fi absente, desigur, nici referințele muzicale tipice - „notele de pian în singurătate”, „clavirul... cernit și stins”, „serenada plopilor”, „sonata tăcerii”, „romanța apei” etc. etc. Pe alocuri, semnele unei conștiințe a convenționalității acestui univers transpar cu destulă claritate: „Era în toate acestea tristețea unei poezii vechi”, „Toate acestea - știi? - sunt ca într-un vechi album
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de desprindere cu miasmele umede ale pămîntului, care nu cheamă reavănul, ci jilavul, un Vals vechi: "Vals vechi, mireasa moartă e-n voaluri prăfuite/ Ghirlănzi de fete albe în rochii ca de spumă/ Cu cavaleri de pică se-nvîrt pe-aici cernite/ Și răspîndesc în aer un vag parfum de humă.// Stă cimitiru-n lună, salcîmii domni de umbre/ Ca invitați de seamă asistă și șoptesc/ Prin tainice cavouri amanți cu inimi sumbre/ Cu gesturi adormite iubiri mărturisesc.// Vals vechi perechi de ceară
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
de a dovedi contrariul, nu m-am putut abține, doamnelor și domnilor, și am păcătuit din nou, chiar în seara minunată a Sîmbetei mari. În vreme ce ucenicii plîngeau risipiți și înspăimîntați, în timp ce sfintele femei boceau îndurerate și-și sfîșiau amarnic veșmintele cernite, taman pe la ceasurile în care soldații romani picoteau lîngă lespedea grea de piatră și trupul Mîntuitorului, eliberat de giulgiu-i și ușurat de povara pămîntescă se pregătea să lase mormîntul pustiu, eu, îmboldit bag seama de vreun gînd potrivnic ori
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
în ultimul rînd prin prezența la microfonul "Europei libere". Îndată după 1989 revine în patrie, pentru a lua, din partea numitului post de radio, interviuri unor scriitori, artiști, oameni de știință ce se opuseseră dictaturii ceaușiste, texte întrunite în volumul Fața cernită a libertății (1991). Pînă-n prezent, Pavel Chihaia n-a ostenit a-și continua activitatea literară, de cercetare și jurnalistică, ultima în special învederînd un caracteristic accent antitotalitar. Să urmărim acum Paginile de jurnal (1956-1957) pe care ni le oferă scriitorul
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]