1,038 matches
-
ele, chiar la Începutul străzii ce dădea către Piață. Sub el, ca și la subsol, zăceau arhivele orașului, unde actele și dispozițiile, Împreună cu procesele verbale ale nenumărătoare adunării, erau legate Între tăblițe ilustrate. - Sănătate, messer Duccio, salută poetul. Omulețul cel chel, care Îi ieșise În Întâmpinare cu solicitudine, se grăbi să Îi răspundă cu o plecăciune, lăsând la o parte grosul fascicul pe care tocmai Îl compila. - Ce pot să fac pentru domnia ta, priorule? - Dumneata știi totul despre acest oraș. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a retras stânjenit într-un colț cu gândul să plece, dar în clipa imediat următoare Costash apăru în dreptul ușii ca și cum fi l-ar așteptat. Avea pe față un zâmbet ciudat, semănând mai mult cu o grimasă. Era puțin chel, brunet la față, uscățiv, trecut de 50 de ani; îmbrăcat în pantaloni scurți, în maieu bleumarin și o pereche de șlapi, el își ațintise ochii asupra lui Codrin, impresionându-l. A strigat imediat camerista care se afla în bucătărie. - My
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Chiar eu. Prințul și prințesa au venit să cerșească un adăpost de-o noapte. E frig rău. Îmi tot vine să strănut... După atâta balamuc, călătoria îndrăgostiților se termină comic. S-a deschis ușa din față. Un bărbat scund și chel, de vreo cincizeci de ani, într-o pijama colorată strident, ne-a salutat cu un zâmbet ciudat de timid. — Mulțumesc! A fost singurul cuvânt pe care l-a rostit Uehara când a dat buzna în casă, fără să-și scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
la plimbare pe calea lactee și să sorb elixirul tinereții de pe buzele tale 14 aprilie 2011 Golgota nu se odihnește niciodată crescuseră două cruci mari din sufletele noastre lemn tânăr plin de sevă cerșea o imposibilă înmugurire vedeam dealul acela chel luat la palme de un vânt bezmetic o potecă urca șerpește până în vârf noi călcam pe ea ca pe propria viață împleticându-ne spre seară a venit iosif din arimateea s-a mirat nespus numai unul trebuia să fie pe cruce
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ne era rudă. Era întreținută de cei doi fii ai ei, unul din Cincinnati și unul din Racine, Wisconsin. Nurorile n-o voiau, iar ea, văduva unui însemnat om de afaceri din Odessa - o divinitate ce plana asupra capului nostru, chel, cu favoriți, un nas lătăreț, încins grandios într-o redingotă, o vestă pe dedesubt cu nasturi impresionanți (fotografia lui albastră, mărită și retușată de Dl. Lulov atârna în salon, între coloanele de portic ale oglinzii mărime naturală, domul sobei începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
păstra o necesară legătură cu acesta la serviciu, căci bineînțeles, antreprenorul de pompe funebre nu avea voie să le calce pragul. În comparație cu Anna și fratele ei, părea mărunt, dar era de fapt destul de înalt la rândul lui, bine clădit, și chel dintr-o singură lovitură, cu trăsături pronunțate, rotunjite și teșite, cu cearcăne în jurul ochilor care clipeau des, aproape până la caricatură. Dacă puneai acest tic al lui alături cu interpretarea standard pe care o dăm blândeții - ei bine, sunt tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
popice într-o alee din centru pe treizeci de cenți ora; mă rog, atunci de ce dumnealui refuza să caute ceva de lucru? Trăiau cu toții în camerele din spatele magazinului cu articole pentru nou-născuți pe care-l administra fosta doamnă Tambow personal. Chel, cu o perie de păr aspru pe ceafă, tatăl vitreg al lui Clem citea în izmene ziarul The Jewish Courier, așezat lângă sobă și le pregătea tuturor prânzul din sardele, biscuiți și ceai. Pe masă se aflau întotdeauna două cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un scaun cu rotile, iar în poala ei, abia născut într-un taxi sau într-o căruță sau în holul spitalului, acoperit de sânge și urlând de-i puteai zări mușchii de pe spatele și umerii pătrați, se afla un copil chel, roșu și acoperind-o și pe ea cu roșu. Iar ea, scoasă din răbdări, plângea la rândul ei, frângându-și mâinile, cu ochi înnebuniți de frică; și ea și copilul apăreau ca niște dușmani forțați să se aibă unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
înmănușat. Câteva cu Smitty - soțul ei. Îmbrăcat în pantaloni de călărie. Sau jucându-se, hârjonindu-se cu un câine. Sau din nou cu Thea la un club de noapte - râdea cu ochii închiși în lumina blițului și îi acoperea capul chel cu degetele ei subțiri în timp ce unul din artiștii localului își arunca brațele în sus peste masă. Multe dintre aceste amănunte mă necăjeau. De pildă, vedeam în râsul ei de la clubul de noapte pieptul, umărul, bărbia, cu un fel de recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de om născut și crescut în Chicago, acești oameni arătau aproape cu toții ciudați și străini. Din când în când, Thea îmi explica cine sunt și ce făceau, și uneori nu pricepeam ce-mi spune. Iată, de pildă, că acest neamț chel fusese pe vremuri dansator, iar pe partea opusă ședea un bijutier, iar blonda, nevastă-sa, era de fel din Kansas; iată și o femeie de cincizeci de ani care era pictoriță, iar tipul cu care era părea a fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
unghi aiurea și avea una din acele fețe osoase, mobile, aproape de cauciuc, care dau impresia că tipii sunt unși cu toate alifiile. Pe sub haină, pieptul Îi era gol și, deși scutit de pielea de găină, era la fel de subțire și de chel ca o lamă de gumă de mestecat. Mergem să dansăm? Întrebă Rachel, punând jos paharul gol. Fetele cu codițe și paiete se plasaseră În fața reflectoarelor principale și ne ofereau o demonstrație de cum se dansează pe o astfel de muzică. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în după-amiaza aia, Evie m-a sunat implorându-mă să mă externez și să-i fac o vizită. Casa lui Evie era mare - albă cu obloane verzi vânătorești, o casă colonială cu două etaje, cu uriașe coloane în față. Iederă cheală și trandafiri cățărători - trandafiri galbeni - se urcaseră pe trei metri de la sol în jurul fiecărei coloane uriașe. Aici ți l-ai imagina pe Ashley Wilkes tăind iarba, sau pe Rhett Butler dând jos obloanele de furtună, dar Evie, ea îi are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
iar asta nu-i ceva de care să te poți despărți fără probleme. Fiind dependentă de toată atenția aia, a trebuit să-i pun capăt brusc. M-aș fi putut rade în cap, dar părul crește la loc. Chiar și cheală, puteam arăta în continuare prea bine. Cheală, poate că atrăgeam și mai mult atenția. Mai era posibilitatea de-a mă îngrășa și de-a începe să beau la greu ca să-mi distrug aspectul, dar voiam să fiu urâtă și voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să te poți despărți fără probleme. Fiind dependentă de toată atenția aia, a trebuit să-i pun capăt brusc. M-aș fi putut rade în cap, dar părul crește la loc. Chiar și cheală, puteam arăta în continuare prea bine. Cheală, poate că atrăgeam și mai mult atenția. Mai era posibilitatea de-a mă îngrășa și de-a începe să beau la greu ca să-mi distrug aspectul, dar voiam să fiu urâtă și voiam să rămân sănătoasă. Ridurile și îmbătrânirea păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
răspunse Zero, conștient că examenul deja fusese pierdut. La urma urmelor, un tribunal este tot o junglă În care domnește legea celui mai puternic. — Purtați perucă? Îl ironiză Ferrante, privindu-i codițele lungi. Poate că Îl invidia: el era aproape chel. Șuvițe aspre Îi ajungeau până pe gulerul cămășii. Câteva fire de păr rare, patetice. — Nu, răspunse Zero, e părul meu. Părul: singurul lucru pe care-l moștenise de la tatăl său, singurul simbol al Înrudirii lor de sânge. Creț, aspru, sârmos. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rămas destul de neliniștită în urma episodului și a aranjat următoarea întâlnire cu Connolly înapoi în atelierul ei de la școală. A încuiat ușa și a tras draperiile, dar oamenii de serviciu ai școlii, care au un program destul de neregulat, au și ei chei. Riscul să fie prinși era destul de mare. E greu, îi spun eu, să vezi în acest comportament cu totul lipsit de scrupule altceva decât o obsesie sexuală. Dar Sheba nu e de acord cu termenul. Spune că pune un accent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a doua stație, și ea Își dă seama că un hoț i-a furat geanta, mai precis, i-a tăiat baierele traistei hippy, de piele Întoarsă, și acum, la 10 jumate seara, nu mai are nici acte, nici portofel, nici chei. Ce facem? Cum intrăm În casă? Sigur că-ți amintești jacheta ei din imitație de leopard. De fapt, era o chestie ieftină, sintetică, e adevărat, de mare efect. Dar să ne mai oprim un pic asupra unor istorii discrete care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îl pocneam direct În figură. Îi deslușesc silueta În cele cîteva felii de lumină care vin de afară, prin fereastră și de pe hol, prin ușa deschisă. Îl văd plecînd, un contur ciolănos care se termină cu un cap rotund, tuns chel. — Să-i scrii lu’ mă-ta să-ți trimită pachet, auzi? Săptămîna viitoare vreau să mănînc de la tine. Iese și de pe hol se aud bufnituri. După cîteva clipe, plantonul, un răcan din Timișoara, se refugiază În viteză În bezna dormitorului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
metalice și se vîră Între mine, care stau cocoțat Într-unul din paturile de sus și nu pot să mă mișc de emoție, și ecranul televizorului. Chipul Întunecat de urmaș al veneratorilor lui Kali se suprapune rînjind vesel peste figura cheală, de Nosferatu miniatural, a lui Sal Solo. — E bine așa? Arde-o! — Never Again, Îngîn eu melodia. — Cum, cum? țipă el rîzÎnd. Partea proastă e că a doua zi dimineața Portocală ne-a „băgat În priză“. Pentru că tragerile sînt peste
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-ți miroase hormonii...! Ha-ha! Ai să vezi un caleidoscop de vise stranii, alterînd realitatea - unele recurente (visul din copilărie reluîndu-se identic: omul din Lună coboară plutind Încet cu ajutorul unei mantii sau al unor aripi ca o mantie, Luna rămîne cheală, strălucind ca un glob deasupra cartierului unde ți-ai petrecut copilăria, te găsești pe aleea din fața blocului, față În față cu un fel de vampir, nu pare că vrea să-ți facă rău, e doar ciudat, nelumesc - are un chip
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
conversație pe care nu o Înțelegeau. Rămase doar doctorul Thomas care, În calitatea lui de vechi camarad și vecin de apartament, era Întrucîtva obișnuit cu asemenea discuții. — Te iubesc, spuse Christina. — De ce mă iubești? Întrebă Vic nedumerit. — Fiindcă nu ești chel. Dacă aveai chelie nu te-aș fi putut iubi. — Oamenii cu chelie vor constitui o asociație și vor protesta. — Ah, tu nu Înțelegi nimic, prostule! - și Închise. Căci urma să plece, În cîteva minute, la studioul de radio. Avea Întîlnire
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
apăsa ușor pe creștetul Christinei, mai precis pe chakras-ul ei coroană. Pe cît de agitat și dezordonat fusese cu puține minute mai devreme, pe atît de disciplinat și hotărît era acum. Îl urma, oarecum surprinzător, soțul doamnei Eftimia, bătrînul acela chel. Chel este un concept vag, cum a demonstrat cîndva filosoful matematician Bertrand Russel, care a observat că unii oameni sunt cheli, alții nu sunt cheli, iar despre alții nu se poate spune nimic În această privință. În tinerețe, bătrînul domn
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ușor pe creștetul Christinei, mai precis pe chakras-ul ei coroană. Pe cît de agitat și dezordonat fusese cu puține minute mai devreme, pe atît de disciplinat și hotărît era acum. Îl urma, oarecum surprinzător, soțul doamnei Eftimia, bătrînul acela chel. Chel este un concept vag, cum a demonstrat cîndva filosoful matematician Bertrand Russel, care a observat că unii oameni sunt cheli, alții nu sunt cheli, iar despre alții nu se poate spune nimic În această privință. În tinerețe, bătrînul domn căzuse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a lungul anilor, firele Îi căzuseră unul cîte unul și părul i se tot rărise (rar este, de asemenea, un concept vag), iar Într-o bună zi Îi căzu tocmai acel fir fără de care putea fi numit, de acum Încolo, chel. După el veneau două doamne Îmbrăcate În uniforma neagră a Federației Anarhisto-Comuniste, urmate de alte două doamne, afișînd un surîs enigmatic și complice care le trăda Îngrijorarea, membre ale organizației Femeile Trimise. Nimeni nu știa ce se ascunde Îndărătul acestui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ușoară nedumerire. — Vrei să stăm cu mama, vrei să ne Întoarcem la ea? Îl Întrebă pe Kiki. Da, răspunse el, vreau cu mami. Îl lăsă jos din brațe și, luîndu-l de mînă, porniră Încet Înapoi. Cei rămași În preajma Christinei, bătrînul chel, doamna Agneta, doamna Tamara, două din femeile anarhisto-comuniste și alți cîțiva, nu se temeau, aproape că nici nu se mirau, doar priveau, ca și cum ceea ce vedeau ar fi intrat În ordinea obișnuită, previzibilă a lucrurilor; un fapt lipsit de consecințe. Contemplau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]