780 matches
-
protocol". La încheierea dejunului, cei doi președinți au ieșit în curte și reporterii de la presa română și siriană s-au repezit să-i fotografieze și filmeze. Întrucât fotograful personal al președintelui sirian, un bărbat mărunt de statură și cu o chelie respectabilă, se tot străduia să ajungă cât mai în față, un "cameraman" român "vigilent", aflat în spatele fotografului sirian, i-a "scăpat" acestuia pe chelie, pentru "atenționare", ditamai camera TV profesională, în greutate de cca 20 de kilograme. Victima a resimțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și filmeze. Întrucât fotograful personal al președintelui sirian, un bărbat mărunt de statură și cu o chelie respectabilă, se tot străduia să ajungă cât mai în față, un "cameraman" român "vigilent", aflat în spatele fotografului sirian, i-a "scăpat" acestuia pe chelie, pentru "atenționare", ditamai camera TV profesională, în greutate de cca 20 de kilograme. Victima a resimțit lovitura, Ceaușescu a observat scena și, la retragerea oaspetelui, tovarășul i-a spus secretarului general Agerpres prezent: "Pe ăsta să nu-l măi văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dictaturii proletariatului datorită concepțiilor dogmatice...marxiste! Dacă cel citat ar fi trăit ca să citească minunăția ieșită din mintea zburdalnică a tovului Ion D. Zamfirescu, ar fi sucombat de mirare și obidă, dar nu Înainte de a-l fi scuipat exact pe chelie dar și pe vârful nasului de Pinocchio pe autorul elucubrațiilor și spasmelor cenzoriale bolșevice. Contextul a reieșit din articolul „Maiorescu și poezia - 130 de ani de la naștere”, scris de profesorul Constantin Parfene, pe atunci directorul Liceului „Gheorghe Gheorghiu Dej” din
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
plus și mărunțel de statură. Deasupra guvernului s-a înființat demnitatea de consilier regal, care nu avea nici un rol efectiv în stat, dar înmulțea numărul purtătorilor de uniforme, de saltimbanci și de irozi. Lui Nicolae Iorga îi aluneca șapca pe chelie pînă la urechi și barbă; Ion Mihalache a trebuit să-și lase ițarii acasă la Topoloveni și toți ceilalți surtucele și pălăriile. Gheorghe Tătărăscu a purtat și uniforma rușinii. Eram în biroul său din strada Polonă cu Inculeț și alți
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de piatră parțial măcinate sau cu diferite buruieni sau chiar arbuști ce și-au găsit tocmai aici un loc să crească. Seara merg la cină la un alt han având lângă mine un spaniol din Zaragoza, un bărbat înalt, cu chelie, senin și calm, vorbăreț care-mi spune în engleză o mulțime de lucruri care mă impresionează. Este căsătorit dar se pare că nu mai trăiește cu soția, profesor de psihologie într-o școală superioară pentru elevi cu handicap, are două
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
amintesc - și aș putea să fredonez și acum melodia aceea de la generic. Am cântato de multe ori în pauze, la școală. Columbo nu ne atrăgea, că nu aveam ce „faze“ povesti a doua zi, iar Kojak era celebru doar pentru chelie și pentru acadea. Când a venit unul cu o acadea la școală, adusă de taicăsău din străinătate, a fost pentru scurt timp vedetă. Altfel, cei tunși chilug erau porecliți Kojak (cu varianta Cocean) și nimeni nu era fericit de o
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care ultimul component amintește de rom. a luci: lat. lux „lumină”, irl. lόche „fulger”, vgr. leykos „luminos, strălucitor”, vprus. luckis „bucată de lemn pentru foc”, sl. luč „rază, așchie, surcea”; lit. laũkas „animal cu pată albă în frunte; câmp, arătură, chelie”; vind. rōkás, avest. răočah „lumină” etc. În condițiile în care za ajunsese să însemne „în, din, dedesubt”, -mol „pământ, mormânt”, iar -luks „lumină”, Zamolxis însemna „din (de sub) pământ lumină” sau „prin moarte la viață”, proces exemplificat de el prin intrarea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
da, vedeai o tăblie de masă purtând urma a numeroase crestături de la interogatoriile altora, despre care nu știai nimic, nici măcar dacă mai sunt în viață. Pentru că eram obligată să-l privesc ceasuri în șir, anchetatorul devenea rege în timpul fiecărui interogatoriu. Chelia lui ar fi avut nevoie de frizerul companiei care îl îngrijise și pe bunicul meu. La fel și pulpele sale fără un firicel de păr, strălucind dezgustător de albe în intervalul dintre tivul pantalonului și marginea șosetei. Într-adevăr, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mă apropii. Era mai tânăr decât mine cu câțiva ani. La o primă privire, mi s-a părut diferit de Paznic din toate punctele de vedere. Avea mâinile subțiri, gâtul firav, pielea fină. Era palid, fără barbă, cu început de chelie, îmbrăcat foarte îngrijit. L-am salutat. — Bună ziua! S-a uitat la mine, cu buzele strânse, și a dat ușor din cap. Nu vă deranjez? am întrebat. Trebuia să vorbesc foarte tare din pricina vâjâitului. Bărbatul a clătinat din cap și apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am intrat în magazin și nu-mi venea să cred că poate exista pe lume atâta liniște. Doar veneam de la sala de jocuri, nu? La tejgheaua din capăt ședea un bărbat între două vârste. Purta ochelari și avea început de chelie. Meșterea la ceva cu o șurubelniță. Am intrat acolo ca să-mi cumpăr o unghieră. Lângă aparatele de ras, am văzut unele care semănau cu niște insecte. Le-am privit îndelung, dar nu-mi dădeam seama cum se folosesc. Am ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Îndrept cheia spre mașină, apăs butonul pe care e desenată o cheiță deschisă. Bip-bip. Bag scaunele în portbagaj, apoi ne suim în mașină și plecăm. Când ieșim pe șosea, începe să plouă torențial. Mă gândesc o clipă la omul cu chelie. Parcă n-avea nici o umbrelă. Apoi îl uit, ca și cum n-ar fi fost, și aprind farurile de ceață. Man Bites Dog Piersic? Cine-ntreabă? Tu ești, mă? Am spus cine întreabă. Un fan. Auzi, mă, tu ești papagal, așea? ( Închid
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
rechini, care-și arată fălcile, Băsescu a rămas, din cât era, o coajă de nucă în siajul unui portavion care se îndreaptă spre Golful Persic. Să vezi drăcovenia dracului! Ca și cum nu ar fi de ajuns că și-a ridicat pe chelie toată opoziția care strigă „Capul lui Băsescu vrem!”, nici pediștii toți nu vor fi dispuși să cadă din cauza lui Băsescu, care, chiar dacă i-a ridicat în sondaje, i-a adus la guvernare, nu vor să piardă pe o singură carte
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
face greață. Nu are răbdare să ajungă până la ultima temenea. La intrare, îmbrăcându-și paltonul, examinează imaginea reflectată de oglindă: un tip destul de bine ca înfățișare. Oleacă boțit, totuși. Vremea trece și... Își trage părul, ca să mascheze un început de chelie occipitală, și iese trântind ușa cu forță, ca să nu întrerupă dinamica familială. După ce coboară din autobuz, aude în spatele lui niște pași încercând să-l ajungă. Ah, te salut, Istvan!", spune pe un ton neglijent, fără a-i întinde mâna colegului
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de gât, e așezat lângă el și îi pipăie pulsul. Temperatură, tensiune, reflexe, poziție șezând, poziție ridicat: totul e normal. Sau aproape. Un cucui la ceafă, desigur, dar nimic grav, nu e nevoie nici măcar de plasture. Își aranjează părul pe deasupra cheliei boselate și face precaut câțiva pași, în vreme ce consumatorul de usturoi care chemase ambulanța îi scutură hainele de praf părintește. "Trebuie că e paznicul universității țărănoiul ăsta care pute de trăznește", gândește și, recăpătându-și reflexele umane, își duce mâna la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dragul de Istvan, cauză a toate... Când să intre în sala unde îl așteaptă studenții, simte că o mână grea i se așază pe umăr: colegul Iulian, mare strateg al socialismului național. "Ai văzut ziarul?" "Da", îi răspunde, pipăindu-și chelia boselată. "Și ce crezi?" "Ei, dacă vrea să aducă un omagiu..." "Nu-ți închipui, sper, că pui mâna pe pană așa, din proprie inițiativă, ca să scrii un omagiu!" " Bineînțeles, bineînțeles, i s-a cerut..." "Și de ce tocmai lui? Ți-ai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
plină de nerv și umor - scrie proză și nu-și ascunde, zâmbind, curiozitatea de a cunoaște niște confrați români. Portughezul Paulo Teixeira, omul care ne povestise mai devreme despre podul Vasco da Gama - un ins de statură mică, ochelarist, cu chelie și barbișon, foarte vesel și el -, ne descoase în legătură cu soiurile de cafea pe care le preferăm, declarându-se un adversar ireconciliabil al manierei à la turque. E vechi prieten cu Andrei Bodiu, cu care s-a întâlnit prima dată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ba chiar surprins, face un gest prin care își retrage capul între umeri, îmi răspunde la salut tot cu un "bună ziua", apoi se întoarce spre cel cu care l-am găsit discutînd și-i spune, în timp ce-și tamponează chelia cu batista scoasă în fugă din buzunar: Un moment, să rezolv problema tovarășului Vlădeanu. Noi avem mai mult de discutat... Se ridică puțin de pe scaun și-mi indică cu mîna un fotoliu: Luați loc, vă rog! Cu ce problemă? mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să râdă în ho hote. Se uita când la unul, când la altul și râdea neconte nit, cu lacrimi în ochi. Cum de-i putuse fi teamă de domnul Neacșu? Era un bărbat tern, cu început de burtă și de chelie, cu glas na zal nesuferit și cu privirea galeș-inofensivă... Un fanfaron cu fandoseli de om cult și cu ifose de mare crai. Și semăna izbi tor de mult cu domnul Ionescu. Ce mi-e Ionescu, ce mi-e Neacșu! Parcă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de conduită, sau mai curând de lipsă de conduită, Parisul era Încă ideal. Dacă Ravelstein se bâlbâia În timp ce mergea, surâdea și perora, nu o făcea din slăbiciune, ci dintr‑o revărsare a preaplinului. Faimoasa lumină a Parisului se concentra pe chelia lui. - Cât mai e până la magazinul la care mergem? -Nu fi nerăbdător, Chick. De fiecare dată Îmi dai senzația că ai ceva mai important de făcut decât ceea ce faci În momentul respectiv. Nu m‑am apărat de acuzațieă nici măcar n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aprig pentru existență. Nu are nici o noimă, totuși el se zbătea. Se crampona de tubul de oțel, care era probabil foarte rece, pumnii Încleștați i se apropiaseră de urechile mari, de franjul de păr occipital care se zbârlea la liziera cheliei. Există capete pleșuve care‑și proclamă tăria. Așa fusese și capul lui Ravelstein. Dar acum devenise vulnerabil. Cred că era conștient de „priveliștea pe care o oferea”, vărsat peste bord, printr‑un soi de instalație navală, larg deschisă spaimei - isteriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tehnicienii pentru radiografii sau când i se lua sânge. Din când În când, Îmi lăsam mâna pe capul chel al prietenului meu. Am fost surprins să constat că avea o invizibilă miriște țepoasă pe cap. Se pare că preferase o chelie totală decât un păr rărit, și Își rădea capul ca și obrajii. În orice caz, și capul i se rostogolea către groapă. - E Întuneric afară sau sunt eu Într‑o dispoziție sumbră? m‑a Întrebat Ravelstein. - Nu‑i dispoziția ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu-i tot un drac. Dacă am ajuns până în țara tătărască nu-mi place deloc. Popa din sat de la noi spunea că tătarii vin din iad. Mihu zâmbi pe sub mustața sa groasă de cavalerist uitându-se veselit așa deodată la chelia lucioasă a lui nenea care strălucea în soare după ce-și aruncase boneta peste fânul din căruță. - Nene tătarii nu mai sunt pe aici, au plecat și ei la război împotriva noastră ca toți cei din față, dar fetița asta
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de oameni un mușteriu nou. Nimeni din obișnuiții cârciumii aceleia nu deschidea ușa în felul acesta și după cum s-a întâmplat, te așteptai să intre ditamai omul, dar privirile tuturor se opriră pe omul acela mic de statură cu o chelie proeminentă până spre creștet, cu o față parcă fără vârstă, sau poate impresia aceasta o dădea datorită ochilor vii și luminoși, umerii lăsați, cu haina sa veche îmbrăcată direct pe piele, lăsând să se vadă o parte din pieptul său
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
bătrânul Cehan, vechi neam de boieri și se pare că de domnitori moldoveni, a murit. Băiatul ei cel mare, Ion, este la Brașov acum și oricine l-ar vedea, cred că și-ar aduce aminte de Nicu Cehan, numai privindui chelia lucitoare și impozantă moștenită de la tatăl său. Acesta a ajuns inginer, dar a lucrat mai mult prin țări străine pe timpul lui Ceaușescu, plecat în mod legal bineînțeles. Când mai trăgea pe acasă de prin Irak, Libia sau mai de știu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ci hăhăind cât îl ține gura sa de fost bișnițar, că pentru el școala nu a fost cel mai plăcut loc și nici unde s-a omorât el cu firea. Dar mă gândeam eu, mai anul trecut, de unde a luat chelia supremă, ideile sale pe care le tot depăna tot într-o veselie, că se predau prea multe materii, că elevii sunt solicitați cu materii nefolositoare, că se fac doar două ore sport pe săptămână, când de fapt ar trebui două
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]