2,921 matches
-
intru în cazemată, cam nasol, trebuie să stai chircit, să nu te miști prea tare, altfel riști să se prăbușească acoperișu’, mă cam înțeapă și o creangă, oricum, barem sunt în cazemată, Bebe are ceva în buzunar, se caută, scoate chibrituri și un chiștoc de țigară cu filtru, be te, ză best, străine, de la bulgari, țigară mișto, le-am șutit din coșu’ de gunoi, ia să te vedem acu’ dacă ai sânge în tine, pe cuvântul meu că nu prea vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
oblige să fumez, am fost obligat, mama, îmi dau cuvântu’ de onoare, dacă aș fi putut să fug aș fi fugit, mă țineau și Bebe și Migu, s-au prins și ei că nu vroiam să mor otrăvit, Bebe aprinde chibritul, trage din țigară, acu’ să vedem dacă ești băiat de grădiniță sau nu, țigara e între buzele mele, am fost amenințat, jur, trage, trage tare, trag, trag tare, Doamne, o drăcie scârboasă, înecăcioasă, puturoasă mi-a umplu imediat pieptul, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
oglindit al țigării. Nu spunea nimic, doar scotea un „mda“ după salutul de final, „...al dumneavoastră Neculai Constantin Munteanu, să auzim numai de bine“. Cum stăteam eu la masă și ronțăiam cartofi prăjiți, desenam ori înălțam turnuri din bețe de chibrit, felul în care vorbea domnul ăla mă topea. Era aliatul nostru, al fraților Florian, în războiul rece din bucătărie. Odată s-a întâmplat însă ceva neașteptat. Pe scala aparatului Gloria, sub geamul mic și pătat, se agita un gândac roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cîte un gemuleț de sticlă mată. Camera lui Jerry se afla la etajul de sus, În fundul culoarului. Mutînd greutatea de pe mînă spre Încheietura cotului, s-a căutat În buzunar. A scos din el tot soiul de mărunțișuri - o cutie de chibrituri, monede, o bucată de ață albă, niște alune, o șurub de alamă. Răsturnîndu-le pe toate pe podea, a reușit să extragă dintre ele o cheie. Degetele Îi erau scurte și groase. A descuiat ușa, deschizînd-o cu talpa, și am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vag În acest tipar, și anume În partea legată de whisky. Nu știam unde se duce atunci cînd mă lăsa singur noaptea, dar nu aducea niciodată cu el acasă vreo persoană interesantă. Tot ce aducea acasă erau niște cutii de chibrituri de la Flood’s Bar and Lounge, aflat la cîțiva metri de noi. Și nu părea să aibă nici un prieten, nici măcar unii plicticoși. Asta, evident, dacă nu punem la socoteală cunoștințele Întîmplătoare ca Shine și oamenii care-l știau drept cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
treia dugheană era tradiționala dugheană a „elefantului alb“, cu toate că elefantul devenise negru; numeroase familii angloindiene Își vindeau colecțiile de miniaturi de abanos. Mai găseai acolo o sumedenie de scrumiere de aramă, chibritelnițe brodate care nu mai conțineau de multă vreme chibrituri, cărți prea ferfenițite ca să poată fi vîndute la anticariat, vreo două albume de cărți poștale, o serie completă de ilustrații la opera lui Dickens găsite În cutii de țigări, un ibric electric nichelat, un portțigaret lung și trandafiriu, cîteva cutiuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rămas deschis la aceeași pagină. Pendula arăta zece și cinci. După ce Însemnă la Întîmplare cîteva titluri din catalogul pe care-l primise, Rowe ieși În stradă: — Scuzați-mă, vă rog, Îl Întîmpină agentul, făcîndu-l să tresară. — Poftim? N-aveți un chibrit? Puteți păstra toată cutia, Îi zise Rowe, oferindu-i-o. — Nu pot s-o primesc, chibriturile au ajuns prețioase În zilele noastre, spuse agentul și aruncă peste umărul lui Rowe o privire spre dărîmăturile Casei de Economii, ale cărei seifuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din catalogul pe care-l primise, Rowe ieși În stradă: — Scuzați-mă, vă rog, Îl Întîmpină agentul, făcîndu-l să tresară. — Poftim? N-aveți un chibrit? Puteți păstra toată cutia, Îi zise Rowe, oferindu-i-o. — Nu pot s-o primesc, chibriturile au ajuns prețioase În zilele noastre, spuse agentul și aruncă peste umărul lui Rowe o privire spre dărîmăturile Casei de Economii, ale cărei seifuri erau Înșirate acum la vedere, aidoma mormintelor dintr-un cimitir roman. După aceea ochii lui urmăriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
semn că oamenii cinau devreme, ca să nu fie surprinși de alarmă. La intrarea Într-un adăpost, un voluntar de la Apărarea Civilă Încerca să aprindă un felinar de vînt. Zărindu-l pe Rowe, Îi spuse: — S-au aprins și semnalele galbene. Chibriturile se tot stingeau - omul nu era obișnuit să aprindă un felinar. Părea cam nervos - pesemne din pricina prea multor nopți de veghe pe străzile pustii - și avea chef de vorbă. Rowe, Însă, se grăbea și n-avea vreme de pierdut. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
urmat de Rowe ca de-un valet. Forfota contenise, așa că acum Hilfe nu mai avea nici o șansă s-o șteargă. Prin acoperișul rămas fără geamuri se vedeau ici-colo steluțele roșii ale tirului de baraj al artileriei antiaeriene; păreau flăcăruile unor chibrituri, și se stingeau la fel de repede. Deodată se auzi un fluierat, și trenul se urni Încet din gara Întunecată, furișîndu-se parcă. În afară de ei și de cîțiva hamali, nu mai era nimeni pe peron. Bufetele erau Închise. Pierdut În imensitatea peronului, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se duceau acolo. La cât începe? - Pe la doisprezece. - Tataia a murit și mamaia a făcut o colivă uite-așa, cu ciocolată și cruce de bomboane și banane... se laudă un țângălete. Lansează bărcuțe din poliestiren, cu catarge din scobitori și chibrituri, în bazinul de sub zburătoare. - Mie mi-a murit moșu’, începe celălalt. Și la priveghi am avut vin fiert și plăcinte cu stafide și cu rahat și poale-n brâu și-au venit și colegii de la serviciu și-au cântat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nostru, adunate cu mare consecvență, suflete de gunoieri îndrăgostiți de dejecții și vechituri. Dacă te uiți și la orașul ăsta pestriț, cu blocuri și chichinețe, cu tot felul de improvizații și turnulețe asimetrice, începi să-i înțelegi pe piromani. Aprind chibrituri și privesc fascinat cum ard până la coadă. Unu, doi, rămân cu niște firicele de jar... Nu suport să mă duc nici la supermarketuri, mă ia cu leșin printre rafturile cu șiruri nesfârșite de obiecte, în mijlocul adunăturii de oameni. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aveam prioritate! Cine ți-a mai dat și ție carnet? Na de-aici... Am intrat în cartierul de blocuri, parcăm undeva pe o străduță. De ani de zile n-am pus piciorul în zonă și adunătura asta de cutii de chibrituri îmi strânge stomacul. În fața scărilor murdare, lumea mănâncă semințe, sunt movilițe de coji, joacă barbut. Câte-un bătrân pe scăunel stă acolo și așteaptă pensia sau moartea, una tot trebuie să vină până la urmă. Am ajuns, biserica îngrămădită între blocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dădea o carte de vizită și mă-ntreba la ce agenție sunt. Era o vreme când mama venea în vizită. Mama fumează, și-n prima după-amiază când am venit acasă după o ședință foto mi-a întins o cutie de chibrituri și-a zis: — Ce-nseamnă asta? A zis: Te rog, spune-mi că nu ești o târfă la fel de mare ca sărmanul tău frate mort. În cutia de chibrituri era numele unui tip pe care nu-l cunoșteam și-un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
venit acasă după o ședință foto mi-a întins o cutie de chibrituri și-a zis: — Ce-nseamnă asta? A zis: Te rog, spune-mi că nu ești o târfă la fel de mare ca sărmanul tău frate mort. În cutia de chibrituri era numele unui tip pe care nu-l cunoșteam și-un număr de telefon. — Asta nu-i singura pe care am găsit-o, a zis mama. Ce învârți? Eu nu fumez. I-o zic și eu. Cutiile alea de chibrituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
chibrituri era numele unui tip pe care nu-l cunoșteam și-un număr de telefon. — Asta nu-i singura pe care am găsit-o, a zis mama. Ce învârți? Eu nu fumez. I-o zic și eu. Cutiile alea de chibrituri se adună pentru că sunt prea politicoasă să le refuz și sunt prea păstrătoare ca să le arunc pur și simplu. Uite de ce-i nevoie de-un sertar întreg din bucătărie ca să le țin, împreună cu toți bărbații ăia de care nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu barca. Și eu fac: — Sigur. Era așa o prostie; să nu știu eu ce se-ntâmpla, de fapt. Sari la Brandy într-un scaun pliant, chiar în fața biroului logopedei, pilindu-și unghiile cu banda aspră a unei cutii de chibrituri. Picioarele ei lungi ar putea îndoi un motociclist, și minimul legal din ea, înfășurat într-o bucată de tricot elastic cu imprimeuri leopard, strigă să fie lăsat liber. Logopeda zice: — Ține glota parțial deschisă în timp ce vorbești. Așa i-a cântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Shane, stând chiar în fața geamului, uitându-se la mine, cu fața toată distorsionată și hăcuită ca în filmele cu monștri, întunecată și întărită de explozia sprayului fixativ. Dă-mi teroare. Flash. Din câte știam, nu fumase niciodată, dar aprinse un chibrit și-l duse la țigara pe care o avea între buze. Ciocăni la geam. Zise: — Hei, lasă-mă înăuntru. Dă-mi negare. Zise: — Hei, e frig. Dă-mi ignoranță. Am aprins lumina din cameră ca să mă văd doar pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Evie, Evie ar fi pulbere. Bine, cenușă. Singură în livingul ei, iau o tabacheră de cristal de pe masa care seamănă cu un bloc de malachit și azvârl comoara asta mică spre cărămizile șemineului. Se aude un zbang puternic, țigări și chibrituri zboară care pe unde. Ca o burgheză defunctă ce sunt, îmi doresc imediat să nu fi făcut asta, și îngenunchez și încep să strâng mizeria. Cioburile și țigările. Numai Evie... o tabacheră. E o chestie așa târziu-generaționistă. Și chibrituri. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și chibrituri zboară care pe unde. Ca o burgheză defunctă ce sunt, îmi doresc imediat să nu fi făcut asta, și îngenunchez și încep să strâng mizeria. Cioburile și țigările. Numai Evie... o tabacheră. E o chestie așa târziu-generaționistă. Și chibrituri. O bucățică mă ciupește de deget, și m-am tăiat într-un ciob așa de mic și de transparent că e invizibil. O, toate astea sunt orbitoare. Numai când sângele țâșnește și colorează ciobul în roșu, numai atunci văd ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e invizibil. O, toate astea sunt orbitoare. Numai când sângele țâșnește și colorează ciobul în roșu, numai atunci văd ce m-a tăiat. E sângele meu pe ciobul de sticlă pe care-l scot. Sângele meu pe o cutie de chibrituri. Nu, doamnă Cottrell. Nu, chiar așa e, Evie voia să fie incinerată. Mă ridic din mijlocul mizeriei ăleia, și alerg fără țintă, umplând de sânge fiecare întrerupător și veioză, stingându-le pe toate. Alerg pe lângă dulapul cu haine, și Manus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
față e toată cufundată în întuneric pe când îmi croiesc drum pe pipăite înapoi spre sufragerie. Simt cadrul ușii și număr zece pași înceți și orbești peste covorul oriental până la masa de sufragerie, cu fața ei de masă dantelată. Aprind un chibrit. Aprind una dintre lumânările din sfeșnicul mare de argint. Bine, prea seamănă a roman gotic, dar aprind toate cele cinci lumânări din sfeșnicul de argint atât de greu că trebuie să-l ridic cu ambele mâini. Încă îmbrăcată în peignoir-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu-mi mai pare rău de nimic. Sau de nimeni. Nu, sincer, toți cei de aici freamătă să fie incinerați. Sari la etaj. În dormitorul principal, trusoul lui Evie e întins, gata să fie împachetat. De data asta am adus chibrituri cu mine, și aprind marginea tăiată de mână a invitației gravate cu aur, și port invitația de la cuvertura de pat la trusou și la draperii. E cel mai suav moment, când focul preia controlul și tu nu mai ești răspunzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la alta, nimeni nu mai era nebun să arunce cu bani și să cumpere cu maldărul și cufărul tot felul de lucruri inutile cum făcea prințul. Singurul comerț care se mai făcea era cel de coșniță, cîțiva lei, gaz, sare, chibrite, ațică, pînză americă, basmale și cicoare. Încetul cu încetul nimeni n-a mai adus nici una dintre acele mărfuri care erau superbe, dar total inutile și apoi au fost uitate nu doar cu dorința, dar și cu numele lor. La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era ca o pară coaptă în palma colonelului Stoicescu! "Sigur, domnule colonel, Vladia este o așezare izolată, poate cea mai izolată dintre toate așezările, nimeni nu vine aici, arareori pleacă cineva din Vladia pentru a aduce cîteva fleacuri, ață, gaz, chibrite. Scrisori nu scriem, nu primim, trăim liniștiți. Sînt perioade în an cînd practic e imposibil să ieși ori să vii în Vladia. Noroiul, zăpada, ploile pot închide singurul drum către Comana și atunci nu existăm decît noi pe lume. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]