686 matches
-
fi nu având la dispoziție biblioteca cea mai imensă, ci cu un șorț și cu picioarele fără ciorapi în papuci, cu părul în dezordine, în fața unei căsuțe de țară aruncând grăunțe la o mie de păsări. Am învățat atâtea, am chibzuit atâtea, și încă să nu fiu în stare să diferențiez sufletul de corp! Sufletul, care a rămas tot așa de intact ca și în prima zi de cunoștință, căci ai rămas tot așa de naivă în dragoste, pe rând deprimată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
al nonsensului. Povestirea decurge neobișnuit de simplu. „În fața legii stă un păzitor. La acest păzitor vine un om de la țară și cere voie să intre în lege. Dar păzitorul îi spune că acum nu i poate permite să intre. Omul chibzuiește și apoi întreabă dacă va avea voie să intre mai târziu. «Tot ce se poate, spune paznicul, dar acum nu.» Întrucât poarta legii este deschisă ca întotdeauna, iar păzitorul 182 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE se dă într-o parte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
al nonsensului. Povestirea decurge neobișnuit de simplu. „În fața legii stă un păzitor. La acest păzitor vine un om de la țară și cere voie să intre în lege. Dar păzitorul îi spune că acum nu i poate permite să intre. Omul chibzuiește și apoi întreabă dacă va avea voie să intre mai târziu. «Tot ce se poate, spune paznicul, dar acum nu.» Întrucât poarta legii este deschisă ca întotdeauna, iar păzitorul 182 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE se dă întro parte, omul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sub tăcere informații vitale. Pun pariu că grupul care se află în spatele lui știe că a venit aici. Aș merge până acolo încât aș spune că l-au trimis. Care-i jocul lor? Ochii i se îngustară, în timp ce rămase tăcută, chibzuind. De câteva ori păru pe cale să vorbească, dar de fiecare dată își opri cuvintele printr-o manevră ciudată, parcă-și comprima buzele. Jefferson Dayles privi jocul emoțiilor pe chipul ei frământat, captivat în treacăt de această femeie care trăia totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
iluzorie a intervenției pe lângă Lct.Col. Tudose Ion, să mai slăbească strânsoarea frânghiei din jurul gâtului său...! Ce se poate Întâmpla dacă În compensație Tony Pavone ar pune În declarație și betonul furat de puternicul colonel de securitate...? Însfârșit, Tony Pavone chibzuind câteva momente, se reculese din prima emoție. Replică. „Vă pierdeți timpul, domnilor. Aveți grijă. S’ar putea să restituiți salariile grase, pentru incompetență profesională...! Cele câteva kilograme de făină albă de proastă calitate, după cum se poate vedea, e Împachetată În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și călcase cu luare-aminte neclintită jumătate de ceas, se mai opri un răstimp ca să numere înstelările proaspete ale haitei de lupi. Erau opt indivizi: îi cunoștea. Sosiseră după viscolul neașteptat de la 9 a lunii. Acum ocoleau sălașurile ciutelor; de bună-samă chibzuiseră un plan și se aflau așezați undeva în bătaie și la vânat; deoarece lupii vânează întocmai ca și noi: unii ocolesc ciutele ori căprioarele mânându-le, iar alții stau în țiitori și le atacă. Țin socoteală de direcția vântului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
jale: — O să ai nevoie de cel puțin un an ca să poți plasa atâtea săbii într-un orășel! Și, cum oamenii vor afla că ești grăbit să te întorci, ți le vor cumpăra la prețul cel mai mic! Vorbele lui erau chibzuite, dar era prea târziu pentru a da înapoi, din moment ce colindasem pe la toți meșteșugarii spre a-mi aduna încărcătura pe care o mai și plătisem cu bani peșin. A trebuit să mă resemnez cu ideea că mă voi întoarce în pierdere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spune că unii soldați fanatizați te-ar putea face bucăți, pe tine, familia și escorta ta, fără a-l cruța nici măcar pe acel preot. Hotărârea care îți este cerută nu e ușoară. Pe deasupra, nici n-ai vreme să stai să chibzuiești. Cardinalul se pregătește deja de plecare și ar trebui să-l însoțești. Prin firea pe care o aveam, era preferabil pentru mine să-mi asum un risc imediat, dar de scurtă durată, decât să mă eternizez în închisoarea asta aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
grijă de ea. Ai văzut cum a crăpat osul ăla și-a dat pe gât măduva? Normal, eu n-am avut... În orice caz, ce noroc pe ea că familia ei are grijă de ea. Dacă făcea astfel de aluzii, chibzuia Ammaji, era sigur că va primi în cele din urmă ce-și dorea. O aluzie trebuia să fie indirectă, era drept, dar trebuia și să fie clară, altfel trecea neobservată și era o aluzie inutilă. Dacă vrei proteză, o să capeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
poată păstra distanța, în timp ce se alătura discuției aceleia interesante despre separarea care tocmai se derula: — Dacă ții nemișcată apa murdară pe care o torni, mizeria se va așeza curând pe fund. Dacă strecori laptele, smântâna se va ridica la suprafață. Chibzuiește la natura a ceea ce se află înlăuntrul tău și comportă-te ca atare. Putem să facem o fotografie, domnule? întrebară polițiștii, cuprinși de venerație. Pentru secția de poliție, domnule. Maimuțele se distrau aruncând cu alune în capetele polițiștilor. Domnul Chawla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ființă. Axona era în picioare, cu ochii scăpărând de furie. Dar Vultur-în-Zbor știa că în spatele furiei se ascundea spaima. Osul, acel element întâmplător, îi știrbise planul ei perfect, iar acum Axona era la cheremul lui Vultur-în-Zbor. Acesta înaintă către ea, chibzuind totul încet. — Rămîi acolo unde ești, Necuratule, a zis ea, dar vocea a trădat-o. — Nu știu ce ești, a spus Vultur-în-Zbor în timp ce înainta, dar când te voi pângări, mă voi curăța de trecutul meu. Mă voi curăța de vinovăția și rușinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tot mai mult atârnat de coada ei. Târât în iureșul zilelor, al căror ritm nu mai pulsează în mine, ci tot mai depărtat, cum un pluton de soldați se pierde în orizont. Măcar de-aș începe să învăț a-mi chibzui mai bine timpul ce mi-a mai rămas. De-aș putea curăța locul în care rămân. Să îngrijesc florile ce încă mai răsar. Gânduri de după-amiază călduroasă, în aglomerația din fața ușii doctoriței, mutându-mi trupul de pe un picior pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai de dimineață, nu poți ști niciodată. Nu discutam noi altfel cu Hitler, cu Stalin și cu cine mai venea să ne-ntrebe de mamă? Crezi că ne mai lua Basarabia sau Ardealul dacă porneam noi războiul?“ Pericolul era altul, chibzuise el: „Nu aveam gloanțe destule. Îmi spusese un văr care lucra la Arsenal. Pe cap de român nu era atunci decât două cartușe jumate la primul atac. Calculată populația toată, să nu fie discuție, de la ăl de țâță și până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o oua! Baba: Aha, acum am priceput... Nu-i mare lucru de făcut. Bat găina ziua toată Și mâine voi fi bogată. La cuibar când voi veni, Numai galbeni voi găsi! Moșul: Stai , babă, nu te grăbi, Stai puțin a chibzui. Găina de-o vei bătea Vei rămâne chiar fără ea. Eu n-am să fiu rău Îți dau din aurul meu, Uite, cumpără-ți și haine noi Căci vom merge amândoi La palat, la carnaval Unde este mare bal. Prezentatorul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
nu-l mai împiedică să plece imediat. Dar mai înainte de a porni la drum, el s-a gândit că trebiâuia să-l lase pe Rabican în mâini sigure din care să-l poată lua îndărăt într-o bună zi. În vreme ce chibzuia astfel, el a văzut-o pe Bradamanta apropiindu-se. Frumoasa amazoană fusese despărțită de Rogero în drumul lor spre mânăstirea Vallambrosa, cavalerul fiind chemat aiurea de îndatoririle lui. Iar ea se întorcea acum la Montalban înțeleasă fiind cu logodnicul său
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu-l mai împiedică să plece imediat. Dar mai înainte de a porni la drum, el s-a gândit că trebiâuia să-l lase pe Rabican în mâini sigure din care să-l poată lua îndărăt într-o bună zi. În vreme ce chibzuia astfel, el a văzut-o pe Bradamanta apropiindu-se. Frumoasa amazoană fusese despărțită de Rogero în drumul lor spre mânăstirea Vallambrosa, cavalerul fiind chemat aiurea de îndatoririle lui. Iar ea se întorcea acum la Montalban înțeleasă fiind cu logodnicul său
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
demisia. Păru derutat o clipă, Înainte să-și dea seama că vorbeam foarte serios. —Ce faci? Te rog să consideri că ți-am dat preavizul de două săptămâni, am spus cu o Încredere care Începea să slăbească ușor. Păru să chibzuiască la asta un minut, Își șterse sprâncenele transpirate, apoi și le zburli de câteva ori. Nu va fi nevoie, spuse el liniștit. Era rândul meu să fiu derutată. —Apreciez gestul, Aaron, dar chiar trebuie să plec. Am vrut să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lăsă tăcerea până când, după câteva minute, se trânti o ușă. Stomacul meu mi-a semnalat că nu va mai tolera mahmureala prea mult și am Început să mă uit cu disperare În toate direcțiile, ca să localizez baia. Îmi căutam hainele, chibzuind dacă era mai bine să mă vadă pe jumătate Îmbrăcată sau vomitând, din moment ce n-aveam timp să rezolv ambele probleme, când intră el. — Bună, spuse el și abia dacă-mi aruncă o privire. Te simți bine? Erai cam mangă aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-o drept până la lift. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât mai puțin coșmaresc mi se părea totul, mai ales că nu păruse deosebit de fascinat de scandalul - sau lipsa lui - cu mine și Sammy. Și de ce ar fi? am chibzuit eu. Omul Își petrece viața urmărind ca nebunul celebrități și Înregistrând toate dramele pe care reușesc să le creeze, așa că de ce ar fi câtuși de puțin interesat de o agentă de presă insignifiantă, care părea să se dedea la niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
atunci. Și am Închis telefonul Înainte s-o dau În bară cu ceva. Destinul. Desigur, categoric, fără Îndoială, destinul Îl inspirase pe Sammy să sune de ziua mea: un semn că eram, cu siguranță, meniți să fim Împreună pentru totdeauna. Chibzuiam dacă să-i spun sau nu că În ziua aceea Împlineam douăzeci și opt de ani când mi-am dat seama că În seara aceea Îl voi vedea. Pregătirile au fost frenetice. L-am sunat pe Will din taxi, pe drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
că atunci când mi-a povestit prin ce au trecut, caii și el, noaptea trecută, numai nu plângea!” Atunci, domnul căpitan a plecat fruntea și cu mâinile la spate a făcut câțiva pași într-o parte și în alta, semn că chibzuia asupra spuselor mele. „Bine, caporal Dinsus. Ești liber.” ― Și așa s-a sfârșit povestea? ― Ar mai fi ceva... ― Ce anume? ― Peste o lună și jumătate, la o revistă de front, au fost citite avansările. Atunci, soldatul Traistă a fost făcut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mititica”. Hai, surule, că cu așa tovarăș de drum mai bine lipsă - a îndemnat Dumitru calul. Abia când au ajuns la Păscării, în vale, s-a auzit glasul lui Todiriță, însoțit de un oftat abia simțit: ― Am stat și am chibzuit în fel și chip ce ar trebui să fac. ― Și ai ieșit la liman? ― Apoi, fie ce-o fi. Numai de dragul copiilor, am s-o aduc înapoi... ― Bine ai să faci, dar... La auzul acestui „dar”, Todiriță a întors fața
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Hallipa, pe atunci. Acolo am stat tot timpul! N-am simțit nimic! zise Lina. - Care "toți"? întrebă Nory. - Numai Rim era încă în Moldova, corectă Lina. Am dus-o bine și subt ocupație. O rechiziție pe ici, pe colo, bine chibzuită de Doru si Lică. . . 47 - Care Lică?. . . Lică vărul! Lică Trubadurul?. Ce căuta acolo? Pe cât știu oamenii valizi erau la război. . . Lică Trubadurul organizator de rechiziții?. . . Lică dezertorul?. Bine că știu!. Când mi-o mai face cu ochiul. Lina se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu toți participanții la școala vieții sunt la fel de dotați, la fel de interesați și la fel de sârguincioși. Unii învață din experiența proprie și sunt dornici să tragă foloase și din experiența altora, acumulând mereu noi învățăminte. Aceștia reușesc în tot ceea ce întreprind pentru că chibzuiesc intens fiecare acțiune încercând să prevadă piedicile ce se pot ivi și modalitățile de depășire a lor. Cea mai de preț achiziție a omului este înțelegerea rolului fundamental al muncii pentru reușita în viață. De altfel, așa cum am mai spus
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și în tăblițele Quija. Dar această zeiță pare foarte reală. Întrupată din argila spălată de ape. Îi trece prin minte că poate a creat-o chiar el, a sculptat-o în nopțile sale de nesomn și peregrinările prin deșert. Probabil, chibzuiește el, dacă-ți lipsește ceva foarte tare, ajungi, prin puterea gândului, să-l forțezi să apară. Femeia face un pas spre el și începe să-i descheie nasturii cămășii și, uite așa, îi simte degetele atingându-l, cu fiecare nasture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]