1,541 matches
-
Weisthor însuși atunci când acesta trecu agale, pe lângă ușa deschisă a garderobei, de-a lungul holului spre o cameră din partea opusă. — Ce vânt e în noaptea asta, zise o voce pe care am recunoscut-o ca aparținâdu-i lui Otto Rahn. — Da, chicoti Weisthor, nu a făcut decât să amplifice atmosfera, nu-i așa? Mai ales Himmler va fi încântat de această schimbare a vremii. Fără îndoială că îi va asocia tot felul de idei supranaturale wagneriene. — Ai fost foarte bun, Karl, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
avea loc și nu se rosteau cuvinte. Dar zgomotele a doi bărbați angajați într-un act homosexual sunt inconfundabile și m-au scârbit. Când în cele din urmă și-au adus comportamentul scârbos la finalitatea-i zgomotoasă și au plecat chicotind ca un cuplu de școlari degenerați, m-am simțit îndeajuns de slăbit încât să fiu nevoit să deschid fereastra pentru niște aer curat. În biroul alăturat, mi-am turnat un pahar mare din brandy-ul lui Weisthor, care funcționă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
găsim ceva special de îmbrăcat din garderoba sa. Ceva artistic, cum îi șade bine unui bărbat cu sensibilitatea lui Herr Lange. Poate chiar un pic de machiaj, nu, domnule? Ar arăta chiar drăguț cu un pic de ruj și pudră. Chicoti cu entuziasm, un sadic înnăscut. — Cred că mai bine ați vorbi cu mine, Herr Lange, i-am zis. — Nu mă speriați, nenorociților. Mă auziți? Nu mi-e frică de voi. Ăsta este un mare ghinion. Pentru că spre deosebire de Kriminalassistant Becker aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
opreau călătorii încercând să-i convingă că și pe Marte e viață, venusieni care vindeau pliante turistice cu Terra etc., etc. Episodul 21 La barul „Supernova” În sfârșit, tot mergând ei pe bulevard însoțiți de cele două femeiuști verzi care chicoteau și glumeau de te treceau fiorii, ajunseră în fața unei intrări somptuoase, deasupra căreia o lumină intermitentă, gălbui-roșiatică, decupa în noapte literele firmei: „Supernova Bar. Only for Men and Women”. Femeiuștile le făcură semn că aici, și cei trei roboți pământeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
modern, vin cu farmecul etern chiuind pe trei silabe, joacă sârba pe tarabe, dar aplauze cam silabe; dolofane merele stau la sfat cumetrele; țuguiate perele; doarme în borcane mierea, iar fasole „sparg” tăcerea; pretutindeni florile; fac bezele zorile, persiflează roadele, chicotesc năroadele. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Persiflări / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 380, Anul II, 15 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PERSIFLĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361321_a_362650]
-
îmbietor i-a smuls o exclamație destul de puternică încât să fie auzită de afară... - Fugi pisică hoață de acolo! Ai să rămâi fără mustăți! țipă mama ei, glumind, făcându-se că o ceartă... Nimic nu-ți scapă ție, fată... Emanuela chicoti veselă și, pe drept cuvânt, fericită. Începu să taie plăcinta aburindă, cât se poate de pofticioasă și îndemânatică, în mici romburi, pe care le așeză pe un platou. Toată încăperea se umplu de mirosul ademenitor, că-i lăsa gura apă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
se zărea dindărătul măsuței nichelate pe care o împingea înăuntru. Pe etajera de sticlă erau înșirate tot felul de instrumente mai mult sau mai puțin chirurgicale. Dintr-o sticluță turnă în pahar un lichid albicios. - Bea, puișorule!, îmi zise el chicotind. Avea o mânuță de copil ce se străduia să-mi ajungă până la bărbie. Țineam gura încleștată. Mă uitam de-a lungul trupului meu, așa dezgolit, și nu-mi puteam da seama de intențiile piticului. Citeam pe fața celorlalți înflorind curiozitatea
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
am urmărit privirile lor, am înțeles. Fără voia mea, sexul mi se întărise ca atunci când m-aș fi aflat în brațele unei femei. N-am vrut asta, nu vroiam așa ceva. Și totuși, asta mi se întâmpla. - Hi, hi,hi, hi!, chicoti piticul, ridicând la lumina becurilor, rând pe rând, instrumentele nichelate și ascuțite. - Hai, începe, începe odată!, îl îndemnau ceilalți. - Așaaa, așaaa! Pare suficient de bine!, zise piticul apropiindu-se de mine. Imediat am simțit cum răcoarea îmi învălui sexul, pentru ca
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
din urma, consimți: - Bine!... Îți dau voie să pleci prin sat, însă doar aici, printre vecinii noștri. În jumate' de ceas să vii înapoi în casă!... Să nu mă duc eu după tine să te caut pe la casele oamenilor! Fetele chicotiră bucuroase. După ce Eliza se înfofoli bine la picioare și pe cap, ceata de fete plecă zglobie prin sat. Umblară cât umblară, până înghețară bine. Atunci veniră acasă, lăudându-se cu bănuții și darurile primite de pe la vecini. Fetele grupului se risipiră
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
nopții îngreunate de norii groși, apropiați amenințător de malurile Mureșului. O înjurătură înfundată se pierdu de-a lungul apei cu sclipiri uleioase. -- Ce-ai mă? -- Mi-am agățat cârligu’ de nădragi! -- În față sau în spate? Ai grijă la râmă! Chicotiră, strecurându-se în spatele gardului dărăpănat care delimita terenul îngrășătoriei de bovine. Nu era prima dată când vizitau zona aceea, Cotul Mureșului, în care știau ei că sunt deversate dejecțiile de la grajduri. Acolo era împărăția peștilor. Se strângeau cele mai babane
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
ușor sau o cola. La petrecere, știți, am consumat mult prea multe băuturi cu alcool pentru cât sunt eu de obișnuită. Vă amintiți ce am pățit și data trecută când m-ați servit cu vișinată. De fapt, să fiu sinceră, chicoti provocator fata, acum sunt puțin cam amețită. Condurache o privi tăcut, căci orice ar mai fi spus, ar fi stricat atmosfera de complicitate care amintea de aventura lor de ultima dată. Nu știa cum să procedeze cu această copilă venită
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
și-n continuă fremătare, începu să-l cuprindă transpirațiile, așa că lăsă paharul pe măsuța din apropiere și-o prinse pe elevă de talie, adresându-i printre dinți o înjurătură obscenă, în timp ce-o strângea puternic la pieptul său. Angela chicotind se lăsă moale în voia impulsurilor deja de necontrolat. Era prea excitată, prea pornită pe drumul fără de întoarcere al viciului. Atmosfera devenise încinsă și aceasta nu datorită căldurii degajate de șemineul în care încă mai străluceau resturile de lemn carbonizate
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
ca pe o păpușă și o puneau pe bancheta din spate. Zvârluga se ridica ținându-se de scaunele din față și, cu niște ochi mari de culoarea măsli- nei necoapte, privea atentă cum drumul se înfășura pe roțile mașinii și chicotea dând din cap până amețea și cădea rostogolindu-se ca un pui de urs. Și anii au fost frumoși, și au trecut tot la fel, până când Emil a crezut că l-a apucat pe Dum - nezeu de picior. Dar, fie
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
se aud gaițele sau se zăresc „cocostârci înfipți într-un picior” ce „dau gâtul peste aripi, tocând din ciocul lor”. În colț, la Pantilică, un dulap și o tiribombă mică, învârtită de Gheorghe Netotu', îi distrează pe tinerii țărani care chicotesc și se veselesc, sorbind din sticlele cu bilă limonada aromată și mâncând turtă dulce, nucată, păpuși din aluat, vopsite în culori vii și sarailii de la prăvălioara lui Anton Naumovici, cofetarul. La cinematograful din sala Băncii „Înfrățirea”, adus în Domnești de
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Îndrazneala ei stârni murmure. -De unde știi, tu, acest lucru? o privi fix Moșu' -Pentru că e vorba de Iubire! ridică importantă bărbia. Bushy, spiridușul inventator, mormăi dezaprobator, cu brațele încrucișate pe piept: -Pff ... femeile cu prostiile lor! -Gura,”piuliță”! chicoti Tinkerbell, agitând aripioarele. Ce știi tu despre femei? Ești responsabil cu șuruburile de la sanie. -La treabă, nu e timp de joacă! îi indemnă Moșu'. De afară, se auzi un sughiț puternic. -Și faceți ceva cu bețivanul de Rudolph, mâine avem
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
sub magia Universului. Diferim prin diferența de gândire a fiecăruia dintre noi: avutul, prin dorința de a strânge averi materiale, gâtuindu-și semenii secătuiți de energii, distrugându-le voit existența, unindu-se pentru totdeauna cu teluricul și bezna adâncului; literatul chicotește odată cu neajunsurile, saltă în vioiciune contemplând frumusețile care i se deschid privirilor, vorbește cu gândurile sale pe care le înalță spre cerurile deschise anume pentru eul lui: Să nu-mi trimiți blestemul prioripost; / Adresa mea de chiriaș flotant / Se schimbă
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
nu-i dau îl întreb de mamă și de tată, de frați, de surori, și-i întind mâna protectoare. Se uită la mine căpiat și-mi cere iarăși bani. Colțul bodegii răsună de alte trei glasuri firave ce râd și chicotesc, înțelenite, de noi și de toate. Sătul de reprezentația fără plată o gonește jigărit ca un câine și fug împreună vânați de vedenii și frici. Nu știu ce e mai rău că lumea zace-năuntru moartă sau că afară nu mai mișcă
DETALII NESEMNIFICATIVE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1203 din 17 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360997_a_362326]
-
15 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Îmi descalț sufletul de durere, ca el să pășească cu tălpile goale pe fericire ... Se afundă până la glezne în iarba cosită de cerul dragostei. Ne amestecăm surâsurile printre firele verzi cu miros de ploaie, chicotind în brațele clipelor. Scutur inima de regrete, atingând cu gândul visurile închise undeva, în biblioteca amintirilor. Rămâne doar un zbor spre înalt, doar un pas între sufletul meu și al tău. Îl străbatem împrumutând aripile cuvintelor. Referință Bibliografică: Aripile cuvintelor
ARIPILE CUVINTELOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364250_a_365579]
-
dintr-un morman de fiare, dar care nu i-au făcut nici măcar o zgârietură, ținând o frunză de tei în mânuță, un băiețel de aproximativ doi ani a zâmbit cu mâna întinsă, ținând frunza cu două degețele, către un salvator, chicotind amuzat: - Na! Ta-ta-ta-ta...! când acesta l-a luat în brațe cu ochii scăldați în lacrimi, gest de la care, absolut nimeni nu a reușit și nici nu a încercat să se stăpânească... Oare, asta să fi fost Victoria Vieții asupra Morții
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
în noapte... cuvântul e aici, și-acolo și mâine, căci vine de ieri și latră a câine. și pleacă a azi și naște a marți, la călindar zice harți și nunta cunună. cuvântul se strâmbă la lună, la soare tot chicotește, cuvântul nu moare, el doar... hălăduiește! Ioan-Adrian TRIFAN Referință Bibliografică: IMORTALITATE / Ioan Adrian Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2260, Anul VII, 09 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ioan Adrian Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IMORTALITATE de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367992_a_369321]
-
foarte bine. Însă în cazul ăsta dreptatea nu mai e dreptate ci o simplă anexă a puterii. Spuneți-i altfel, dar nu dreptate! Însă eu consider că există totuși doar o singură dreptate așa cum există doar un singur adevăr! -Hm! chicoti Ponțiu Pilat lăsându-se pe spate pe spătarul jilțului său într-o atitudine de relaxare. Ce este adevărul, Iocentus Maximus Secundus? mai spuse el. Iocentus se opri gândindu-se la întrebarea procuratorului. -Nu știu mărite! Pentru un mic nobil ca
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
îl țineau picioarele, speriind grozav oile și pe cei doi măgari care cărau târha- tul. Eu am înlemnit pe loc. Câinele, ajungând în fața mea, a sărit cât era de mare pe mine, punându-mă la pământ și-ncepând să mă amușine, chicotind bucuros nevoie-mare. M-am ri- dicat cum am putut în coate și am rămas așa, pe jos, paralizat de frică, neștiind ce să fac, timp în care el mă tot lingea pe gât și pe față, continuând să chicotească vesel
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
amușine, chicotind bucuros nevoie-mare. M-am ri- dicat cum am putut în coate și am rămas așa, pe jos, paralizat de frică, neștiind ce să fac, timp în care el mă tot lingea pe gât și pe față, continuând să chicotească vesel. Într-un târziu am realizat că nu voia să-mi facă niciun rău, dimpotrivă, se bucura că mă vede ca un vechi prieten pe care nu-l mai văzusem de-mult. Dar de unde mă putea cunoaște namila aceea de
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
cap că ar putea fi vorba tocmai de Bulfei! Am reușit să mă trag înapoi încetișor, pe coate, să mă ridic ușurel și să mă așez din nou pe bancă. În acest timp, câinele a continuat să latre și să chicotească, să-rind în jurul meu după care, periodic, își punea picioarele de dinainte în jurul mijlocului meu și-și întindea botul cu limba scoasă către fața mea. Între timp, Mihai Jerpelea, stăpânul oilor, s-a apropiat de noi, s-a așezat și el
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
cu ceas în formă de cadă. Roți propulsate de apă marchează ora și jumătatea. Mami, bunica și Scumpa merg printre mame îmbrăcate în culori de azur cu privirea pe copii lor care înghit apă carbogazoasă refrigerată sau mănâncă înghețată și chicotesc. Tați și bunici epuizați stau tolăniți pe șezlonguri sub cerul greu de azur. Mami, bunica și Scumpa sunt la capătul digului unde pescari amatori verifică orizontul. Pelicani stau pe parii din lem ai digului meditând la umbrele în mișcare care
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]