2,808 matches
-
de Alep) de Matei Basarab, la 1633, ,,pe locul vechii ctitorii a strămoșilor săi: Craioveștii”. În secolul al XVII-lea, un alt călător, turc de astă-dată: Evlia Celebi numește ,,grădini de rai” aceste ,,clădiri impunătoare (n.n. ziduri de fortăreață, paraclis, chilii, de la Sadova) ale mânăstirilor craiului Matei”. Însuși academicianul Răzvan Theodorescu, ministrul ,,itinerant” de resort, a ținut să viziteze acest sfânt locaș, în prima decadă din august 2001, pentru a se convinge de starea lui de conservare și a estima dimensiunea
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
duhul acestui mare cititor de suflete, umanist și enciclopedist, acum și în următoarea sută de ani încă prea puțin cunoscut: ,,Și, deși puhoi de lume s-a revărsat în ultimii ani la Prislop, , căci el întru tăcere petrecea și din chilia sa arar ieșea. Iosif (care este fratele părintelui Visarion din Kapsala Athosului) spune că Părintele Prescure l-a învățat să , ba chiar nici despre Dumnezeu să nu grăiască multe, ca nu cumva să greșească în cele rostite. .”. Deși mărturisirea pe
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
când rămâneam singuri, dădeam în mintea copiilor: ne zbenguiam, ne băteam cu perne și făceam fel de fel de trăsnăi. Asta poate pentru că nici eu, nici el nu am avut tinerețe. Cu prilejul acestor vizite, casa mi se transforma în chilie de duhovnic și în loc de pelerinaj. Venea multă lume să-l vadă și să-l „pipăie” pe părintele. Unii o făceau doar din snobism, pentru a se putea lăuda în cercurile lor că l-au văzut și au vorbit „cu popa
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
celor care iubesc Adevărul, dar și celor care-L urăsc“. Glasul său a fost cuvântul Domnului - izvor de apă vie care s-a revărsat năvalnic în mințile, inimile și conștiințele celor care i-au cerut rugăciunea și binecuvântarea, iar cerdacul chiliei sale de la Sihăstria a devenit, pentru mai bine de patru decenii, altar, amvon și bolniță. În aceste cuvinte ale mele, nevrednicul, prea sărace să ilustreze bogăția vieții duhovnicești și a darurilor îmbelșugate ale Duhului Sfânt de care Părintele Ilie Cleopa
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
despre durerea acută pe care o resimțea văzând suferința din jur și despre blândețea și înțelegerea față de neputințele semenilor. Mi-au rămas adânc întipărite în minte și în inimă cuvintele sale despre cei care urcau, zi de zi, treptele spre chilia sa de la Mănăstirea Sihăstria: „Ei vin, săracii, aduși de îngerii lor păzitori..., fiecare cu năcazuâ lui..., el vine cu credință și, dacă se tămăduiește, nu-i de la mine, îi de la Dumnezeu!... Vin, săracii, ca albinele; când îi văd, m-apucă
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
sediile unor instituții bancare, instituții oficiale, lăcașe de cult (biserici ortodoxe sau catolice). Ca urmare a volumului mare de produse destinate schimbului-grâne, piei, pește pentru export și mătasuri, postav, mirodenii, diverse fructe pentru import-se va crea un nou cartier Chilia Nouă, cu port comercial propriu-zis. În actele notarului Antonio de Predenzzolo, întocmite între anii 1360-1361 în număr de 100,apare mențiunea că la conducerea orașului se află un consul genovez Barnabo,în viața sa civilă fiind notar și jurist.Sunt
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
o așezare monahala, prezența aici, cât și de frigul care se constată la o ședere mai îndelungată, se distinge de Licostomion, după cum remerca N.Iorga ,,Chilia cea veche era pe insula și se chema Licostromo’’, pe malul nordic ridicându-se Chilia cea nouă,care totuși nu era Chilia de astăzi, urmare a creșterii importanței comerciale a acestei așezări care inițial are rol de factorie comercială și de bastion de apărare,găzduind în secolele IX-X flotă bizantina de pe Dunăre,controlând o parte
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
de frigul care se constată la o ședere mai îndelungată, se distinge de Licostomion, după cum remerca N.Iorga ,,Chilia cea veche era pe insula și se chema Licostromo’’, pe malul nordic ridicându-se Chilia cea nouă,care totuși nu era Chilia de astăzi, urmare a creșterii importanței comerciale a acestei așezări care inițial are rol de factorie comercială și de bastion de apărare,găzduind în secolele IX-X flotă bizantina de pe Dunăre,controlând o parte din traficul fruvial și maritim la acea
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
românii din partea meridionala a spațiului carpato-nistrean coborau în delta Dunării (formată din mai multe brațe), unde își comercializau produsele agricole. Treptat, pe malurile brațului de nord al marelui fluviu s-au constituit câteva târguri. Una dintre acestea era Chilia, ulterior Chilia Veche (atestata documentar în 1318-1323), așezare românească, înconjurată din toate părțile de apă. Denumirea localității provine de la cuvântul grecesc chilie, ceea ce înseamnă cămara pentru păstrat bucate. Așezarea reprezenta un fel de fortăreața bine amenajată; marfă negustorilor se păstra aici în
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
Treptat, pe malurile brațului de nord al marelui fluviu s-au constituit câteva târguri. Una dintre acestea era Chilia, ulterior Chilia Veche (atestata documentar în 1318-1323), așezare românească, înconjurată din toate părțile de apă. Denumirea localității provine de la cuvântul grecesc chilie, ceea ce înseamnă cămara pentru păstrat bucate. Așezarea reprezenta un fel de fortăreața bine amenajată; marfă negustorilor se păstra aici în mare siguranță, fiind vândută pe loc, sau transportată în alte țări. Negustorii alegeau, de regulă, malul drept al brațului deltei
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
în mare siguranță, fiind vândută pe loc, sau transportată în alte țări. Negustorii alegeau, de regulă, malul drept al brațului deltei, pentru că teritoriul de pe malul opus era permanent atacat de triburile turanice nomade. Ce-i drept, în 1337-1338, fusese și Chilia atacată de cete înarmate, venite tocmai din Asia Mică și care au cauzat așezării mari pagube materiale și umane.’’ Mult controversată Vicina, cea care apare prima oara menționată în lucrarea Anei Comnena, ,,Alexiada’’, depășea prin tranzacțiile comerciale Caffa și alte
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
tocmai pe baza acestor”întâlniri”culturale între diverse etnii, între produsele diverselor civilizații ce se întâlnesc aici, întrepătrunzându-se și realizând pe viitor noul, plusul adăugat continuu. La sfarsitul sec. al XIII-lea și începutul sec. al XIV-lea, Chilia (Chilia Veche) este amintită în documente că important centru al tranzacțiilor comerciale ale negustorilor genovezi. Orașul bate monede, numite "asperi boni argenti et spendibilis de Chilii". Intensitatea comerțului de tranzit efectuat la gurile Dunării este relevat de descoperirea marelui tezaur de
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
Răstignit, o așteptai pe Maria Magdalena. Nu puteai să mori fără să o vezi. Te-ai trezit speriat. Ai așternut, dintr-o răsuflare, câteva pagini, trebuia să scapi. Le-ai pus în seama Eremitului. Și-a părăsit, nu de mult, chilia din munte pentru Caravella. O întâlnise, până atunci, o singură dată, Dumnezeu știe unde. Poate tot într-un vis. EREMITUL. Eram Isus Cristos și mă răstigniseră. După primul leșin, m-am uitat, amețit, după Maria Magdalena. Am zărit-o înghenuncheată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
suspicios. Nu mai au încredere în nimeni, în sistem, mai ales. Și nici în Dumnezeu, prea multă. La ce să te mai aștepți pe lumea asta când până și Eremitul a luat-o razna, părăsindu-și, pentru totdeauna, rasa și chilia, ispitit de curul Caravellei? ROMANCIERUL. Vânzoleala asta mă agasează. Nimeni nu știe ce vrea, deși fiecare locuitor îți poate spune, la repezeală, cel puțin zece scopuri precise. Traiectoriile bipezilor ăștia - semenii mei! - mă obosesc de parcă le-aș străbate eu. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
plăcintele vor fi servite. Cu o bombă drept răvaș, dacă se poate. ROMANCIERUL. A ieșit ca dracu’, a fost împușcat Eremitul. Cine caută găsește; vroia să-i sufle Magistratului pe Caravella, ultima curvă. L-a ajuns blestemul; nu părăsești o chilie pentr-un cur de muiere. Nimeni nu va alcătui o carte asemănătoare. Vie, mai adevărată decât oricare alta, în prima ei redactare. De-a pururi cabalistică, odată așternută pe hârtie. Pentru că nimeni nu va izbuti să afle o seamă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
voastre v-au născut în somn, adormiți și voi: nici azi nu v-ați trezit, stirpe de somnambuli! Umblați nopți de-a rândul pentru un cur de muiere; Eremitul s-a ales c-un glonț în cap. Dacă stătea în chilia lui, cu gândul la Dumnezeu și nu la preacurvie, n-ar fi murit ca un prost. Romancierul a scăpat ca prin minune, și azi cred că-i mai tremură nădragii. Eroul, pentru că și el a dat năvală peste mine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
În fruntea Comunei. Semnele rele Îl nelinișteau. Se scutură, ridicându-și fruntea dintr-o dată, și apucă sceptrul aurit pe care Îl lăsase pe cufăr. — Să mergem, porunci, luând-o Înaintea lui Bargello peste prag. Străbătură lungul portic, unde dădeau ușile chiliilor. Dante se gândi la ceilalți cinci priori, cu siguranță cufundați În somnul tulbure al minților slabe, somn populat cu fantasmele preacurviei și ale lăcomiei. Apoi se opri, reținându-l cu mâna pe Bargello. — Pentru care motiv m-ai căutat pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dar apoi ridică din umeri și tăcu. Dacă era chemat ca să formuleze o explicație a celor petrecute, prefera să Își facă o idee nemijlocită asupra faptelor, fără a se Încrede În impresiile nesigure ale altora. Se Întoarse cu gândul la chilia sa de la San Piero, la scrierile pe care le Întrerupsese. Se lăsă În voia mișcării roților, căutând să Își destindă trupul ostenit. Biserica se ridica la cel puțin o milă la sud de râu, Într-o zonă de câmp deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
reveni Într-o explozie violentă. Își Înăbuși un nou atac de greață și Îl dădu la o parte, scârbit, pe omul care Încă șovăia. Voia să rezolve chestiunea cât mai grabnic, pentru a se putea refugia, În sfârșit, Între pereții chiliei sale, În căutarea odihnei. Păși prin naosul cufundat În tenebre, Îndreptându-se spre grupul de bărbați cu torțe care se deslușea pe fundal. — Priorule.. așteaptă! Oprește-te! Din spate, glasul lui Bargello, alterat de spaimă, părea să vină de la mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
astă dată, sunetul părea diferit, de parcă i s-ar fi adăugat un ecou. Mai făcu vreo câțiva pași, clătinându-se, pradă amețelii. Încerca senzația că nu era singur, aceeași senzație pe care o experimentase cu câteva ceasuri În urmă, În chilie. — Ce... șopti deconcertat, În timp ce o lumină strălucea În jurul lui. Simți cum o mână Îl Înșfacă de braț. — Oprește-te, aici e moartea! Cel care Îl ținea era un tânăr Înarmat, cu plete blonde care ieșeau de sub coif. În mână ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asemenea vieților, și pietrele pot fi clădite Întru rău. Voia să fie lăsat singur. Simțea nevoia să respire, În speranța că aerul de afară Îi va domoli spasmele. Se gândi la mica rezervă de aconit pe care o avea În chilie, dar se Îndoia că ar fi fost suficientă pentru a-i potoli durerea. Iar, la ora aceea a dimineții, era cu neputință să găsești deschisă prăvălia unui spițer. Îi reveni În minte unul din actele lui publice, săvârșit cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
neclare, o șușoteală nelămurită. Parcă trecătorii de jos, de pe stradă, s-ar fi Înțeles Între ei. Cu siguranță, se răspândise deja vestea că Dante Alighieri, prior florentin, poet, locuia acolo. Încercă o dorință neașteptată de a se arăta la fereastra chiliei pentru a le mulțumi, dar se simțea doborât de slăbiciune. Membrele refuzau să i se supună. Tot trupul parcă i se restrânsese la unica insulă a minții, Înconjurată de o mare clocotitoare de nimic, o mică stâncă pe o rută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tată pentru concitadinii săi? Sângele lor nu era și al lui? Trebuia să acționeze fără preget, fără să menajeze pe nimeni, urmând tot ceea ce Îi sugerau rațiunea și conștiința. Își făcu apariția În portic, făcându-i semn străjerului care supraveghea chiliile. — Secretarul Prioratului este? Convocați-l de Îndată la mine, porunci el. În loc să se grăbească să se supună, bărbatul Îl fixa făcându-i semne din ochi. — Mai adineauri a venit unul, Manetto, când dormeați. Iar domnia ta dormi adânc, priorule. — Messer Manetto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
câinele acela de polițai care Îl tot fixa rânjind. — Fă repede ce ți-am cerut, porunci el sec. Observă plin de ciudă expresia plictisită a omului care se Îndrepta fără grabă de-a lungul scării, iar apoi se Întoarse În chilie și se așeză la masa de scris, În așteptare. Privirea Îi căzu peste grămada de file la care lucrase pe timpul nopții, Înainte să intre În Împărăția tenebrelor. Dizertația pe care voia să o supună senatului universității din Padova, când avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
serviciul dumitale. Un raport amănunțit asupra membrilor acestui Studium: cine sunt, de unde vin, partidul lor politic, ce păcate au, ce vini ascunse ori vădite. Totul. Omul ieși. Dante era perplex. Privi În jur, oprindu-se distrat asupra puținelor obiecte din chilie, fără a izbuti să Își concentreze atenția asupra nici unuia. Ideea că Bonifaciu organiza o universitate la Florența, pe care mai apoi ar fi urmat să o domine prin intermediul acoliților săi, Îl Îngrijora. Ieși În cadrul ușii, chemându-l din nou, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]