2,007 matches
-
lui Carol ridicase cu totul rochia, răsucind-o în jurul taliei; rămase așezată pe băncuță. Ciorapii îi strângeau bluza și lenjeria ca pe niște petale cuibărite într-o plasă transparentă. Carol își scoase dresurile - se eliberă. Își pusese o pereche de chiloți bărbătești care se curbau ușor peste pubis, numai că tot nu avea bijuteriile necesare ca să îi umple. Cel puțin asta credea Carol văzându-și imaginea reflectată, de la mijloc în jos, în ușa de sticlă a dulăpiorului pentru CD-uri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rușine. Și, cine știe, poate că or să mă considere atrăgătoare... Pun pariu că toți visează să găsească o femeie ca mine, care să aibă ceva în plus... ceva care să îi facă să se simtă cu adevărat ca acasă. Chiloții îi alunecară până la glezne, iar Carol rămase cum o făcuse Mama Natură. Își apucă penisul cu mâna. Era roz-maroniu, mic și neînsemnat. Îl privea și se întreba de ce face lumea atâta caz de el. Dar apoi începuse să se inflameze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
doar cele mai fine dintre sosuri. Carol era siderată. Rămase așa un moment sau două, beată de fericire, relaxată, cu mintea limpede și mai goală decât de obicei - apoi se șterse temeinic cu o bucată de hârtie igienică. Își puse chiloții bărbătești, ciorapii și fusta, aranjă câte ceva prin cameră și se așeză să-și aștepte bărbatul. *** — Henry James nu avea decât o jumătate de pulă. Puțină lume știe chestia asta. Bietul om și-o înjumătățise alergând după o tulumbă, pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ce crezi despre sexualitate. Își scutură călcâiul, lăsând un pantof să cadă pe podea. Purta șosete scoțiene. — Până la urmă, sunt un catâr ciudat, o fundătură procreativă, un capăt de linie genetic. Se ridică, își descheie pantalonii și îi dădu jos. Chiloții de culoarea ficatului nu ascundeau nici o surpriză. — Așa cum spuneam în povestire, am încercat să mi-o trag singur, doar că rezultatele nu au fost dintre cele mai satisfăcătoare... Se dezbrăcă și de jacheta de tweed, pe care o atârnă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
astfel, în public. — Cu fiecare sarcină pierdută, mi se părea că sunt provocat să creez o nouă viață. Își scoase vesta ca o femeie, încrucișându-și brațele deasupra pieptului și apucând marginea de jos. Și când și-a scos și chiloții, apoi și-a desfăcut jartierele și și-a dat șosetele jos, văzându-l în fața mea, gol ca în ziua în care se născuse, am simțit o compasiune profundă pentru profesor, pentru Carol. Adevărul este că nu avea nimic din drăgălășenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rece și motorină al unei ultime stații londoneze distrusese intimitatea din compartiment, ștergând cu totul acele ultime ore. Mă târam pe coate și pe genunchi, vomitând fiere. M-am ridicat în picioare și m-am împleticit spre ușă, trăgându-mi chiloții și pantalonii. Peronul era plin de pasageri ce coborau. Mi se părea imposibil ca nici unul dintre ei să nu fi privit încoace, să nu fi văzut plecarea profesorului. M-am aplecat în afară, sprijinit pe treaptă. Și l-am zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plăcea asta! Bull își desfăcu cureaua și își lăsă pantalonii să alunece peste șoldurile rotunjite. Își scoase picioarele din papucii de casă, apoi se extrase din pantaloni, mutându-și greutatea de pe un picior pe celălalt, până ajunse să stea în chiloți în fața lui Alan, clipind nesigur. Alan se așeză cu spatele la oglinda înaltă, la fel cum făcuse și Bull chiar la începutul acelei zile ciudate. Se poate ca atingerea lui Alan să fi fost ușoară și profesională, numai că Bull simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sinelui, o nouă petit mort. Prima atingere venise când Bull zăcea pe jos, lângă plintă, în holul care lega baia de bucătărie și de ușa de la intrare. Era întruchiparea neputinței. Cămașa lui sobră, în dungi, se adunase la spate, iar chiloții albi de bumbac îi atârnau peste fund. Mâna fină și mângâietoare a lui Alan descrisese un arc deasupra lui. Îngenunchease ca și cum ar fi mângâiat o pisică. În partea cea mai de jos a arcului desenat de palma lui Alan, aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu ce-am greșit eu, un copil de nouă ani (mai inofensiv ca eunucii) și am aruncat pătura și am sărit în picioare și pe culoar m-am întâlnit cu tata, care venea pe trei cărări, sculat din somn, în chiloți, fără ochelari pe nas, și a apărut și mama, a ieșit din baie, udă, doar cu un prosop în jurul corpului. Eu încercam să le spun despre djini (ca să înțeleagă), bolboroseam, tremuram și mă încurcam în cuvinte, ne clătinam toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
derizorie. Ia uite-l pe Boojie! exclamase individul, și-l tîrÎse spre barul hotelului Piccadilly, În vreme ce Rowe Încerca În zadar să lege neverosimila figură a acestui necunoscut de imaginea vreunui coleg „dintr-a patra“ - În costum negru, de duminică, sau chiloți de fotbal, pătați cu noroi sau cerneală. După o nefructuoasă tentativă de a-i stoarce cinci lire, individul se dusese pînă la closet și dispăruse pentru totdeauna, lăsîndu-l pe „Boojie“ să achite consumația. Rowe avusese și după terminarea școlii cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
1919“. — E un cronometru autentic! exclamă domnul Prentice. Ieșiră apoi la iveală două catarame de metal de la niște jartiere și o colecție Întreagă de nasturi-năsturei de la o vestă, niște bumbi mari, cafenii și urîți, de la un costum, cîțiva nasturi de chiloți, alții de pantaloni - tot felul de nasturi... Nici n-ai fi crezut că pentru un singur schimb de Îmbrăcăminte e nevoie de atîtea proptele. Nasturi pentru vestă; nasturi pentru cămașă; nasturi pentru manșete. Apoi, cataramele bretelelor. Bietul corp omenesc e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mă întreba deseori cum s-ar putea lăsa sedusă de Karen. La scurt timp, a venit cu sugestia de-a vizita împreună un magazin universal, unde s-o roage pe Karen s-o ajute să-și aleagă tot soiul de chiloți. Eu le-am așteptat în fața separeului, printre rafturile cu rochii de seară. Din când în când, trăgeam cu ochiul printre perdele și le vedeam împreună, cu corpurile și degetele ocupate de blânda știință a sânilor lui Catherine și-a sutienelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mi-am dat brusc seama. O fată care intrase probabil întâmplător pe frecvența poliției. Sau aparatul meu era pe o frecvență greșită, deși nu credeam. Faptul că dădusem de cineva nu mă încălzea cu nimic, îmi simțeam sângele deja în chiloți și ciorapi. - Cheamă o ambulanță, intersecția Jerome cu Harshley, am spus. - Ce oraș? Vocea, adică persoana căreia îi aparținea, părea îngrijorată. - Austin, Texas, am zis. Dar nu mai e nevoie, degeaba, lasă... - Ce aveți? întrebă fata. - Un glonte, două poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
din țigară. - Cu ce ești îmbrăcată? am întrebat. - Oh, am... am un tricou alb și o fustă de jeans albastră, până sub genunchi. - Și dedesubt? - Dedesubt? - Da, lenjeria de corp, înțelegi, nu? - Aha, zise. Păi... am un sutien negru și chiloți tot negri. „Chiloți negri am și eu“, m-am gândit, bucuros că fata intrase în joc. - Annie? am spus. - Da? Mi-am dat seama că avea sprâncene subțiri, arcuite cam la fel ca buzele. - Dă-ți jos tricoul. - Ok. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ce ești îmbrăcată? am întrebat. - Oh, am... am un tricou alb și o fustă de jeans albastră, până sub genunchi. - Și dedesubt? - Dedesubt? - Da, lenjeria de corp, înțelegi, nu? - Aha, zise. Păi... am un sutien negru și chiloți tot negri. „Chiloți negri am și eu“, m-am gândit, bucuros că fata intrase în joc. - Annie? am spus. - Da? Mi-am dat seama că avea sprâncene subțiri, arcuite cam la fel ca buzele. - Dă-ți jos tricoul. - Ok. O pauză. - Gata. - Privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Închipuie-ți că mă uit la tine. - Ok. - Îți place? - Da... - Poți să-ți lingi sânii? - Da. - Atunci linge-i. - Ok. Am respirat adânc și am aruncat țigara pe geam. Mi-am aprins alta. - Acum bagă-ți o mână în chiloți. - Pot să-mi dau jos fusta? zise Annie după câteva secunde. E prea strâmtă, nu... - Sigur, dă-o jos, am zis. - Gata. - Așa. Bagă-ți mâna în chiloți... - Da... - Și mângâie-te... - Da... În acel moment, am simțit cum ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe geam. Mi-am aprins alta. - Acum bagă-ți o mână în chiloți. - Pot să-mi dau jos fusta? zise Annie după câteva secunde. E prea strâmtă, nu... - Sigur, dă-o jos, am zis. - Gata. - Așa. Bagă-ți mâna în chiloți... - Da... - Și mângâie-te... - Da... În acel moment, am simțit cum ceva ca un fulger îmi străbate corpul. Gata, mi-am zis, mor. Dar nu am murit, nu atunci. Nu fusese nici un fulger, ci pur și simplu ejaculasem. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
teama de suspendare dacă s-ar fi aflat împrejurările în care încasasem (și împărțisem la rândul meu) gloanțele, m-au făcut să... Ce bou, ce porc sunt! mi-am zis. Dacă mor în clipa asta, o să apar în fața Creatorului cu chiloții plini de spermă. Deși, aiurea, ce Creator, mai probabil o să am de-a face cu Prințul Întunericului. Am închis ochii. Când i-am redeschis după câteva minute, mijeau zorii. Și tot nu muream. Ba chiar mă simțeam ceva mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
decât de obicei. - Taci, i-am spus cu o voce liniștită. Taci, te rog. Nu-ți fac nimic. Dar ea continuă să țipe. I-am dat un cap în față, spărgându-i buzele. Îi ridicasem fusta. I-am smuls și chiloții, rupându-i, și mi-am băgat genunchii între picioarele ei. M-am mai mișcat puțin, fără să țin cont de urletele (destul de jalnice, de altfel) pe care le scotea fata și mi-am îndesat pula în vaginul ei. Am futut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Era deosebit de frumoasă în jeanșii mulați pe picioarele perfecte și tricoul alb, strâmt, care-i punea în evidență sânii, talia și umerii. Dar vioara, ah, vioara... M-am ridicat din pat și am descoperit mirat că aveam pe mine niște chiloți. Nu îmi aduceam aminte când îi pusesem pe mine. Nici nu conta. Mona termină scârțâitul și mă privi cu mândrie. De ce? - Mona, e îngrozitor! Căscă ochii. - Ce? - Ce-ai cântat acolo e insuportabil! Mă calcă pe nervi, înțelegi? Nu înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
armata mea nu-i bună de nimic, mă rog, o grămadă de prostii... dar l-am lăsat să vorbească. Și când a terminat, zic: „Gata?“. „Gata“, zice el. Și numa’ ce mă ridic, îmi dau jos pantalonii, îmi dau jos chiloții, și ce să spun: am sărit în sus ca la karate și din salt, mă înțelegeți, m-am căcat drept pe fața lui și, dacă tot eram în aer, m-am șters la cur cu mustața lui. - Și? întrebă Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ca la karate și din salt, mă înțelegeți, m-am căcat drept pe fața lui și, dacă tot eram în aer, m-am șters la cur cu mustața lui. - Și? întrebă Mihai Viteazul. - Și nimic. Am aterizat, mi-am ridicat chiloții și pantalonii, i-am zdrobit armata cu doi pumni și am plecat. - Uau! făcură ceilalți în semn de apreciere. - Eu, zise Vlad Țepeș, nu-s lăudăros ca voi. S-au scris cărți și s-au făcut filme despre mine. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
scurtă. Dar nu asta o interesa. Mângâindu-i și ea piciorul, Angelica descoperi o umflătură tare și de care el părea jenat. Îi deschise pantalonii, iar el gemu comic și închise ochii. Sărutându-l în continuare, îi băgă mâna în chiloți. El gemu din nou. Angelica îi luă pula, din care deja se scurgea un lichid cleios și limpede, în mână și începu s-o mângâie. Pula se facea din ce în ce mai mare, iar Angelica, mai mult decât excitată, își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mai mult, gemu, tremură și lăsă să i se scurgă din pulă ceea ce părea a fi jumate de litru de spermă. Angelica se întrebă chiar la un moment dat dacă băiatul nu ar fi putut să răcească cu sperma în chiloți, dar își dădu seama că nu era treaba ei. Dacă voia, putea să și-i scoată, își zise. Pe la șapte dimineața își luă mâna de pe pulă și se duse la baie să se spele pe mâini. Când se întoarse, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am zis „stai, nu încă“. Am întins-o pe pat, tremura toată, avea un fel de convulsii, aproape că m-am speriat. Am întins mâna înspre ea și, când i-am atins piciorul, am tras o rafală de spermă în chiloți. „Nu face nimic, mi-am spus, noaptea-i lungă.“ Bon, am început să-i mângâi piciorul, adica laba piciorului, după aia pulpa, genunchiul, coapsa. I-am atins chiloții și a tresărit ca mușcată de șarpe, gemând și urlând: „Ia-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]