318 matches
-
Au încălecat, au luat calul Adelei și au plecat. -Prințe, mai bine slobozim calul fetei, altfel cine știe ce mai scormonim. -Asta și vreau, voi scormoni răni vechi și le voi arde, ți-am mai spus ... și plesnește odată calul, că până la chindii vreau să pun toți servitorii la treabă. Adela și prietenele ei fugăreau caii de mâncau pământul nu alta, pentru a ajunge cât mai repede la adăposturile lor. Când au ajuns în apropiere Verona a observat și a strigat celor două
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sufletul se desfată plăcut iar trupul se odihnește în liniște. Pentru prima oară vizitez acest sfânt lăcaș și aș dori să mai revin. Fericiți cei ce se străduiesc pentru păstrarea lui intactă. Semnătură indescifrabilă 17 iulie 1977 La vreme de chindie, unde istoria și-a scris cu sânge trecutul, coboară peste munți umbra lui Ștefan cel Mare pentru a întări trăinicia neamului românesc. Aici poți asculta cu respirația oprită glasul curat al clopotelor pe care nu-l poate imita nici o orchestră
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
al blocului nostru și de atunci cam asta face, filosofează. Filosofează ziua, filosofează noaptea, filosofează când mănâncă, filosofează când doarme și pardon, să am iertare, filosofează și când merge la WC-ul familiei. Și așa într-o zi, cam pe la chindie, mi se pare, i-a trăsnit așa deodată prin cap ideea că deja am ajuns în ultimul hal descris de Biblie, adică în plină Apocalipsă. La noi Armaghedonul nu-i valabil, neavând viză de intrare în țară. Și s-a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Când stelele s-au roit, Ea-i citea gândul rebel. Și-a-nțeles ce se cuvine; Ca s-atingi un ideal, Doar cu-ncolăciri divine Poți să musti mărul... fatal! Rubinul Când stau în picioare Mă hrănesc cu Soare, Iar pe la chindie, Mănânc... Poezie Când seara se-ngână Cu ziua păgână Sorb, din cupa plină, Nectar și ... Lumină. Iar până dimineața, Trăiesc sensul Pur, Lângă-un trup de fată Stropit cu Azur. Rugă Doamna mea de dincolo de rugă, Să-mi păstrezi un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
luat bazma?! Te pun să sapi! Lotu-i mare, Tu crezi că scapi? îți cos picioare! Să-mi iei saboți, ia-ți săpăligi, Deseară poți doar mămăligi. Te urcă-n deal să sapi la vii, Să vii c-un cal pe la chindii, Să treci prin lan: un snop de maci Tu ai alt plan?! Nu vrei să taci?! La noapte stai în grajd la cal! Nu plânge, hai, îmi cumperi șal! Cafea de vrei nu mă trezi, Culege tei în zori de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
roșu, de avea o undă fierbinte și un gust acrișor. Lăutarii își făceau treaba. Mitică trase din oblon la ceilalți și zise iar: Să-mi dai drumul la nămiaz, Să-ți aduc bătrân și breaz, Să-mi dai drumul la chindie, Să-ți aduc de-o herghelie. S-aduc tata cailor, Și muma cârlanilor... - Așa, candriule! Așa... făcea Sandu între două înghițituri. Guristul iar gungurea. Florea a pus laba pe masă: - Brava, ostreață! Halal de mă-ta de te-a făcut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
clipească. Știau că-i pentru pământul strămoșesc, răzășesc... de la Tăcuta, Șuletea, Fălciu șî altele... Și, Anton tăcu... coborî din ceardac și se topi în întuneric... Sufletul îi atinsese prea-plinul... CAPITOLUL VI Anuca Trecuse demult de miezul zilei... Soarele scăpătase spre chindie... Vântul foșnea blând printre crengile copacilor... de undeva de sus, cobora cântecul gingaș al unei privighetori... Pe cer, sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. Anuca stătea culcată în iarbă; îi plăcea să privească cerul, nourii
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se codea și se sclifosea de îl enerva pe Bulhac la culme. Duminica, toată lumea ieșea în mijlocul satului, la căminul cultural și bea samahoancă, stătea la bîrfe, se juca poarca sau prindea la joc în scîrțîitul scripcii lui Costache Aduculesei. Pe la chindie, cei mai gospodari sau cei cu alte interese întrepătrunse, plecau după buruiană pentru vite. Du-te tu, bărbate, spune Saveta cu jumătate de gură. Îmi ajunge toată săptămîna. Mai du-te și tu, spune bățos Adrian Lupu. Femeia pleacă grăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ultima zi de instrucție! Nu se putea să nu răspundă comenzii decât ca un ceasornic. Locotenentul, subțirel și înalt, ca o coardă bine strunită, a luat o poziție de drepți impecabilă și, în pas cadențat, a pornit în întâmpinarea colonelului Chindie. La patru pași s-a oprit într-o poziție demnă de admirat, cu mâna la chipiu: Domnule colonel! Plutonul de cercetași, cu un efectiv de treizeci de ostași, și-a încheiat perioada de instrucție și este adunat așteptând ordinele dumneavoastră
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dese. O bucată din lama cuțitului lui Toaibă a rămas înfiptă cine știe unde. Mâinile îi sângerau, iar crengile de sub foaia de cort se tociseră. Le-au înlocuit cu altele și, după puțină odihnă, au pornit mai departe. Soarele se trăgea spre chindie când Trestie a anunțat că mai au puțin până la punctul de observație de unde au pornit ieri. Când au ajuns la observator, au fost somați să se predea, asta însemnând să lase armele și muniția și să aștepte sosirea ofițerului care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
iei cârja, că doar te-ai pălit la piciorul rănit. Bandajează-l și matale cât poți mai tare. Eu am plecat, că or trimite după mine. Uite aici o coajă de pâine și ceapă, să nu miroși a rachiu... Aproape de chindie, cu piciorul înfășurat în bandaje și cu cârja bocănind abitir, Toaibă șontâcăia pe ulița satului. Nu s-a oprit decât la primărie. A bătut în ușă. Intră! - a răspuns de dincolo de ușă un glas mânios. A intrat sprijinindu-se greu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la orice mișcare a porții, nu a lătrat... „Uite că nici câinele nu a mai stat pe lângă casă!” A încercat ușa casei, dar era încuiată.” Unde o fi Maranda?” S-a așezat pe marginea prispei în bătaia soarelui mângâietor de chindie tomnatecă. A rezemat capul de dereg... Încercând să-și liniștească bătăile inimii, și a încrucișat brațele la piept. A rămas așa o bucată de vreme. În cele din urmă, a ațipit... Te-ai întors, Toadere? A tresărit ca mușcat de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dădea seama cum de a prins atâta drag de zeama din sticla primită de la Dochița... „Numai că la mijloc îi o vrăjitorie, că altfel nu-i” - gândea Toaibă, dar nu uita să bea din ea la vreme. Până luni pe la chindie, când să plece la târg la treaba lui, abia dacă a mai gustat o gură de rachiu. Maranda nu a prea băgat de seamă că Toader al ei nu a băut ca de obicei în cele două zile cât a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
două săptămâni, cât a durat examenul, cei doi nici n-au putut mânca, nici n-au putut dormi... Gândul la încercarea grea prin care trecea Gruia îi storcea de vlagă... În acea zi de toamnă, odată cu zâmbetul soarelui scăpătat spre chindie, a intrat pe poartă și Gruia, cu ochii arzând în orbite și cu o undă de bucurie pe obrazul supt... Maică-sa și taică-său au ieșit din casă ca vântul, cu ochii dilatați de curiozitate. Gruia a desfăcut brațele
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Crâșma din drum Sfoara colbăită a șleaului se prelingea spre zare ca un șarpe, strecurându-se pe sub marama străvezie a fumului adunat pe valea Coșcovei. Cumpăna fântânii de la Crâșma din drum, profilată pe zare, părea agățată de cerul împurpurat al chindiei. O boare de vânt iscată ca din senin purta funigeii - fire din părul zânei Toamnă - într-un dans feeric, adunând în mrejele lor pulberea de aur împrăștiată cu dărnicie de soarele înfășurat într-un nimb dat în pârg...Scârțâind din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
era deajuns pentru un om ostenit și însetat. Vitele se adăpau din ulucul aflat în afara curții, alimentat de un izvor cu vână bogată. Luând în seamă toate acestea, se putea spune că nu-i mergea rău deloc crâșmarului. Mai pe la chindie, îl auzeai pe câte un gospodar cum își îndeamnă tovarășul de drum: Hai să plecăm, că ne-o fi deajuns. Dobitoacele s-au hodinit, noi ne-am pus burta la cale și ne am udat binișor gâtul...Ne așteaptă drumul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Stii că nu ar fi o treabă rea? Daa! S-ar putea să avem noroc, Gheorghe. Il întrebi tu pe moș Dumitru? Tu ești mai îndrăzneț. Si apoi o întrebare nu strică niciodată. Carele, purtându și umbra lungită de soarele chindiei, s-au oprit în răscruce. Bine ați venit, oameni buni! a deschis vorba Alecu Slobodă, aflat în poarta crâșmei. Bine v-am găsit, Alecule! Voi plecați sau abia ați venit? De ce stați în poarta crâșmei? Apoi noi plecăm, moș Dumitre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-n gură, hop și tu cu deșteptăciunea... Cei doi bătrâni continuau încă să se ciondănească prietenește când convoiul a intrat în târg, hodorogind amarnic pe pietrele caldarâmului... Drumul spre casă a părut lung. Oamenii erau vlăguiți, ca și dobitoacele...Pe la chindie, au ajuns la Crâșma din drum. Costache băiete! Ia spune tu de unde îl luăm pe negriciosul cela care acum câteva seri a stat la masă cu noi? a întrebat moș Dumitru. Aaa! Vasile Hliboceanu! Apoi Dumnezeu v-o pus mâna
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ocărând în gura mare: „Să vezi ce îi fac eu când vine de la gârlă! Ei lasă că îi dau eu lui baltă!” Si iar începea să măture, cu așa o ciudă de nu se mai vedea din colbărie. Pe la o chindie, apărea și bunicul la colțul hudiței. Călca arar...azi-mâine, purtând undița pe umăr, iar în mână legăna ciorpacul cu câțiva chitici. Pălăria, răsturnată pe-o ureche, de parcă venea de la nuntă. Când bunica auzea scârțâitul portiței, ieșea de oriunde s-ar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca împiedecații. Noapte bună, Costache băiete, și mulțumește-i Măriuței din partea noastră pentru bunătăți - au grăit cei doi bătrâni cu glasuri obosite... Valea Coșcovei i-a întâmpinat pe cărăuși - ca de fiecare dată - cu soarele în brațe. Razele piezișe ale chindiei le înțepau ochii ca niște suliți. Moș Dumitru și-a tras pălăria mai pe frunte, ca să poată privi spre zarea Ponoarelor prinsă de vâlvătăi. Hornurile satului din potcoava pădurii i-au primit cu fuioarele de fum ce închipuiau coloane albe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la locul lor? Și trebuie să mă gândesc bine unde se afla fiecare lucru. Altfel... Maria mă va Întreba de ce am răscolit casa? La noapte, știu că voi avea de lucru”... A ieșit În stradă. Soarele ce Îl privea de la chindie l-a făcut să se Întrebe... „Încotro s-o iau? Spre Maternitate sau spre profesor?” După o scurtă ezitare, i-a venit În ajutor gândul de veghe: „Cred că o discuție cu profesorul Îți va limpezi mintea și te vei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu Undiță și unul din cercetași. În stânga, va merge Păpădie și celălalt cercetaș. Orice observați ne comunicați prin unul din cercetași. Credeți că e bine așa, băieți?” „Am vrea să știm cât va dura această observare?” - am Întrebat eu. „Până la chindie. Când soarele dă să apună - chiar dacă este Înnorat, putem aprecia momentul - ne adunăm aici și vom hotărî cum să acționăm mai departe. Aveți altă părere? Vă ascult”. „Nu” - a fost răspunsul nostru dat doar din priviri... „Atunci, la treabă,flăcăii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
misiune, eram cu gândul la el... „Tăticul nostru ne așteaptă. Să facem totul ca la carte. Să se bucure, fiindcă tare ne duce grija!”... Ne-am ocupat locurile după cum ne-a ordonat căpitanul. Am rămas una cu omătul până către chindie, dar nici o mișcare nu ne-a atras atenția. Când credeam că nu mai e nimic de așteptat, a apărut sus, pe creasta prăpastiei, o sanie cu un cal. Omul a coborât din sanie și a adunat niște găteje, pe care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ceva se Întâmplase În sufletul său... Dinspre miazănoapte, cerul Începuse să se acopere de nori groși, care cotropeau destul de repede siniliul Înalturilor... Ne-am luat bagajele și am pornit la drum. Trecuse de multă vreme de amiază. Se apropia vremea chindiei. Doi dintre cercetași s-au Înhămat la „targa” pe care se afla Toader. Mersul era destul de ușor, fiindcă nu ne mai Împiedecam la fiecare pas de tufanii crescuți aiurea pe făgașul gârlei... Pe când ziua se Îngâna cu noaptea, a pornit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spre târg. Înainte de asta, uite aici ce ți-au trimis șetrarii de mâncare - l-a Îmbiat țăranul În vârstă, dându-i un coș acoperit cu șervet Înflorat. ― Mulțumesc. Oi mânca acasă. Ajungem Îndată.... Când soarele a cuprins În brațele jarului chindiei mănăstirile Cetățuei și Galatei, căruța cu cei doi țărani s-a oprit În capătul de sus al Sărăriei: ― Până aici am plătit, până aici ne-ai adus... Trebuie să coborâm - a comentat țăranul În vârstă râzând. Un bărbat Între două
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]