702 matches
-
niște mici montgolfiere care ar aștepta să-și ia zborul, ținute locului de o greutate În formă de bilă. Aparat pentru producerea Rebis-ului, În văzul tuturor. Secția sticlăriei. Revenisem pe propriile-mi urme. Sticluțe verzi, un amfitrion sadic Îmi oferea chintesențe de otrăvuri. Mașini de fier pentru sticle, se deschideau și se Închideau cu două manete, dar dacă cineva, În loc de sticlă, Își vâra acolo Încheietura mâinii? Țac, probabil că așa se Întâmpla cu cleștii aceia, cu ditamai foarfecele, cu bisturiele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
junimistă în politică și că ar fi creat un șef și sateliți așa cum sunt (în concepția d-lor) junimiștii. Ce ar fi urmat atunci? Iată ce: D-lor n-ar fi avut nevoie să aducă în scenă personagii reale, ci chintesențe; caracterul social ar fi rămas; în acest caz chiar și junimiștii ar fi admirat (căci omul nu se cunoaște pe sine în rău ar fi crezut că nu-i vorba chiar de ei), reproș din partea lor la adresa comitetului teatral n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ani, de când teatrul a pășit de la aducerea personagiilor reale pe scenă (după Aritophan) și dacă azi, în genul vulgar și pe granița dintre artă și gazetărie numit "revistă", se permite retrogradarea, aceasta poate merge până acolo că, în loc de tipul general, chintesență, poți pune tipuri mari determinate în timp și spațiu, cum de pildă: "junimistul", "socialistul", "conservatorul", etc. dar nici de cum domnii Petrache Crap și Scuza, căci metateza lui r în Carp nu generalizează deloc pe d. P.P. Carp, iar Scuza e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
patrioții ar pretinde într-o bună dimineață că ei au inventat universul. Despre România îndeosebi nu mai e nici o îndoială; ea nu există decât de atunci de când patriotul Serurie și-a scris poeziile grecești, patriotul Pătărlăgeanu Orele de repaos și chintesența de patriot C. A. Rosetti Ceasurile de mulțumire. Impresia acestei atotputernicii ne-a făcut-o articolul din n-rul de vineri, 21 noiemvrie, al "Romînului", în care ni se spune ce mari, ce colosale progrese am făcut în administrația finanțelor. (Vezi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o dublă semnificație. Pe de o parte, aici poți intra și admira, în universul creației sale artistice, o salbă de statuete ușoare, abia fixate în stâncă, vrând parcă să zboare spre cer, simboluri umane, de o zveltețe și frumusețe aparte, chintesență a unor stiluri și influențe variate, încorporate de autor într-o concepție originală după ce, la Paris, Milles meditase și lucrase câtva timp chiar în atelierul lui Rodin și luase apoi un îndelung contact și cu diverse școli artistice din Lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a fi anacronic, că vizionarismul poetului nostru este extraordinar de fecund și de modern și sub aspectul "rațiunii practice", atât de contestate de către ultimii detractori. Dar pentru asta trebuie început cu începutul, cu gândul ontologic, izvorul întregii creații eminesciene și chintesența modelului cultural național". Cum am mai spus, Eminescu nu este autorul unui sistem filosofic adus la cunoștința contemporanilor printr-un studiu ori prin prezentarea orală a ideilor în toate articulațiile lor. Există însă în textele sale, fapt observat prima dată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
potrivit pare un comentariu asupra ansamblului obținut prin comasarea fragmentelor. Așa-ceva a întreprins cu finețe regretatul Edgar Papu, în ceea ce a devenit prefața cărții. Totuși, demersul are aerul unei îmbrățișări, deci al unui gest de iubire. Or, marele sentiment chintesență a existenței și a credinței pune între paranteze simțul critic. Fragmentele lui Lamparia (Fundația "Scrisul românesc", Craiova, 2002) nu sunt ale personajului, evident. Sunt ale autorului Theodor Codreanu, care găsește de cuviință să se dedubleze, în speranța de a ilumina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
165). Jocul este periculos și probabil că în politică riscul e una din coordonate. Revoluția lui Caragiale e o caricatură, așa cum au fost, din păcate, la noi, un moft, rezultatul "moftologiei" "păturii superpuse". Din acest punct de vedere, Dandanache e "chintesența asimilării dintre revoluție și scrisoare, arhetipul-tip al operei caragialești". Lumea aceasta "pierde șansa tămăduirii" (p. 153). "Păreri tutovene" (Bârlad): (I-VII), nr. 762769, 2004 DUMINICA MARE A LUI GRIGORE VIERU, CHIȘINĂU-BUCUREȘTI, EDITURA LITERA INTERNAȚIONAL, 2004, COLECȚIA "BIBLIOTECA ȘCOLARULUI"; EDIȚIA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și reprezentațiune comună nu ne-om certa de loc cu d-nul recenzent, numai pentru că ne sânt foarte indiferente ideile d-sale filozofice. După noi orice reprezentare comună e abstracție, orice abstracție noțiune, orice noțiune cuprinde esența sau, daca poftește, chintesența lucrurilor. Daca d-nia lui confundă așa-numita "phantasma" cu reprezentarea comună nu e vina noastră, dar pentru a-l lămuri nu vom pierde nici timp, nici tipari. Noțiunea cuprinde dar într-adevăr esența lucrurilor ce s-au prezentat conștiinței noastre
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Un nod pe care nu pot să-l desfac, Dar voi aduce bine cu arcanul În existența pusă-n vârf de ac. Eu sunt atât de tragic, în esență, Și l-am luat pe Shakespeare drept model, Iar nelipsita, dulce chintesență, O scot din romantisme și din el. Mi se incumbă stări contradictorii, Apar cu datorii înregistrat Sau cu inadvertențe iluzorii Ca și cum aș lua mită de la stat. Înfig perfuzii-n viețile abstracte, Mă las cuprins de patimi, evident, În Marea Schismă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
electrice țuguiate, precum flăcările înghețate ale lumânărilor și care trimiteau mănunchiuri de răsfrângeri reci și tainice, în unda eterică a cristalului neguros, venețian. Fapt remarcabil, pe peretele din stânga se înșiruiau, într-un cortegiu enigmatic, melancolic, reflectat extra-mundan de apele oglinzii chintesență a penitenței refulate, reproduse în ulei, pe pânză cele trei Magdalene ale lui La Tour: Magdalena Fabius, Magdalena Terff, Magdalena Wrigshtsman... "... J'avais eu, comme toi, la chevelure blonde, Les brillants de mes yeux ravissaient tout le monde, Maintenant je
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în suluri care traversează secolele. Se poate deci filosofa într-o școală, la umbra unui magistru care vorbește, plecând de la texte; dar și pe stradă, în agora, privindu-l pe un filosof care, din motive de eficacitate concentrată, redusă la chintesența ei, se exprimă nu atât prin vorbire și cuvânt, cât prin gesturi ori alte scenografii, gândite astfel încât să producă efecte pedagogice. Ce semnificație are așadar această anecdotă despre un Aristip care vine parfumat în agora? Mai mult decât aparenta provocare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu felinarul în mai mare măsură ca altele. într-adevăr, Diogene caută mai puțin un om anume, așa cum ar putea găsi sau recunoaște în mulțime, și se află mai degrabă, ironic, în căutarea omului lui Platon, a umanității reduse la chintesența ei - pentru că, bineînțeles, nu întâlnești ideea, așa cum nu întâlnești nici forma inteligibilă, și riști la fel de puțin să dai nas în nas cu un concept ca și cu un hipogrif sau un centaur! Tot așa cum nu există Omul demn să merite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
poticnește în mijlocul unei rețete de șapte propoziții, în altă parte numai de trei... în cele trei scrisori rămase de la Epicur, filosoful își oferă deja gândirea într-o formă sintetică, astfel încât destinatarii - Pythocles, Herodot și Meneceu - să poată dispune de o chintesență, de un rezumat ușor de memorat. Din cele trei sute de suluri scrise de magistrul din Grădină, ne-au rămas așadar aceste trei misive și câteva aforisme cunoscute ca Maxime capitale și Sentințe vaticane. Trebuie oare să acceptăm și această extremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
rezumat ușor de memorat. Din cele trei sute de suluri scrise de magistrul din Grădină, ne-au rămas așadar aceste trei misive și câteva aforisme cunoscute ca Maxime capitale și Sentințe vaticane. Trebuie oare să acceptăm și această extremă reducere a chintesenței care este cvadruplul remediu? Oare nu riscăm să lăsăm doar muchiile ascuțite ale unei gândiri organizate ca o mașină simplistă, chiar puțin naivă, și să vedem mecanismele fine dispărând în operația sintetică? De fapt, acest Tetrapharmakon este expus clar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
că se dă pui... sau unt în spate la Materna...”, „I-a spus lui cutare că o să bage pui la Gostat” - Gospodăria agricolă de stat etc.), copiii strigau de jos locatarii, veștile circulau rapid, aprovizionarea era liantul comunitar, iar coada - chintesența acestui „liant” în socialismul târziu. Speculai tot ce se vorbea prin oraș - „O să bage mâine la magazinul X...”. Chiar dacă nu se anunța nimic, câte unii se așezau lângă alimentare, măcelării, pescării, lactate ș.a., poate-poate s-o băga ceva, cândva. Veneau
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
organul Societății Germane de Psihologie, a apărut în numărul din octombrie 1984 o informație despre „situația psihologiei din România”. (Neputând publica întregul text - același pe care îl trimisesem ziarului Die Welt -, redacția revistei Psychologische Rundschau m-a rugat să prezint chintesența celor întâmplate în țară.) Cu prilejul unei vizite pe care am făcut-o de curând Catedrei de Psihologie a Universității „Al.I. Cuza” în vederea stabilirii unui program de colaborare, profesorul Adrian Neculau mi-a propus să public în revista Analele
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
că el se desfășoară obligatoriu Într-o limbă, și „orice mod al percepției subiective a obiectelor trece cu necesitate În constituirea și folosirea limbii”1. Iar forma limbii (mai cu seamă cea semantico-gramaticală, internă) conține În fiecare moment al istoriei chintesența experienței mundane și imaginative a unei comunități. Pe de altă parte, există și o constrângere finalistă, care este tocmai această perpetuă orientare-către-alții a actelor de limbaj. Așadar, alteritatea precedă și urmează actul lingvistic, act care, cu toate acestea, rămâne În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
La egalitate cu masculinul, pentru că fiecare are nevoie de celălalt pentru a exista cu adevărat. în aceeași ordine de idei, în îndemnul de orgii, la sărbători sexuale generalizate, femeile contează mai puțin ca singularități, ca subiectivități distincte decât ca niște chintesențe: ele incarnează Femininul, Feminitatea căreia i se consacră un adevărat cult. Iată cum se explică faptul că pe Marcu Magicianul îl găsim alături de femeile cele mai frumoase - mărturisește Irineu. Primatul Galiilor precizează că Marcu a făcut victime până și în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dintre libertin și oamenii care pot fi frecventați. Epicurianul emblematic al lui Lorenzo Valla nu-i al unui țopârlan: el ține la toate plăcerile, fără discriminare... Autorul lucrării Despre voluptate îngroașă trăsătura, desigur, dar pune în scenă un personaj conceptual: chintesența Epicurianului - în același timp ca pe o figură istorică, dar și contemporană, cunoscută pentru libertinajul său și pentru năzbâtiile sale poetice licențioase. Temperamentul lui Valla exclude jumătățile de măsură: omul polemizează, luptă, militează. Pe scena filosofică, Antonio poartă straiele unui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în suluri care traversează secolele. Se poate deci filosofa într-o școală, la umbra unui magistru care vorbește, plecând de la texte; dar și pe stradă, în agora, privindu-l pe un filosof care, din motive de eficacitate concentrată, redusă la chintesența ei, se exprimă nu atât prin vorbire și cuvânt, cât prin gesturi ori alte scenografii, gândite astfel încât să producă efecte pedagogice. Ce semnificație are așadar această anecdotă despre un Aristip care vine parfumat în agora? Mai mult decât aparenta provocare
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu felinarul în mai mare măsură ca altele. într-adevăr, Diogene caută mai puțin un om anume, așa cum ar putea găsi sau recunoaște în mulțime, și se află mai degrabă, ironic, în căutarea omului lui Platon, a umanității reduse la chintesența ei - pentru că, bineînțeles, nu întâlnești ideea, așa cum nu întâlnești nici forma inteligibilă, și riști la fel de puțin să dai nas în nas cu un concept ca și cu un hipogrif sau un centaur! Tot așa cum nu există Omul demn să merite
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
poticnește în mijlocul unei rețete de șapte propoziții, în altă parte numai de trei... în cele trei scrisori rămase de la Epicur, filosoful își oferă deja gândirea într-o formă sintetică, astfel încât destinatarii - Pythocles, Herodot și Meneceu - să poată dispune de o chintesență, de un rezumat ușor de memorat. Din cele trei sute de suluri scrise de magistrul din Grădină, ne-au rămas așadar aceste trei misive și câteva aforisme cunoscute ca Maxime capitale și Sentințe vaticane. Trebuie oare să acceptăm și această extremă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rezumat ușor de memorat. Din cele trei sute de suluri scrise de magistrul din Grădină, ne-au rămas așadar aceste trei misive și câteva aforisme cunoscute ca Maxime capitale și Sentințe vaticane. Trebuie oare să acceptăm și această extremă reducere a chintesenței care este cvadruplul remediu? Oare nu riscăm să lăsăm doar muchiile ascuțite ale unei gândiri organizate ca o mașină simplistă, chiar puțin naivă, și să vedem mecanismele fine dispărând în operația sintetică? De fapt, acest Tetrapharmakon este expus clar la
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
narațiuni hagiografice. Aceste două povestiri sunt <<stâlpii gotici>> ai marii construcții boccaccești și reprezintă puncte de referință pentru tot ceea ce se desfășoară între ei. Cele două lumi sunt fluide și nu rigid delimitate.”563 Așa cum Ciappelletto în prima povestire este chintesența răului, un fel de reductio ad absurdum, tot astfel și Griselda simbolizează virtutea. Dacă îl găsim pe Ciappelletto mai credibil și mai realist decât Griselda aceasta se întâmplă și datorită faptului că 560 Ibidem, p. 40. 561 R. T. Lenaghan
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]