1,778 matches
-
marea lor surprindere. Ce glumă mai e și asta? spune ea, mi-ați dat două exemplare ale aceluiași roman! Sau: Tânăra femeie încurcă manuscrisele. Îi înapoiază productivului romanul chinuitului, scris în maniera productivului, și chinuitului romanul productivului, scris în maniera chinuitului. Amândoi, văzând că au fost imitați, au o reacție violentă și-și regăsesc stilul propriu. Sau: O pală de vânt risipește paginile celor două manuscrise. Cititoarea încearcă să le pună în ordine. Se naște un roman unic, extrem de frumos, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pală de vânt risipește paginile celor două manuscrise. Cititoarea încearcă să le pună în ordine. Se naște un roman unic, extrem de frumos, pe care criticii nu știu cui să-l atribuie. E un roman pe care atât scriitorul productiv cât și cel chinuit visaseră întotdeauna să-l scrie. Sau: Tânăra femeie fusese întotdeauna o cititoare pasionată a scriitorului productiv și-l detestase pe scriitorul chinuit. Citind noul roman al scriitorului productiv îl găsește lipsit de valoare și înțelege că tot ce scrisese el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe care criticii nu știu cui să-l atribuie. E un roman pe care atât scriitorul productiv cât și cel chinuit visaseră întotdeauna să-l scrie. Sau: Tânăra femeie fusese întotdeauna o cititoare pasionată a scriitorului productiv și-l detestase pe scriitorul chinuit. Citind noul roman al scriitorului productiv îl găsește lipsit de valoare și înțelege că tot ce scrisese el era la fel; în schimb, amintindu-și operele scriitorului chinuit, le găsește acum extrem de frumoase și abia așteaptă să citească noul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întotdeauna o cititoare pasionată a scriitorului productiv și-l detestase pe scriitorul chinuit. Citind noul roman al scriitorului productiv îl găsește lipsit de valoare și înțelege că tot ce scrisese el era la fel; în schimb, amintindu-și operele scriitorului chinuit, le găsește acum extrem de frumoase și abia așteaptă să citească noul lui roman. Dar găsește ceva complet diferit de ceea ce se aștepta și-l dă naibii și pe el. Sau: Idem, înlocuind „productiv“ cu „chinuit“ și „chinuit“ cu „productiv“. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
găsește ceva complet diferit de ceea ce se aștepta și-l dă naibii și pe el. Sau: Idem, înlocuind „productiv“ cu „chinuit“ și „chinuit“ cu „productiv“. Sau: Tânăra femeie era etc. etc. pasionată de scriitorul productiv și-l detesta pe cel chinuit. Citind noul roman al productivului nu-și dă seama că ceva s-a schimbat; îi place, fără să se entuziasmeze în mod special. Cât despre manuscrisul scriitorului chinuit, îl găsește insipid, ca tot restul operei acestui autor. Le răspunde celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
era etc. etc. pasionată de scriitorul productiv și-l detesta pe cel chinuit. Citind noul roman al productivului nu-și dă seama că ceva s-a schimbat; îi place, fără să se entuziasmeze în mod special. Cât despre manuscrisul scriitorului chinuit, îl găsește insipid, ca tot restul operei acestui autor. Le răspunde celor doi scriitori cu fraze generale. Amândoi se conving că nu trebuie să fie o cititoare prea atentă și nu mai fac caz de ea. Sau: Idem, înlocuind etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
împrăștiată de vânt În jurul unei gropi goale Când uliii încep să zboare e semn că noaptea e pe sfârșite, îmi spusese tatăl meu. Auzeam aripile grele fâlfâind în cerul întunecat și le vedeam umbra întunecând stelele verzi. Era un zbor chinuit, întârziind să se desprindă de pământ, din umbra tufișurilor, de parcă numai zburând penele se convingeau că sunt pene și nu frunze spinoase. Îndepărtându-se răpitoarele, reapăreau stelele cenușii și cerul verde. Se iveau zorile, iar eu călăream pe drumurile pustii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care l-ar fi putut produce mutilîndu-și sau biciuindu-și victimele nu se putea compara cu acela pe care i-l pricinuiseră În copilărie, atunci cînd Îl urau, pentru că pedepsele fizice se uită cu timpul, pe cînd rănile unui spirit chinuit zi de zi nu se cicatrizează niciodată. Să ucidă un om Însemna pentru el la fel de mult ca a ucide o focă, pentru că aceiași oameni Îl convinseseră că nu făcea parte din specie, nu era un „semen” și era evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici nu poate fi luat drept sprijin. Hazardul este, nu-i așa, incontrolabil în misiunea noastră, rostul nostru este tocmai să controlăm." Era o exagerare, dar era a lui Mihail, deci o respecta. Iar acum hazardul se înfățișa sub chipul chinuit, boțit, nedormit al lui Popianu, unul dintre puținii săi prieteni. Prieten pentru că îl învățase să trăiască în Vladia fără să fie bîntuit de gînduri foarte negre. Un profesor de supraviețuire asta fusese pentru el Radul Popianu. Cred că de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neagră (un Înger din bronz ținând o coroniță deasupra unei micuțe răposate), și‑n fața mulțimii tăcute a marinarilor cu capetele dezgolite și a prostituatelor boite va ține un discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia Marietei: existența chinuită a unui vlăstar de proletar, dintr‑o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care‑și sfârșise zilele În portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gâtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
exercitiu strălucit. În acest fel vei putea să-ți faci o idee aproximativa despre distanță la care se află acea insula. În următoarele două zile și două nopți, Tapú Tetuanúi umblă de colo colo pe puntea Mararei, ca un spirit chinuit, atât de duș pe gânduri și de amărât, încât s-ar fi putut crede că era pe punctul să renunțe la visurile lui, căci sofisticată lecție pe care tocmai o primise îl făcuse conștient de monstruozitatea neștiinței lui cu privire la dificilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Cel care se va putea lăuda cu cea mai mare suferință, cu cele mai multe cicatrici, acela va avea rolul principal în mintea publicului. Dacă lumea de afară ar sparge ușa să ne salveze chiar acum, Directoarea Tăgadă ar fi cea mai chinuită victimă, arătându-le cioturile degetelor retezate de la mâini și picioare, etalându-le ca să stârnească compasiune. Devenind personajul principal. Cel din segmentul A al oricărui talk-show. Ceea ce înseamnă că noi, restul, avem roluri secundare. Ca să nu fie întrecut, Sfântul Fără-Mațe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
doi în unul, nu se gândise vreodată s-o refuze. Dar bucata aceea de fier, garnisită cu două roți și o șa ochioasă, i se părea cel mai teribil obiect pe care îl văzuse până atunci. Privi, prin geam, efortul chinuit al celorlalți. Distracția dură până în seară când, epuizați, intrară în casă. Luana se furișă afară și o zbughi pe poartă. Așteptă în colțul străzii întoarcerea mamei. Trecuse bine de ora zece când o zări ivindu-se în depărtare. O luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l cu o pasiune pe care numai frumusețea lui o putea stârni. Ștefan o sărută, lipind-o de el, Luana îi luă mințile cu căldura trupului ei, căzură la întâmplare pe un pat, uitând de lume și de existența ei chinuită și când, într-un moment anume, ea vru să-i spună adevărul, el îi răspunse simplu: Acum ești a mea și-a mea ai să fii, pentru totdeauna. Au hotărât să se căsătorească la sfârșitul lui iunie. Ștefan veni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întors acasă. Lumina zilei o făcu să clipească și-atunci el se dezmetici, înțelese miracolul, se prăbuși lângă ea și începu să plângă. Draga mea, minunea mea, te-ai întors! Fără ca Luana să bage de seamă, Radu se ridică anevoie, chinuit, bolnav, la marginea unei prăpăstii de care nu știa cum să se ferească. Se îndreptă spre ușă gârbovit, ca un bătrân blestemat de Dumnezeu să trăiască o mie de ani și părăsi încăperea bănuind, cu groază, ce-i va aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
exaltată revenire. Se aruncase în brațele lui ca înecatul scos la mal, plin de recunoștință că fusese readus la viață. O dorea. O dorise întotdeauna. O iubea din toată inima și-o aștepta cu toată puterea și răbdarea sufletului său chinuit dar nu voia să profite de nesiguranța și dezorientarea în care se afla. Fetița palidă, încercănată, invizibilă în perna mare care-i susținea capul cât un pumn, nu-i inspira decât milă. O voia înapoi femeie, plină de zvâcnirea amețitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aprinsă, îi tăiase suflarea. O zăpăcea apropierea lui. Îl dorea, cu slăbiciunea femeiască înnăscută, ori cu trăirile pornite din recunoștință sau din dragoste... nu mai știa. Sări din pat plină de sentimente contradictorii iar bărbatul simți tot zbuciumul sufletului ei chinuit. O înțelegea atât de bine! Îi cunoștea simțămintele și pornirile, ar fi dat orice să poată fi altfel decât era, să profite de toate astea și s-o întoarcă în casa lui. Se ridică ostenit și sătul de bunul-simț, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
contract avantajos și de lungă durată. Au ieșit din sală pierduți și dezorientați. Era a doua pe care o ratau. Bariu îi adună într-o ședință extraordinară și Luana văzu că domnul psiholog nu reușise să aducă liniște în sufletul chinuit al șefului ei. Fusese mai irascibil ca niciodată. A doua zi, el anunță în ultima clipă că este reținut și ea fu nevoită să facă față singură la una din întâlnirile programate. Inspirată și bine pregătită, doamna Noia profită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vechi, pe fond nervos, de multe ori Carmina îl surprindea presând-și cu călcâiul piciorul celălalt, până la durere sau frecându-și laba de stinghia mesei, până ce senzația de mâncărime dispărea înlocuită de cea dureroasă, în timp ce pe față împietrea o grimasă chinuită. În seara respectivă n-a mai scos nimeni o vorbă, ședeau toți trei în bucătărie, mama trebăluia pe lângă sobă, tatăl în pat își tăia unghiile. Carmina pe un scaun, lângă masă se prefăcea că citește într-o carte. De afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cuminți, le-a zâmbit cu multă îngăduință, gândind că nu era deloc cazul să-i respecte indicația, ba, chiar, dimpotrivă și nu a uitat ca să-și schimbe masca într-o fracțiune de secundă, ca să se arate Carminei paralizată de îngrijorare, chinuită și plină în același timp de speranțe. Știi ce am discutat noi, îi reaminti Carminei și-i mângâie brațul abia atingând-o cu vârful degetelor. Știu, i-a răspuns Carmina și i-a zâmbit încrezătoare, să fiu foarte atentă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de pact în acest sens, erau copiii, copiii lui la mijloc deci pactul trebuia respectat. Se privi în oglindă, o babă stafidită, oh, și etajera murdară, plină de tuburi de pastă de dinți, de ras, golite de conținut și răsucite, chinuite, ambalajele de la lamele de bărbierit, oglinda era și ea murdară, pătată, înnegrită pe alocuri. Zâmbi și luă buretele, hai să curăț și oglinda și etajera și chiuveta și pe urmă, gata, nu mă mai uit nicăieri cu ochi de mahalagioaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
clătinat viu, în timp ce fata îi cuprindea grumazul și-l întreba la ureche dacă-i adusese alune. Fana urmărea toată numai zâmbet efuziunile lor sentimentale. Atunci Carmina și-a adus aminte de vorbele Sidoniei care-i împărtășise frământările ei, cu mimica chinuită, cu ochii îngustați, strânși între razele ridurilor, mici, umezi, negri-cenușii, i-a spus că în casa aceea a existat o femeie, a trecut peste greutățile începutului unei căsătorii, a fost strâmtorată, cu salariul știrbit de împrumuturi, mereu cu gândul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de spus și ce nu trebuia spus, ce martor era mai edificator, Sidonia Trofin era, desigur alături de ei, sub masca unei împotriviri nete, parcă obosită, își frământa cu degetele fruntea, se frângea ca o trestie, clătina capul dar cu voce chinuită le sugera calea cea bună, cum trebuiau să se strecoare, ce tertipuri să folosească, ce fapte să ascundă, ce fapte să prezinte, trebuia neapărat să fie un proces liniștit care să se sfârșească printr-o pronunțare convenabilă: din vina ambelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai departe, să nu mă opresc nici o clipă, dacă nu voiam să fac din copiii mei niște dezechilibrați, niște ființe vulnerabile... Sidonia își legăna piciorul într-o parte și alta, bătea măsura unui ritm nervos, fața ei arăta o expresie chinuită ce părea autentică, își sprijinea ceafa de marginea fotoliului, ce mare lucru, spunea, să vrei dintr-odată să fii liber și să poți să o faci. Tu, Carmina, poți să declari că nu-l mai poți suporta ca prezență fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
studiate în amănunt, văzute prin ochiul unui personaj filmat numai din spate, care deschidea cameră după cameră și cerceta împrejurul, la început lent, cu răbdare apoi din ce în ce mai repezit, mai disperat, i se auzea respirația, sacadată, șuierată, tot mai zgomotoasă, mai chinuită, aveai impresia că va exploda ca un cazan de abur, căruia nu-i mai rezistă pereții. Tema aceasta, a căutării, revenea obsedant de-a lungul întregului film, era foarte bine realizată, te tulbura. În sală perechile de îndrăgostiți se sărutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]