508 matches
-
plînsul ei Îi molipsi pe ceilalți. Celso plîngea și el și Carlos Își mușca mustăcioara ca să nu-i dea lacrimile. „Trebuie să-i anunțam pe Universo și pe Daniel“, spuse Susan și Carlos se apropie, mă duc, doamnă, Își puse chipiul, apoi și-l scoase repede, Îl podidi plînsul În timp ce se depărta În fugă spre automobil. Juan Lucas se Întoarse, după ce-l Însoțise pe doctor pînă la ieșire. Mergînd pe coridor, Își aminti clipa cînd i-i arătase arhitectul, de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grămada de boabe sau, ghemuiți În cerc În spatele unui zid de saci, joacă pasionat zaruri. Între timp trupele Înaintează. Șirurile cafenii, Înfierbîntate merg, se opresc, se odihnesc, Își potrivesc mai bine pe umeri, cu gesturi obosite, ranițele grele, Își scot chipiele, Își șterg cu mînecile fețele roșii, aprinse, Înjură pe șoptite și apoi așteaptă cu răbdare să se urnească din nou șirul. Jos, lîngă vas, la capătul pasarelei, cîțiva ofițeri stau la o masă și, pe măsură ce soldații trec prin fața lor, examinează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și dăi cu pedesereul, și cu cedereul, și cu teteleul, și cu pepeleul, grav trebuie să fiu, în tranșee să mă mențin, cu un bocanc ac și cu altul pac îmi fierb degetele picioarelor, nu mă plictisesc nicidecum, bonetă am, chipiu am, pantalonii și ei au pe margine o dunguliță, la luptă mă prezint, în tranșee cu pieptul am stat printre șrapnele pereme, printre obuze de 30 mm fesene, din ambuscade pedesere am strigat către națiune din Piața Unirii alături de Societatea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pot auzi cum îmi dă asigurări că, orice ar fi, totuși coana Joițica e damă bună, așa-mi zice și eu dau din cap cum că asta așa-i, e adevărat, și pe când spun treaba asta tocmai îmi ridic puțin chipiul mai spre creștetul capului ca să-mi șterg fruntea de tribun năpădită de sudoarea omenească. La taifasul european Tare mă încearcă o nestăpânită curiozitate acu, în vremea campaniei electorale, să ascult ceea ce prea puțini sunt interesați să audă: și anume discursuri
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
urmă, un domn tenor, o doamnă soprană, niște domni la o minicorală sobră cântă, pe urmă nostalgia cuprinde Academia de Poliție, îmi pare că văd aievea trupele de jandarmi, cele de pompieri, în rânduri ordonate, cu cizmele proaspăt văcsuite, cu chipiul proaspăt periat, cu pantaloni proaspăt călcați, toți, cum zic, stând ei acolo, în rândurile acelea frumos aranjate, și privind la steaua singurătății cu ochi păgâni și plini de suferinți. Partea a doua Tăieturi din ziare Învățământul între agonia specializării și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
argint, era foarte distins, pe scaunul de lângă el stătea un băiețaș în costum alb cu guler de dantelă, consumau ceva cu frișca... „Ăștia da oameni !“, îmi ziceam și le zâmbeam prin geam, le făceam bezele, îi salutam cu mâna la chipiu, le strigam : „Pupi !“, ei păreau surprinși, făceau ochii mari, nu mă cunoșteau, cum să mă cunoască ? Mă uitam la domnul acela bătrân și mă gândeam : „Câtă diferență între redingota lui și cămășoiul lui Dragoș...“. Dar Dragoș poate că nici nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sunt mereu în zilele dinaintea Crăciunului. Cu ochii pe sus, ca să nu-l ude, Nicu se pomeni întins în zăpadă, supărat ca atunci când se trezea cu fața la cearșaf. — Vasăzică mata’ iar ai căzut! a spus cu glas tare băiatul, scuturându-și chipiul roșu, de comisionar. Ți am zis de-atâtea ori să te uiți pe unde calci, bombăni cu vocea lui mică, dar cu un ton de bătrân prost dispus. De anul trecut, de când mergea la școală, tonul acesta de învățător i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
chiar tramvaiul cu cai, când era mai aglomerat și putea să treacă nebăgat în seamă. Dar norocul ăsta îl avea foarte rar. — Ce mai faci, băiete? spuse Peppin Mirto cu vocea lui sonoră, bună de operă, iar Nicu își scoase chipiul, să-l salute. Se pregătea să-i vorbească despre planurile lui pentru Marte, dar bărbatul îi întoarse pur și simplu fundul, strigând în urmă un „Acu’ să pleci!“ care răsună până-n curte. De ce te mai întreabă unii oameni ceva, dacă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Cercel unde poate să dea un anunț. N avea stare, își ciocnea pumnii înmănușați unul de altul, zvâcnea din cap. — Bu-nă ziua, dom-ni-șo-ru-le, spuse portarul silabisind de parcă tot mai citea. — Bună ziua, domnișorule, îl secondă și Nicu, dar nu mai scoase chipiul. Însă tânărul, prea agitat ca să salute, trecu la chestiune: — Unde se dau anunțurile? S-a pierdut un portmoneu și stăpânul... — Cu bani? se auziră deodată băiatul și portarul. — Nu, nu cu bani... — Bijuterii? întrebă Nicu tocmai când portarul spunea: — Documente
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că există un sfânt pentru orice necaz. Spera că și pentru obiectele pierdute. Mai ales pentru cele pierdute de alții. — Și să sperăm că apuci matale și o bună recompensă. După ce scăpă de ultimul comision, fugi acasă să-și schimbe chipiul roșu de serviciu cu șapca de timp liber: dacă rămânea cu chipiul, oamenii îl opreau pe stradă și-l trimiteau încoace și-ncolo. De undeva dinspre bătrânul nuc al vecinilor, un corb croncăni de câteva ori cu acreală. Fiindcă nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pierdute. Mai ales pentru cele pierdute de alții. — Și să sperăm că apuci matale și o bună recompensă. După ce scăpă de ultimul comision, fugi acasă să-și schimbe chipiul roșu de serviciu cu șapca de timp liber: dacă rămânea cu chipiul, oamenii îl opreau pe stradă și-l trimiteau încoace și-ncolo. De undeva dinspre bătrânul nuc al vecinilor, un corb croncăni de câteva ori cu acreală. Fiindcă nu era nimeni acasă - cine știe pe unde umbla mamă-sa - putu să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
burtăverde și încurcă-lume! Apoi se culcă iar, mulțumit că avea o sâmbătă frumoasă înainte. SÂMBĂTĂ 20 DECEMBRIE Agitație 1 Slavă Domnului, frățiorul meu a fost mai vesel azi dimineață, la plimbare. S-a bucurat să-l zărească pe Nicușor, comisionarul, chipiul lui roșu se bagă de seamă imediat. Băiatul ăsta n-are astâmpăr. Jacques ar fi sărit jos, dragul de el, dacă ar fi putut. Trăsura noastră era în mers, iar prichindelul în dreptul fostei mănăstiri Sărindar (încă mă doare sufletul c
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
legat și cu ochi frumoși, cu adâncimi de catifea, care parcă nu se potriveau cu meseria lui. În rest, între agenții, sergenții și simplii polițai din Prefectură era mereu râcă și ciorovăială. Curcanii cu număr, adică sergenții, care aveau la chipiu număr de ordine, râdeau de sticleți, cum le ziceau polițailor de rând, din cauza petlițelor roșii sau verzi de pe umăr. Iar sticleții le spuneau comisarilor și sub-comisarilor, adică oamenii lui Costache, care erau licențiați în drept și știau, cei mai mulți, franceză sau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în față, cu un soi de neîncredere cercetătoare. Gura, cu buze subțirele, o avea strânsă și dreaptă, ca un om care tocmai a îngițit o nemeritată ofensă, dar se stăpânește demn. Costache își mască brusca bună dispoziție. Băiatul își ținea chipiul de cozoroc, în stânga, și se mișca de pe un picior pe altul, lăsând pete de apă și noroi pe podeaua de lemn. Polițaiul le făcu semn celor doi să se retragă. — Ești stângaci? Conu Costache era la fel de atent la detalii ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
jachetă groasă, iar rochia aproape că mătura gheața. Nicu se uită mai ales la pălăria ei verde-închis, cu funde și pene care se culcau spre spate, când înainta. Prințul era în uniformă, încins la brâu cu centura și cu un chipiu tare, ca al lui, cu fir auriu. În centrul gheții, lângă catargul cu steag, stăteau câțiva aghiotanți. Așa o să facă și el când o fi mare, o să se facă patinator sau marinar. Într-adevăr, perechile începeau să se adune. Venise
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe Jacques îl puteai refuza ca-ntre bărbați, dar pe sora lui nu te lăsa inima s-o refuzi sub nici un motiv. Nici el nu înțelegea de ce. Însă chef nu avea absolut deloc, era „în afara serviciului“, dovadă că n-avea chipiul, ci șapca, venise ca să se joace cu soldații lui Jacques, dar uite că iar nu-l lăsau treburile. — Matale ești ocupat și paraocupat, îi spuse confesiv unui câine de stradă, n-ai un moment de liniște și odihnă. Mii de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
poziție ai, în chestiunea calendarului? Noroc că nu voia un răspuns, cum nu vrea niciodată, de altminteri. Dar vocea lui melodioasă, luminoasă, îmi face bine, mă ține cu picioarele pe pământ. Am ieșit împreună, portarul ne-a salutat scoțându-și chipiul și, parcă dintr-o veche deprindere de care uitasem cu desăvârșire, am scos și eu pălăria. Am primit cadou o pălărie de fetru și o pereche de galoși negri. Ce repede te deprinzi cu noutățile, cât de ușor se transformă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
acasă, conducând singur calul, ca întotdeauna, plecase pentru orice eventualitate, dar n-avea curaj să meargă la familia Margulis. Mai curând ar fi trebuit să-l găsească pe micul comisionar, dar habar n-avea unde să-l caute și nici un chipiu roșu nu se zărea în locurile știute, parcă se topiseră. Cel care avea răspunsuri pentru asemenea întrebări și cunoștea adresele era tot el, Nicu, dar nu-l putea întreba pe Nicu unde să-l găsească pe Nicu, iar dacă-l
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fie lovit de niște cai. Se mai vedea un vizitiu care trage de hățuri, cu gura deschisă. Nicu nu se mai văzuse niciodată în întregime într-o poză și era nemulțumit până la indignare. Arăta mic și jerpelit, iar frumosul lui chipiu roșu era, în fotografie, cenușiu. Și nu-și amintea să fi fost înspăimântat, cum îl arăta poza. Aproape că i venea să plângă de ciudă, în timp ce nea Cercel era plin de voie bună. Portarul îi luă ziarul din mână să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
neașteptate, ca în prima seară, și la fel de misterioasă în lumină ca și-atunci, în aburul împletit cu fum și cu izul iute de carne friptă. Avea părul strâns într-o coadă la spate și era echipată ca un jocheu, cu chipiu și cizme de călărie. Îți lipsește doar calul, îi spuse năuc, fiindcă n-o auzise apropiindu-se. — Doar atât poți, Homer? Te credeam mai artist! Calul, uite-l în câmp! Îl privi aiurit și fără să creadă: era un cal
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o privire nedumerită spre Porfiri și strigă după Dima din nou, de data aceasta înfrumusețând diminutivul cu abuz. O clipă mai târziu, băiatul își făcu apariția de după arcadă. Era la fel de murdar ca ultima dată când Porfiri îl văzuse. Purta un chipiu dat pe spate, iar ochii i se măriră când îl văzu pe Porfiri și păru pentru o clipă că e gata să o ia la goană. ă Ah, Dmitri, prietene! Ce bine îmi pare să te văd din nou! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Nu știu cu cine voi sta de vorbă. Nu aleg după ferocitate. Nu aleg deloc. Ei, după cum vor, stau sau nu de vorbă cu mine. Nu-i cunosc. De aceea, de multe ori nu fac nici o deosebire între gardianul fără chipiu și condamnatul pe viață. Pușcăriașul se așază pe scaun în fața mea. Îmi cere ceva. Cei mai mulți îmi cer țigări și nes. Ei dau povestea, eu le aduc marfa. Nu negociez. Nu zâmbesc. Râd nervos la vreo poveste. Râd, fiindcă descopăr eroii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
descumpănit. - Marie... de dumneata vorbește? Și restul ce vrea să Însemne? Întrebă el cu o strîmbătură de scuză. Nu citesc dialectul breton. - Vrea să Însemne că nu e o nici clipă de pierdut! Jandarmul Își duse mașinal degetul arătător la chipiu, fără să se formalizeze nici măcar o secundă că Marie preluase În mod autoritar comanda unor lucruri care Îi reveneau de drept lui și nu altcuiva. Trînti portiera mașinii de teren În momentul În care cele de la vehiculul pompierilor se deschideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și pînă la urmă el a sfîrșit În chip de foc de artificii, i-o Întoarse Lucas cu voce scăzută. Așa că vreau să știu unde se duce, pe cine vede, pe cine primește. E clar? Morineau duse mașinal arătătorul la chipiu. * * * Deși slăbită, Marie nu voise să petreacă noaptea sub observație, așa cum o sfătuia medicul militar. De aceea, Lucas se arătă categoric. - În cazul ăsta, ai să mergi să dormi acasă la părinții tăi. Nu-i lăsase timp să protesteze. - Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui grămadă de cîrpe sub braț. SRPJ din Brest Îl pusese sub escorta a doi polițiști care aveau misiunea să nu-l scape din ochi și cu care În mod vizibil Pierric simpatizase, bătîndu-i viguros pe umeri și șterpelindu-le chipiele. Marie Îi prevenise pe Philippe și pe Ronan că Pierric era În continuare amnezic, iar ei avură nevoie de cîteva minute bune pentru a-l Îmblînzi și a-l convinge să vină cu ei. Îl Îmbrățișă pe vlăjganul cel Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]