668 matches
-
între mine și cer e o umbră. Motivul umbrelor ca un balans prin sine îl urmărește permanent: așeptarea era grea și fierbinte/ picăturile ploii sfredeleau în liniște/rămășițele nopții lăsaseră o umbră/ și mulți aburi... / aluviuni; emoția intră adânc/ mă chircesc și țip/ până se sparge umbra/.../ eu voi pleca la tata/ eu voi pleca la tata; doar o mică turbulență/ ca o diversiune ar devia/ umbrele din zi/ doamne! Pe Dumnezeu îl invocă în nenumărate rânduri, în ceasurile de prea
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului O palmă de omăt ascunde calea O palmă de omăt ce-a nins grăbit, A-ncremenit sculptată-n gheață valea Și pomul de la geam mi s-a chircit. Aleasă broderie ai, pădure, De franjuri țurțurânde și de nea, Cărări ascunse-n paturile sure Pe care le mai calc cu talpă mea... O veverița neagră și flamanda Cu frica țopăind spre un pociumb Mai face-un salt, mai sta
O PALMĂ DE OMĂT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373207_a_374536]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > BASTARDUL Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 172 din 21 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Bastardul Moto: „Nu te învinovăți pentru ce s-a întâmplat în trecut!”. Se chircea pe priciul de lângă soba încinsă și văruită cu grijă în alb și-și domolea imaginația debordantă înlocuind învălmășeala din clișee cu emulsia suturată, când și când iconică a gândului întrerupt, altminteri frustrat de pustiul patern, paradoxal resimțit nu ca pe
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ROMANCIERUL GHEORGHE CHIRTOC A PLECAT!... Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 1657 din 15 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Sufletu-mi, chircit de durere, a îngenuncheat în fața implacabilului Destin, mut ca un sfinx, plângându-și neputința în fața sa, pentru că, astăzi, 14 iulie 2015, după lungi și grele suferințe, scriitorul Gheorghe Chirtoc a plecat Dincolo... Pe OMUL și SCRIITORUL GHEORGHE CHIRTOC l-am
ROMANCIERUL GHEORGHE CHIRTOC A PLECAT!... de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374798_a_376127]
-
ușor maică! Mă omori de tot, ce ai? Rușinat, acesta și-a cerut scuze. Toată fața i-a roșit pe sub broboanele de sudoare apărute parcă din senin. Bătrâna doamnă a răsuflat ușurată că s-a terminat totul și a rămas chircită pe scaun, cu capul lăsat să tremure pe umărul stâng. Copiii ei și însoțitorii lor au părăsit sala, manifestându-și gălăgios bucuria. Instanța de judecată și-a urmat cursul. S-a anunțat următorul dosar și s-au strigat părțile. Când
PARTAJUL (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369263_a_370592]
-
la vaduri noi să-și sape, Isi ies din fire râuri și năpădesc pe noi Parcă-a venit potopul din vremea de apoi. Ce-a mai rămas pe câmpuri acum e nimicit, Nu mai dau roada pomii, florile s-au chircit, Ici colo câte-o frunză mai cere vieții drept Și-încearcă prin furtună să țină vieții, piept. Natură nu mai poate în lupta cu știința Nici omul nu mai poate căci și-a pierdut credință. Tot încercând să fie cu
VREMURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378798_a_380127]
-
sate? ....nu vezi????!!! -Draga moșului, amare clipe ....amare clipe ....am ajuns să trăim. Eu , bătrăn și gârbav plîng pentru ce s-a distrus iar tu, mlădiță tânără, plîngi pentru ce nu mai găsești! S-a urâțit românul , fetițo, s-a chircit la suflet căci l-a cuprins neîncrederea și patima banului ! Nu mai are rînduială , nu mai are rost, nu mai are drag de pămănt și de mamă! Îsi face case frumoase, cu garduri înalte , dar nu-ți mai dă o
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
strică, otrăvește și nu lasă nimic pe unde activează; avînd misiunea, deci, de a desființa iubirea, reușește, împreună cu soția ("Ea 2"), dar numai pînă la un punct împreună cu aceasta (oripilată ea însăși de rezultatele dezumanizate ale "ajutorului" dat), reușește să chircească sufletele, să schimonosească sentimentele și comportamentul celor doi "criminali" El 1 și Ea 1 -. Castrîndu-i de iubire, obține doi schilozi, doi infirmi, El 1 fiind cu ușurință împins spre "etică" și liniștea căsniciei aflată sub mortală rutină, Ea 1 lăsată
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
strecor în ziua aceea, să-i simt atmosfera, timpul, culoarea...” Închideam ochii, atât de amețitor mi se părea misterul acelei prezențe copilărești. Copila aceea era... bunica noastră. Da, ea era, femeia pe care am văzut-o în seara cu pricina chircindu-se și începând în liniște să adune cioburile pietrelor risipite pe covor. Uluiți și rușinați, sora mea și cu mine ne-am ridicat, cu spatele la perete, neîndrăznind să murmurăm nici un cuvânt de scuză sau să o ajutăm pe bunica să adune
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cobori și să urci înapoi rapid. Și când, din fericire, găsea loc pe un culoar ticsit, nu era de mirare dacă vedeai un copil speriat pe care oamenii ghemuiți pe jos îl dădeau unii altora spre ieșire. Cei care se chirceau în apropierea ușii aveau să o deschidă și să țină copilul deasupra scării, cât să-și facă nevoile. Mișcarea aceea părea mai degrabă să-i amuze, zâmbeau, înduioșați de micuța ființă ce se lăsa în voia lor fără să spună
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a conchistadorilor, degetele noduroase crispate pe mânerul sulițelor... Franța, care îmi apăruse întotdeauna în fața ochilor cu fastul palatelor sale, în ceasurile de glorie ale istoriei ei, s-a arătat brusc sub înfățișarea unui sat din nord, unde casele joase se chirceau în spatele unor garduri rare de mărăcini, unde copacii piperniciți fremătau sub vântul iernii. Surprinzător, m-am simțit foarte apropiat și de strada aceea noroioasă, și de ostașii bătrâni condamnați să cadă într-o luptă inegală. Nu, nu era nimic patetic
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
regulile spun că, dacă vrei să-mi vorbești în timpul consacrării, trebuie să mă provoci... Și știm amândoi cum se încheie o asemenea nesăbuință, hohoti Preotul în mintea tânărului. Încercând din răsputeri să țină piept vocii sale shu, care se zbătea chircită de durere din cauza siluirii la care o supunea Preotul, Jorlee strigă la rândul său: - Ce sens are să mai amânăm consacrarea? Mi-e totuna dacă mor. Vorbele pe care doresc să vi le spun sunt însă mai importante decât viața mea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mediilor umane caracterizate prin experiențe stăpânite de instincte elementare. În lumea rurală sunt surprinse excelent inerțiile comportamentelor. Niște țărani, veniți la gară să ia trenul, nu îndrăznesc să se așeze pe bancheta pentru pasageri din sala de așteptare, ci se chircesc pe jos, lângă ea. Le e teamă apoi să întrebe în ce vagon să urce, iar când sosește garnitura, sunt îmbrânciți, înjurați și rămân pe peron (Proștii). O femeie, care a răbdat toată viața tirania bărbatului, își strigă, după ce acesta
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
carne și în suflet, îndoielile, spaimele și tristețile poetei (abia deghizată în ipostaza eului liric) conturează o zonă de umanitate - una ce se restrânge tot mai mult, pe măsura unor „frânturi de urlet trist, fără ecou” și a unor „deliberări chircindu-se-n unghere”. Utopia e schițată într-un poem de final, în care se exclude parcă, printr-un gest decis, orice intermediar nedorit dintre Autor și Cititor: „Hai, concentrează-te: / vezi cum sub întunericul strivitor / se zvârcolește, pe părți / întregul
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
puțin din lumina ochilor Apoi din auz, din puterea mușchilor Se răresc firele de păr, dar și bătăile inimii, Oasele se pulverizează, somnul se micșorează, Traheea se îngustează și chiar intestinele se lenevesc splina, ficatul, rinichii își uită menirea, se chircesc Creierul e ultimul Amic care te însoțește El lucrează, coordonează Dirijează trupul rănit de bătrânețe Încă trăim, sperăm, visăm, dar Sfârșitul spectacolului e aproape Așteptăm doar gongul final, Căderea cortinei grele de pluș, Ultimele aplauze ale celor care ne-au
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381303_a_382632]
-
unsprezece soții ale defunctului Împreună cu cadavrul acestuia. Patru r³nș (soții legitime) și șapte sclave urcau pe rugul funerar cu Îndrăzneala celei ce Înfruntă moartea, toate nutrind speranța superstițioasă de a intra În paradis 212 o dată cu stăpânul și soțul lor. Se chirciră În jurul cadavrului, fiind acoperite apoi cu rogojini de stuf peste care se turnă petrol din abundență. După ce pregătirile au fost făcute Întocmai, rugul funerar este aprins astfel Încât sărmanele creaturi se sufocă din cauza fumului și a flăcărilor Înainte chiar de a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe care l-am ucis.” (A.N., 48 de ani, muncitoare, ortodoxă practicantă) „Am văzut pe Discovery un documentar despre avorturile provocate. Se filmase în interiorul uterului unei femei. Când se introducea cleștele pentru a apuca fătul, acesta se strângea, se chircea ca și cum ar fi opus rezistență. Pentru mine a fost o activare a fișierului «salvat» în memorie. Mi-am reamintit totul și, după circa zece ani de la ultimul din cele două avorturi provocate, mi s-a făcut rău. Când, în 1993
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
10, str. Hâia Lifschitz 13. 1729. Ciocârlie Ion, 5 apartamente, București, str. Romă 48. 1730. Copacianu Elenă Valy, 2 apartamente, București, str. Ciru Iliescu 14, cal. Șerban Vodă 11. 1731. Coltofeanu Casina, 12 apartamente, București, str. Dr. Leonte 8. 1732. Chircea Stana, 7 apartamente, București, str. Economul Cezarescu 44, str. Miorița 1. 1733. Capolide Niculina, 5 apartamente, București, Într. cap. Preotescu 13, str. Ec. Cezarescu 31. 1734. Conovaru Manoil, 6 apartamente, București, str. Mitr. Grigore 23, 25. 1735. Constantinescu Maria, 8
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
lua cu degetul o substanță negrăit de subțire și de străvezie, asemănătoare întrucîtva cu cele mai subțiri pojghițe de clei de pește, numai că e aproape la fel de moale și suplă ca satinul, bineînțeles înainte de a se usca pentru că atunci se chircește și se îngroașă, devenind cam aspră și sfărîmicioasă. Posed eu însumi cîteva bucățele uscate, pe care le folosesc ca semne de carte în tratatele mele despre balene. Fiind, precum spuneam, străvezii, au puterea de a mări literele de pe foaia tipărită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sau la baza plantelor și se deschid în mai puțin de o săptămână. Daunele pe care le poate cauza Musca verzei atacă familia verzei, țelina și sfecla. Larva sapă sau mănâncă suprafața rădăcinilor, lăsând dâre de culoare cafenie. Plantele se chircesc, frunzele inferioare se decolorează, se ofilesc la soare și mor. Musca verzei poate, de asemenea, să transmită maladii bacteriene și ciuperci. Ce puteți face? Procedați la rotația culturilor, așteptând trei ani între fiecare plantare de varză. Între timp, cultivați leguminoase
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
degajând pântecele, se înălță brusc în genunchi și scutură din cap, alungând parcă o vedenie. Apoi se aplecă și, deja cu autoritate de adult, pipăi bustul acela murdar de pământ, pântecele acela rotund, îngreunat cu o viață. Ea rămase nemișcată, chircită lângă focul zdravăn pe care el îl aprinsese într-o scobitură a malului povârnit. Două găleți umplute cu apă se încălzeau atârnate deasupra flăcărilor. Nikolai muncea, așa cum ar fi făcut-o la construcția unei case sau la fierărie. Gesturi precise
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
case la celălalt colț. Cei uciși păreau a căuta un obiect pierdut în praful curților, în molozul clădirilor găurite... Cu câteva minute mai înainte, durata tăcerii, mai lungă decât o simplă pauză între rafale, vestea sfârșitul, iar soldatul care stătea chircit lângă Pavel, îndărătul unei bucăți de zid, se sculă, căscă satisfăcut, trăgând în piept aerul umed al serii de mai și se așeză la loc imediat, apoi se prăbuși într-o parte, ținând încă între arătător și degetul mare câteva
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
zburând jos și dezordonat, prin pustietatea câmpurilor împestrițate de picături. Mi s-a părut deodată că a mă cufunda în neantul acela primăvăratic, a dispărea în indiferența lui, era un pas salutar și atât de ușor de făcut. Un trup chircit îndărătul mărăcinișurilor, tâmpla murdară de sânge, mâna aruncată înapoi de reculul armei... Șah se opri, se uită în aceeași direcție ca mine și păru să-mi ghicească gândul. Glasul lui avu fermitatea pe care o are cineva când se adresează
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
simplă, pe care o purtam în mine de ani întregi: în mulțimea dintr-o gară, în mijlocul chipurilor care defilau, îți recunoșteam privirea. Nu mai prevăzusem nimic altceva pentru viitorul nostru. De acum înainte, mai era și imaginea acelui trup inert, chircit îndărătul mărăcinișurilor lipsite de verdeață, lângă un drum de țară. Mă vedeam astfel, iar comoditatea unui astfel de deznodământ era ispititoare, mai cu seamă prin facilitatea ei materială. Într-o seară, plăcuta greutate a pistolului se mulase îndelung pe palma
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care le-am discutat la mine În birou. Luce rămânea vag pentru mine și totuși suficient de convingător pentru ei. Doar nu ajunsese unde era fără să fie Înzestrat pentru lobby. Între timp, eu eram și nu eram acolo: mă chirceam la atingerea lui Luce, mi se făcea piele de găină și mă temeam că nu mă spălasem cum trebuie. Îmi mai amintesc și asta: o cameră lungă și Îngustă, pe alt etaj al spitalului. O treaptă amplasată Într-un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]