323 matches
-
de la picioare, la o gamelă. 259 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI și căzu, ca și cum o scândură s-ar fi desprins dintr-un decor, prăbușindu- se către pământ, potrivit de repede și înălțînd, în momentul izbirii, tot praful jur-împrejur. Căzu chircită, păstrând poziția în care, c-o secundă înainte, fusese așezată la masa elipsoidală. Coate înaintate, așa cum fuseseră folosite la susținerea hârtiei, despărțite, între ele, la distanța de-un pumn. Hârtia, ocrotită pe jumătate de calota unghiilor. Picioarele, imitând unghiul drept
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încât nu puteau fi rezolvate nici într-un fel? Doar așa? Doar renunțând la tot? Nu, nu știa ea să găsească soluții, să lupte pentru a le rezolva, dându-le o amploare mai mare decât o aveau. Amorțise în poziția chircită în care stătea strângând cuțitul la pieptul său cald, păzindu-l parcă să nu-i fie furat. Își întinse picioarele întorcându-se cu fața spre fereastră fără să renunțe însă la cuțit. O lună plină o privea îngăduitoare, iar lumina
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aceștia, ieșind afară cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase Într-un mod neverosimil trăsăturile pronunțate ale lui Grimmi, fapt care-i Îngrozi pe toți cei care văzură ciudățenia. Cineva strigă sa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și, ridicându-și mâna fremătător, Își deschise pleoapele. Se cutremură dezamăgit când constată cu stupoare că atingerea aceea delicată se datora vântului de primăvară, care adia ușor, mângâindu-i fața cu faldurile vaporoase ale draperiei. Îngenunche la picioarele scaunului și, chircit, vomită din nou, cu sălbăticie, În repetate rânduri, o pastă groasă, vineție, amestecată cu așchii mari de os. Apoi, rămase așa mult timp. Un timp care nu mai era al lui... Azi, după ce medită Îndelung și se pierdu apoi În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
groasă, erau despărțite de o mână dibace. - Ce faci, Marine? îl întrebă Chișcă, tovarășul lui. - Ce să fac, mă băiete, sânt cam ostenit... - Da ce-ai pățit? - Am băut aseară cu un cumnat și m-am făcut puzderie. Fata lui chircită, îmbătrînită devreme, se strânse ca un sac. Avea și o inimă grea. - Nu știu ce mi-e. M-aș plimba într-o grădină frumoasă, mi s-a urât cu atâta sânge... Chișcă se uită la el cum își împletea o țigară cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care Îi aduce copilului doar un șir de suferințe: o soră, Augusta, din prima căsătorie (iubită multă vreme cu pasiune incestuoasă, spun unii biografi), o mamă prea tiranică (pe care o detestă nu doar pentru că l-a născut cu piciorul chircit), o ereditate destul de grea, o sărăcie jalnică În clipa când Îl lasă orfan la trei ani. Și totuși, la numai 10 ani, moștenind titlul de la un unchi al tatălui, George Gordon Byron e lord. Slabă alinare Însă pentru un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o lampă grosolană din cine știe ce mormânt roman. Pe masă zace un ceaslov „Închis ca Într-o ladă, Într-o legătură de argint masiv aurit, lucrat cu motive ciudate și Încrustat cu briliante și rubine mici”, și chiar alături de el „stă chircit un monstru urât și pipernicit, un Lar, poate, scos cu prilejul săpăturilor din câmpiile Însorite ale Siciliei celei roditoare de grâu”. Câteva bronzuri antice sumbre contrastează „cu raza palidă a două nobile Christi Crucifixi, unul dăltuit În fildeș, celălalt modelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
distanță de ea și aproape că o atingea. Părul lui negru și des era mai ciufulit decât ieri, când îl văzuse aici, de parcă și-ar fi petrecut ultimele douăzeci și patru de ore trecându-și încontinuu mâna prin el. Și-l închipui chircit, doborât de durere, cu capul în mâini. Și asta înainte ca acest lucru teribil să i se întâmple mamei sale. Își adună gândurile. —Josnic, dar în același timp foarte prost. Imaginează-ți: un bilet de sinucidere scris la calculator. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe masă. Un scaun. Intrarea în pivniță se face printr-un chepeng aflat în tavan. Din tavan coboară o scară. Un cui bătut în zid. O trompetă atârnată în cui. MACABEUS doarme pe o rogojină, într-un colț. PARASCHIV stă chircit, în prim plan. Spectatorii găsesc acest tablou la intrarea în sală. Din când în când, în timp ce-și ocupă locurile, de sus, de undeva de deasupra pivniței, se aud bubuituri și ecouri șfichiuitoare. Aceste sunete se întețesc pe măsură ce sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fii spânzurat! Iar eu am să te țin de picioare... MACABEUS (Își revine, râde.): Nu fi bleg. Nu ne caută nimeni. N-are cum să ne caute... (Îl prinde, fratern, de umeri.) Aici n-au cum... N-au cum... PARASCHIV (Chircit): Au făcut focul, au făcut focul... MACABEUS: S-au dus, au plecat... N-ai văzut c-au plecat? PARASCHIV: Poate că m-au pândit... Poate că era să mă împuște... MACABEUS: Cine să te împuște pe tine? De ce să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Poate că pierdusem speranța de a vă mai întâlni, da, poate că... Dar ceea ce-mi spuneți e cu totul fascinant... Și atunci, acele corpuri, oare sunt găsite... din când în când... pe câmpii... sau la marginea drumurilor... acele cadavre chircite... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sunt camarazii mei, domnule. Sunt camarazii mei morți din cauza lipsei de ploaie. ȘEFUL GĂRII (Fals revoltat.): Dar e groaznic, e groaznic! Ah, dați-mi voie să vă spun... să vă spun ceva... despre mine... Vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ascunde capul în palme, se chircește.) Dumnezeu e nedrept. Noi, toți, trebuia să fim călători prin ploaie... De aceea ne chinuim așa... De aceea...! Noi am ajuns prea târziu, ne-m născut cu o secundă prea târziu... Asta e... (Rămâne chircit.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Frământat de o idee.) N-am știut. N-am știut nimic. Dar poate că mai e timp... HAMALUL (Din dispoziția sa.): Nu mai e... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu se știe... poate că mai e... HAMALUL: Nu. CĂLĂTORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
rău... după ce? Sau ți-e dor de fratele tău? Ce să-ți spun eu ție? Dacă te-ai rătăcit, ce să-ți fac? Trebuia sa te duci la fratele tău. Ți-e dor de el? Spune? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ascuns, chircit, prăbușit.): Da. IOANA: Am să-l caut, fii liniștit. Cum arată fratele tău? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E... așa... ca mine... IOANA: Ți-e frate geamăn, și ție, nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... IOANA: Bine, hai... du-te acum în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se vedea gara, cu vagonul tras la peron. Nu puteam vedea mulțimea din gară, vagonul fiind așezat chiar în dreptul peronului. Nu se auzea nimic, nici un zgomot. Doar siluetele mișcându-se din când în când în jurul vagonului. Urmăream concentrat, cu sufletul chircit, să aud șuierul locomotivei, garnitura să se urnească și, ușor, să se piardă după cotul liniilor din dreptul Băncii Naționale. Și, într-adevăr, locomotiva a fluierat în cele din urmă. Greoi, vagonul s-a urnit. Aproape i-am simțit smucitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să mă întorc la Ester și să mă supun. Povestea se sfârșise. Ticălosul însă nu se spânzurase în curtea bisericii. Nu-i stricase somnul Domnului. Și m-am întors să rătăcesc pe străduțele acelea. Ulițele troienite, casele negre, reci, copacii chirciți, sârmele troleibuzelor închiciurate, cu scame de nea, toate nu puteau să-mi spună ce trebuie să fac. Imaginându-mi în fel și chip întâlnirea cu Ester, încercam să mă birui, neputând crede totuși că am să mai ajung vreodată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mormăind, m-a rugat: „Vino să mă iei. M-au... Ninge și io stau aci... M-au jicnit... Aproape în șuturi... N-auzi, de ce nu zici nimic?... Am... De ce nu vii să mă iei. Ninge și io...“. Am găsit-o chircită, pe vine, lângă o coloană dintre acelea de pe străduța care ducea din Bulevard spre Bancă. Spunea că intrase în restaurantul acela căruia pe vremuri îi spunea „La Țiganu“. I-a supărat, că nu mai voia să plece, și au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei nu mai sânt în stare de nimic. Tu ești mai puternică decât toți." Cineva râdea pe stradă. Apoi râsul depăși ferestrele și dispăru. În odaie rămase doar frigul. Cerul de plumb topit se zgâia în spatele perdelelor. Priveau consternați trupul chircit. Moartea înnobilase trăsăturile lipsite de farmec ale Valericăi Scurtu. Vedeau pentru prima oară un chip liniștit de pe care zbuciumul, schimele crispate, ticurile se alungaseră. Melania Lupu strivi o lacrimă cu pumnul ei mic de copil. ― Sărăcuța! Ce destin... Sculptorul, căzut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bărbatu-meu îl cunoaște de pe când a studiat medicina - că acum s-a făcut chimist -, a criticat foarte mult felul în care se postește la noi și-apoi, de la Crăciun și până la Sfântul Ion oamenii se îndoapă, așa încât stomacul lor chircit de post se simte ca la asalt, bombardat cu bucate, a încercat să explice Agata, dar doamnele nu râseră deloc la gluma ei, preferau să vorbească mai departe despre Dan Crețu. Fiecare știa, de la servitori, alt detaliu demn de împărtășit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rece de la gheață, l-ar fi îmbrâncit sau chiar ar fi dat cu pumnul în el, nici nu ar fi băgat de seamă, nu ar fi reacționat și nu s-ar fi supărat. Un sentiment contradictoriu, de regret și neputință, chircit undeva în dreptul inimii, a cărei origine se pierdea în trecut, a pus stăpânire pe întreaga lui ființă. Într-adevăr, a doua zi trebuia să însoțească pe ultimul drum un fost coleg de școală și prieten din copilărie. Era totuși convins
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a face... nu-și dădea prea bine seama ce... Uneori urmă chemarea în inima codrului, căutând-o... Își vâra nasul în mușchiul rece al copacilor, sau în țărâna neagră din care răsăreau ierburi lungi, și fornăia adulmecând mirosuri... alteori stătea chircit ceasuri întregi după trunchiurile copacilor doborâți, acoperiți de ciuperci, privind cu ochii mari tot ce mișca și ascultând cu urechile ciulite zgomotele abia perceptibile din jurul lui. Fiara primitivă era vie în Suru și condițiile aspre ale vieții de codru se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
reverii și visare bolnavă. Era limpede pentru oricine că facultățile minții ei deveneau din ce în ce mai zdruncinate. Slăbise îngrozitor. Și așa, s-au scurs multe zile. Apoi, într-o noapte, una nu mai puțin întunecată decât era mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în patul său de fier, zbătându-se precum o face mielul fără vină în clipele dinaintea jertfei, în puterea unei crize cumplite, muri. Se sfârși cu buzele supte și vinete, deschise pentru a șopti numele lui Victor, care, împreună cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aș da să nu știu că Iuda este trădătorul! Dar vreau să fiu așezată acolo, ca și cum n-aș ști, pentru a încerca să aflu câte ceva din tenebroasele mecanisme ale trădării, ale abandonării celor dragi. Aș vrea să stau la nesfârșit chircită acolo, cu speranța că nimeni nu-și poate trăda un prieten drag pentru treizeci de arginți nenorociți. Ce mult mi-aș dori să descopăr că Iuda a trădat dacă a trădat cu adevărat doar din plictis. Ceea ce, cred, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Grazie, căci eu în pânza originală vreau să mă mut. Sper c-o să rătăcească o vreme, căutându-mă prin cópiile celebre ale tabloului din Biserica Minorită din Viena sau din muzeul mănăstirii belgiene din Tongerlo. Și, până m-o găsi, chircită, acolo, în colțul din dreapta, jos, încercând să aflu ce-i în sufletele apostolilor, voi îmbătrâni mult de tot. Și-atunci șeiciorul de Cambridge va constata că nu-i mai sunt aprinse călcâiele. Va dori și el, probabil, să fie primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
micului meu univers; chiar și în potențiala mea peșteră de isihastru. Nu cred c-ai avut timp, dar dacă ai fi tras cu ochiul către Cina cea de Taină, ai fi văzut, în colțul de jos, dreapta, pe lângă ființa aceea chircită, și versul acesta scris pentru posesorii de lupă... Uneori mi se pare că unul dintre apostoli a descoperit versul, că se încruntă la mine, că dintr-o clipă în alta se va repezi și ne va evacua din tablou. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să tușească și ceva se mișcă pe podea În apropierea mâinii ei. Fata aproape că țipă de frica șobolanilor, dar când, până la urmă, găsi chibriturile și aprinse hârtia răsucită, văzu că doctorul fusese acela care se mișcase. El se târa, chircit, spre capătul șopronului. Ea Încercă să-l ghideze, dar bărbatul păru să nu fie conștient de prezența ei. Tot timpul cât dură acea deplasare lentă, Coral se Întrebă de ce nu venea nimeni să arunce o privire În depozit. Când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]