1,205 matches
-
de aramă. Zidul de împrejmuire datează probabil din aceeași vreme cu biserica, fiind original din piatră de munte legată cu mortar de var nestins, amestecat cu pământ. Dovada istorică a ctitorilor și zugravilor este conțiuntă în pisania zugrăvită cu litere chirilice ce se păstrează pe peretele dinspre apus al naosului: „Cu vrerea Tatălui, a Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfântu au făcut această sfântă biserică dumnealui jupânulu Cornea Brăiloiu velu Banu, dimpreună cu dumnealui jupânului Milco Băiașul nepotu de frate lui
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
fiecare latură și este împodobit cu un bulb de inspirație barocă. Pictura veche se mai păstrează doar în altar și pe bolta naosului. Ea a fost realizată de pictorul bănățean Gheorghe Diaconovici, după cum arată pisania din naos, scrisă în alfabet chirilic: „Zugrăvitu-sa aciastă Biserică în zilele împăratului Iosif alu ... cu blagoslovenia .. . Sfinției Sale Sofronie a Timișorii fiind protopreviter Petru Petrovici a lu Sarazului și a împodobit cu cheltuiala dumnealui Mihai Vasiescu și Jrateso Ianăș Vasiescu fiind întâi chinez Pătru Ursulescu apoi
Biserica de lemn din Bătești () [Corola-website/Science/316870_a_318199]
-
mai multe decenii și se creează neologisme cu bază slavă. În Serbia, tendințele puriste se manifestă în mai mică măsură. Cuvintele considerate croate sunt tratate ca împrumuturi. Deși constituția prevede că limba oficială a statului este sârba scrisă cu alfabetul chirilic, alfabetul latin se menține în folosință curentă. Totuși, Consiliul pentru Standardizarea Limbii Sârbe promovează folosirea alfabetului chirilic, pe care o vede periclitată de cea a alfabetului latin. Limba bosniacă devine oficială și se elaborează standardul ei. Lingviștii care caută să
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
mai mică măsură. Cuvintele considerate croate sunt tratate ca împrumuturi. Deși constituția prevede că limba oficială a statului este sârba scrisă cu alfabetul chirilic, alfabetul latin se menține în folosință curentă. Totuși, Consiliul pentru Standardizarea Limbii Sârbe promovează folosirea alfabetului chirilic, pe care o vede periclitată de cea a alfabetului latin. Limba bosniacă devine oficială și se elaborează standardul ei. Lingviștii care caută să o diferențieze de celelalte standarde o fac mai ales recomandând sinonimele de origine turcă, arabă și persană
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
argint și veșminte. Pe cheltuiala sa s-a realizat pictarea interioară și amplasarea unei noi catapetesme (1838), precum și construirea pridvorului și amplasarea crucilor (1845). La 20 august 1846, a fost amplasată deasupra intrării o pisanie în limba română cu caractere chirilice având următorul text: "„Aciastă biserică cu hramul marelui ierarh Nicolai sau zidit de boeriul vornic Costandin Miclescul și sau sfințit la 1813 octomvre 26. Cheltui(n)d la zidire și împodobindo cu argi(n)tăriile, veșmintele, zugrăvitul dinlăuntru iar catapiteazma
Biserica Sfântul Nicolae din Călinești-Bucecea () [Corola-website/Science/321485_a_322814]
-
răzmeriță a fost ridicată, în iulie 1757, sub domnia lui Constantin - Vodă Mavrocordat, a treia Biserică, de data aceasta din zidărie, așa precum aflăm dintr-un act al Mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei, din 1786. Din pisania veche, scrisă cu litere chirilice săpate în piatră, care se păstrează în pridvorul bisericii, aflăm că aceasta s-a zidit și înfrumusețat cu ajutorul lui Mărgărit Staroste, al lui Nicolae Cernavodeanu, al Jupânului Nicolae Cupețul și al altor creștini, "„ca să le fie lor veșnica pomenire”". La
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
RSS Azerbaidjană (în limba azeră: "Azərbaycan Sovet Sosialist Respublikası", cu litere chirilice: "Азәрбаjҹан Совет Сосиалист Республикасы"; în limba rusă: "Азербайджанская Советская Социалистическая Республика") a fost numele Azerbaidjanului în perioada din 1936 to 1991, timp în care a făcut parte din Uniunea Sovietică. Constituită ca "Republică Sovietică Socialistă" pe 28 aprilie 1920, a
Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană () [Corola-website/Science/303511_a_304840]
-
autonomie instituțională sau economică, cum ar fi moneda proprie, însemnele sau drapelul. Timbrul reproducea într-un cerc capul de bour, semn heraldic de pe stema Principatului Moldovei, o goarnă poștală, o stea în cinci colțuri, legenda «porto scrisori» scrisă cu litere chirilice și valoarea nominală a timbrului, amplasată în interiorul buclei de formă eliptică a goarnei poștale. Cercul avea dimensiunile de 19,5 mm la valorile de 27 și 54 de parale, 19,75 mm la valoarea de 81 parale și 20,25
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
astăzi o valoare filatelică mai mică. Timbrul reproducea semnul heraldic de pe stema Principatului Moldovei, o goarnă poștală, o stea în șase colțuri în loc de cinci, legenda «PORTO GAZETEI» sau «PORTO SCRISOREI», iar valoarea nominală a timbrului era scrisă cu latine, alfabetul chirilic folosindu-se numai la scrierea cuvântului „PAR”. Forma rotundă a mărcilor poștale a fost înlocuită cu un dreptunghi ușor rotunjit la colțuri, cu lățimea mai mică decât înălțimea. Imprimarea timbrelor s-a făcut tot la Atelia Timbrului din Iași, în
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
fapt Chiril și Metodiu au creat alt sistem, alfabetul glagolitic (urmele lui se găsesc și în "Psaltirea Scheiană" și în "Codicele Voronețean"), și că abia continuatorii misionariatului lor au fost cei care au inventat în secolul al X-lea alfabetul chirilic. Slava veche ("slavona" sau "paleoslava") a devenit limba de redactare a textelor bisericești (traducere a scrierilor religioase grecești) și s-a răspândit la popoarele slave ortodoxe, ca dialect slav cult, și la români, ca limbă (străină) liturgică și de cancelarie
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
a textelor bisericești (traducere a scrierilor religioase grecești) și s-a răspândit la popoarele slave ortodoxe, ca dialect slav cult, și la români, ca limbă (străină) liturgică și de cancelarie (în administrația de stat). Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. Potrivit unora, limba slavonă și caracterele "chirilice" au înlocuit limba latină și alfabetul latin în Biserica românească în secolul al X-lea și s-au consolidat în secolele următoare, ca urmare
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
ca dialect slav cult, și la români, ca limbă (străină) liturgică și de cancelarie (în administrația de stat). Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. Potrivit unora, limba slavonă și caracterele "chirilice" au înlocuit limba latină și alfabetul latin în Biserica românească în secolul al X-lea și s-au consolidat în secolele următoare, ca urmare a impunerii acestora de către Imperiul Bulgar și ca reacție la propaganda catolică. Însă Dimitrie Cantemir, în
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
cu litere latine până la Conciliul de la Florența (1432), adică timp de 400 de ani după schisma din 1054. Domnitorul Alexandru cel Bun, sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor cu caractere latine, și înlocuirea cu alfabetul chirilic și slavona, cu scopul de a împiedica răspândirea catolicismului în principatul Moldova. Mihail Kogălniceanu a susținut aceeași teză (în revista "Alăuta românească", 1838). Cărțile bisericești răspândite la români, începând cu secolele X-XV, au fost scrise în paleoslava în care au
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
de regulile stabilite prin reforma patriarhului de Târnovo, Eftimie, un cărturar de seamă din secolul al XIV-lea. În 1860, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în scrierea limbii române a avut loc adoptarea oficială a alfabetului latin în locul celui chirilic (după o perioadă de tranziție care a durat câteva decenii). La fel ca în cazul alfabetului latin, diverse litere chirilice cursive și de mână diferă de versiunile de tipar (majuscule și minuscule). Uneori nu coincid deloc: spre exemplu, litera "m
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în scrierea limbii române a avut loc adoptarea oficială a alfabetului latin în locul celui chirilic (după o perioadă de tranziție care a durat câteva decenii). La fel ca în cazul alfabetului latin, diverse litere chirilice cursive și de mână diferă de versiunile de tipar (majuscule și minuscule). Uneori nu coincid deloc: spre exemplu, litera "m" reprezintă un "T" mic italic în loc de M (întrucât litera cursivă "m" este continuatoarea unei alte majuscule "T" (care arată ca
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
dă măsura adevăratei măiestrii e suita de tablouri realizate pe linia ferestrelor înfățișând patimile lui Cristos. Scenele sunt de un mare dinamism și expresivitate. Invită la profundă meditație textele de sub aceste scene. Ele au fost scrise în limba română, cu chirilice, dar și în limba latină. Departe de a fi doar o vanitoasă demonstrație de erudiție a pictorului sau a prim-coratorului, aceste inscripții reliefează că răstocenii au ajuns la cunoașterea originii lor romane și că în străfunduri creștea, spre deșteptarea de la
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
(în limba kazahă, grafiat cu litere chirilice: "Астана"; numele anterioare: "Akmolinsk", din 1824; "Țelinograd", 1961-1991; "Akmola", 1991-1997) este un oraș și capitala Kazahstanului începând cu 10 decembrie 1997. Populația orașului pe 1 februarie 2013 era 780 880 de oameni. Numele (în kazahă însemnând „capitală”) a fost ales
Astana () [Corola-website/Science/307392_a_308721]
-
spectaculoase din stânci roșcate dure formate din menilit, de culoare roșiatica datorată oxizilor de fier. Sunt asociate cu pădure de mesteacăn, pin și paltin . Este construită din bârne de stejar și este acoperită cu trestie. Crucile din piatră au litere chirilice. Are o vechime de peste 300 de ani. Piatră Albă „La Grunj” este un monument al naturii cu statut de rezervație geologică situat la confluenta râului Slănic cu pârâul Jgheab, pe raza comunei Mânzălești. Este un martor de eroziune hidraulică și
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
locale dar și cele centrale iau o serie de măsuri. Gheorghe Șincai, în lucrarea sa "Povățuire către economia de câmp" (1806) pomenește și de cartof sub denumirile "crumpene" și "perele cele de pământ". Cartea, scrisă în limba română cu litere chirilice a fost destinată și românilor din afara Transilvaniei. În 1814, Vasile Moga, primul episcop ortodox de origine română al Ardealului în timpul administrației habsburgice, poruncește preoților să îndemne oamenii ca de la primăvară să semene "picioici". Din cauza foametei din 1814, guvernatorul Transilvaniei Gheorghe
Istoria cartofului în România () [Corola-website/Science/324312_a_325641]
-
ca religie și a devenit o mare putere în secolele IX și X, timp în care s-a luptat cu Imperiul Bizantin pentru supraviețuire. În acea perioadă alfabetul glagolitic a fost utilizat în Preslav și Ohrid, adaptat fiind după alfabetul chirilic, creat de călugării sfinți Chiril și Metodiu. Alfabetul chirilic a devenit piatra de bază pentru dezvoltarea culturală ulterioară. Secole mai târziu, acest alfabet, împreună cu limba slavonă, avea să devină limba cultă scrisă ("lingua franca") a Estului Europei, cunoscută drept Slavona
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
secolele IX și X, timp în care s-a luptat cu Imperiul Bizantin pentru supraviețuire. În acea perioadă alfabetul glagolitic a fost utilizat în Preslav și Ohrid, adaptat fiind după alfabetul chirilic, creat de călugării sfinți Chiril și Metodiu. Alfabetul chirilic a devenit piatra de bază pentru dezvoltarea culturală ulterioară. Secole mai târziu, acest alfabet, împreună cu limba slavonă, avea să devină limba cultă scrisă ("lingua franca") a Estului Europei, cunoscută drept Slavona Bisericească. Cea mai mare extindere teritorială a fost atinsă
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
Profeta. Exteriorul este realizat în stil clasicist, fațadele longitudinale fiind tratate îngrijit, cu arcade oarbe. Pictura a fot restaurată între anii 2000-2002 de pictorul profesor Tudor Popescu, respectându-se pictura inițială. În pronaos, deasupra ușii, este pisania. Scrisă cu litere chirilice, este o adevărată cronică privind edificarea monumentului: „La anul 1782, în zilele preaînălțatului Iosif al II-lea, s-au zidit această sfântă biserică din temelie, cu toată cheltuiala și ajutorul satului, fiind ocârmuitor și ajutor, jupânul Hagiu Constantin Pop și
Biserica Sfântul Nicolae din Mohu () [Corola-website/Science/325484_a_326813]
-
dezafectată, pe locul mesei altarului fiind actual o mică construcție de piatră. Biserica de piatră a fost ridicată prin efortul finaciar al sătenilor, lângă biserica de lemn. La exterior, lângă altarul bisericii se află o cruce de piatră cu inscripție chirilică, Polcovnicul (echivalent gradului de colonel, în armata rusă țaristă) Trofor, mort în 1848); În 1875 ete amintit preotul Alexandru (Grigore) Iscu din Valea Șoșii și dascălul Luca Mareș, absolvent al seminarului din Roman - călugărit la Schitul Sf. Sava din Berzunți
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
prima atestare documentară a localității Lunca Bradului, cea mai veche dovadă despre existența comunei, se află în pisania dăltuită în lemn de stejar, sculptată de un meșter pe intrarea în vechea Biserică Ortodoxă. Pe această placă este încrestat în litere chirilice următorul text: „S-au făcut această sfântă Biserică în zilele înălțatului Francisc și al luminatului arhiereu Vasile Moga prin toată osteneala și grija și de bun neam Jârcan Ioan dinpreună cu Gliga Simion, Njică Simion, anul 1916”. Pisania este păstrată
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
revistei "Rĕvașul", Elie Dăianu. Aceștia au publicat un document păstrat în arhiva parohiei din Stoboru și tradițiile locale care indică începuturile bisericii de lemn într-o mănăstire din hotarul satului Stoboru. Documentul este o scrisoare scrisă în română cu caractere chirilice adresată împăratului Iosif al II-lea în anul 1787 de către chiar ctitorul ei. Ctitorul a fost meșterul și zugravul de biserici Urs Broină, locuitor iobag în Stoboru. Urs Broină s-a adresat împăratului cu nădejdia de a salva mănăstirea ridicată
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]