472 matches
-
năruit toate speranțele!... Mai mult încă. Tânărul înfiat (avea 16-17 ani) nici nu mai vrea să audă de liceul militar și de propriul lui viitor. Era acum un adevărat dușman al lui însuși prin felul negativist în care acționa. Cu chiu cu vai acceptă să revină la liceul militar, dar în scurt timp fuge de acolo și revine acasă hotărât să nu mai calce la vechea lui școală. Mi-a scris tatăl în cauză, rugându-mă să-i ajut cu o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cam ce-ai vrea să faci, că în viață, ca să trăiască, orice om trebuie să muncească și să-și câștige cinstit dreptul de a trăi. Mâine, poimâine actualii tăi părinți nu vor mai fi. Cine-ți va asigura existența? Cu chiu cu vai, ca și când ne-ar fi făcut cine știe ce hatâr (concesie) admite ca, la stăruința noastră, să fie înscris la liceul x din orașul Bacău. Îl înscrie, dar imediat refuză. Nu era prost băiatul, s-a gândit că în acest oraș
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Încă un scurt timp în aceeași situație, vine decembrie 1989, cu deschiderea granițelor și cu plecarea unor români în lumea vest-europeană. Tânărul nostru pierde-vară pleacă și el în speranța că acolo va întâlni câini cu colaci în coadă, și... cu chiu cu vai se oploșește pe lângă o ființă, feminină, care se atașează de el, acceptă să se căsătorească și se părea că oarecum drumul lui prin viață va fi altul... După puțin timp, tatăl adoptiv, îmbolnăvit de odorul adoptat, trece în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la aer. Ora nouă nu-i niciodată la timp. Ora nouă e când vor dânșii. Pentru că dacă dânșii sunt în altă parte, cu o intervenție undeva, nu poți să ieși. Vin mai târziu, probabil după ce termină intervenția. Și ieșim, cu chiu, cu vai, două ore afară. Între cuștile de-afară, ăla e aerul. Aer în altă cușcă: gratii în stânga, gratii în dreapta, gratii deasupra capetelor. Și acolo cușcă. Prânzul la fel, prin gratie. Mănânc mai mult ciorbă. N-am multă poftă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în niște boscheți. Deci, cum să vă zic eu, curentul care a fost de la conducta aia a luat fragmentele și le-a aruncat pe sub vapoare, cu toate că eu le-am împachetat, le-am legat! Trei zile au căutat scafandrii! Și, cu chiu cu vai, au scos de acolo. Nu erau în stare să găsească sacul cu rămășițele pământești, până nu m-am dus eu în cătușe și le-am arătat locul, așa, cu degetul: „Uite!“. Cum au ajuns la dumneavoastră? Cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la Therapia. Zoe nu era acolo. Toată casa era răscolită, iar stăpânii fuseseră puși în lanțuri. Pe Zoe o luaseră la Stambul, de unde se auzea că va fi dusă la închisoarea Cele Șapte Turnuri. A ajuns-o din urmă cu chiu cu vai. Era deja terminat. Totuși, a mai avut puterea să se arunce în turcul care o ținea de braț și să-i spună, în românește, sunt eu iubito, Zogru. Zoe era deja hărțuită, căci drama ei dura de șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ca s-o arunc pe jos, lângă celelalte, numai că apoi m-am răzgândit și mi-am băgat-o în buzunar. După ce am aruncat pe ușă și ultima scândură de la prici, am apucat canistra și am ieșit și noi, cu chiu cu vai, din baracă, fiul lui nea Vasile stătea tot acolo, pe scaunul de camping, scărpinând unul dintre câini pe ceafă, în timp ce Jancsi și Csabi adunau boarfele într-o grămadă. De cum a dat cu ochii de noi, caporalul ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
asta de căcat, să ardă până la capăt, și atunci flăcările, de-a lungul dârelor de spirt, au cuprins baraca, au mușcat din lemnărie, totul ardea, trosnind, cu vâlvătaie galbenă, caporalul era tot acolo, la pământ, și-a întins mâna, cu chiu cu vai a scos de sub roata barăcii icul care-o ținea în loc, și atunci baraca-n flăcări s-a zguduit și a luat-o domol la vale, spre puț, caporalul a dat să se ridice dar, fără cârje, n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tras piciorul, șurubul mi-a scăpat iar din mână, nu m-am mai dus după el, fiindcă eram destul de speriat, mi-am adus aminte ce-mi povestise Jancsi, că odată, pe un stadion, un om fusese strivit de mulțime. Cu chiu, cu vai m-am ridicat, încercând să mă strecor din îmbulzeală și s-o iau spre mijlocul străzii, în direcția în care se rostogolise șurubul, am mai fost lovit o dată în coapse, cu genunchii, dar atât de puternic de era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ăsta secret, cu ea care vine și zice „Emma, poți să vii puțin să ne uităm pe niște cifre ?“, În traducere liberă :„O ștergem și noi puțin la Starbucks?...“ I-am spus de codul de care ne folosim ca să băgăm chiul la slujbă. Mă uit cît pot de intens la chipul surescitat al lui Katie, străduindu-mă să fac cumva să-i transmit mesajul. Taci. Nu-mi spune că vrei să te uiți pe niște cifre cu mine. Dar ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
după ea. - Șșșt, Își puse degetul pe buze. Abia mă mișcam. Eram amorțit din cap până În picioare. - Mișcă, Îmi șopti Runa. Enkim mi-a spus că ești mare ucigaș. Hai să te văd. M-am luat după ea, urcând cu chiu cu vai prin stâncăraia de deasupra peșterii. - Încotro? Nu-mi răspunse. Se vârî Într-o crăpătură și, apucându-se de marginile de piatră cu mâinile și cu degetele pășitorilor, prinse a urca, strecurându-se din ce În ce mai sus, de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am lăsat blănurile și sulița cea mică În culcușul lui Enkim și ne-am agățat de copacul prăvălit. Copacul prinse a pârâi și Începu să se clatine ca o măsea stricată, așa că dădurăm drumul la vale bulumacului și culcușului. Cu chiu cu vai, izbutirăm să ne cățărăm pe stâncă, târându-l pe Enkim după noi și, odată ajunși sus, Runa pufni Într-un râs hohotitor. Ne arătă rădăcinile copacului care ne salvase - abia dacă se mai țineau Într-un morman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și se Încovoie toată. Enkim mai adusese prunci pe lume, dar de data asta se holbă la femeia sa cu ochii umezi. Ne uitarăm de jur Împrejur. Nu erau decât stânci, un pământ roșcovan, și câteva smocuri de iarbă. Cu chiu cu vai, urcarăm pe un povârniș și ne trezirăm pe o câmpie Întinsă cât vedeai cu ochii. Undeva departe: un pâlc de copaci. Începu să bată un vânt rece, iar cerul se acoperi cu nori cenușii. Se porni ploaia. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Începu să tușească. Curând, nisipul mărunt prinse să ne Îngroape de vii, așa că am luat-o spre o Înălțime apropiată, numai că picioarele ni se afundau din ce În ce În pulberea care se aduna de zor În jur. Cu chiu cu vai, am găsit un bolovan lângă care ne-am ghemuit precum caprele În viscol, și am așteptat. Furtuna s-a oprit la fel cum a Început. Deodată, s-a făcut liniște deplină, iar vântul a Încetat să mai bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ocolit până aproape de Dunăre cred, nici nu știu dacă-i trecut în Mers. În sfârșit, cum necum m-a adus la gara de est dimineața pe la patru, autobuzele nu circulau, am avut ceva de apostolat până la gazdă, cu vai cu chiu, mai ales că porcul pe care mi l-ai pus în sarsana a fost în putere, oricum, am sosit. Orașul străbătut noaptea, prin ceață! Află că a fost ceva de neuitat. Exact ca-n filmul ăla cu Jean Gabin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a doua cabină cu un alt braț lipit de gura lui. - Dom’... Dom’ Aulius, gemu Verginel. Ce-a fost, dom’le, năzăreala asta? Chiosea nu-i răspunsee. Încerca să se așeze pe bancă. Îngreunat, trupul nu-l mai asculta. Cu chiu cu vai reuși să întindă o mână și să se sprijine de spătar, aplecat peste bancă. În spatele ei, unde stătuse bărbosul, două urme în iarbă, negre, arse. Parcă un urs își înfipsese labele în iarbă, o pârjolise, lăsându-și tiparul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o rețea densă de riduri și pliuri, culoarea pielii le devine măslinie și, din cauza atâtor denivelări ale suprafeței obrazului, nici măcar obișnuitele pete și alunițe bătrânești nu mai au loc să apară. Dacă totuși, din întâmplare, ele își găsesc loc cu chiu cu vai deasupra gurii, sub ochi, pe frunte sau la tâmple, încrețirea pielii le face practic invizibile. Căzuți, împuținați, lipsiți de densitate și ajunși la un stadiu al grosimii apropiat de cel al pergamentului, obrajii și pleoapele liniei materne fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
oare că voi veni eu și-mi voi băga nasul peste exact 34 de ani? Acum eram un credincios convins, dar nu mai puțin scârbit. Nu găseam nici un fir de logică în toată istoria, doar niște episoade demente relaționate cu chiu cu vai. Mă pregăteam să plec, când ochii mi-au căzut pe un mic compartiment aflat deasupra pragului ușii. Semăna cu o simplă sonerie dar, când m-am apropiat și am pipăit-o, mi-am dat seama că era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Nici câini, nici ghereta lui tanti Silvia. Parcă voiau să-și bată joc de mine. Am fugit până la poartă. Nimic. Doar textura asfaltului. M-am uitat în jos și am văzut că sunt numai în ciorapi. M-am întors cu chiu cu vai, fără să mai trec prin camera lui Carmen ca să-mi recuperez încălțările. Nu mai știam exact unde stătea. Am ajuns la 433 aproape automat. Mintea mi se închidea, iar picioarele făceau ultimele treburi. Am apăsat clanța. Era închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Clerkenwell. Iar banii chiar că se duseseră pe mâncarea de acolo. Din câte-și amintea, Vulturul fusese unul dintre primele gastro-baruri din Londra. —Destul, Theo, a spus Hugo când o versiune deosebit de oribilă a lui „Michael Finnegan“ se apropia cu chiu, cu vai de final. E timpul să dormim. Foarte neobișnuit, dar Theo n-a protestat nici când Hugo l-a cărat în sus, pe scări, nici când l-a depus pe masa de schimbat scutece, ca să-l îmbrace în pijama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de mână și îl dusese pe hol, casiera de la cinematograf îi privise intrigată, era un film de succes, cum să pleci așa de repede, nu e păcat de bani?, băuse două sucuri cu gheață și de-abia pe urmă, cu chiu, cu vai, scăpase de imaginea cobrei care sâsâia acoperită de coif. Coiful metalic al lui Brad Pitt. Îi veni să râdă... După ce ajunseseră acasă băuse o sticlă de J&B, se făcuse mangă, ieșise în curte și strigase că ar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ai vreo gonflabilă prin șifonier...) că nu am mai văzut nimic. Fluiera ceaiul pe aragaz și m-am dus să opresc flacăra. Pe urmă l-am turnat în ceașcă, nu mai aveam zahăr cubic și am mers în debara, cu chiu cu vai am mai găsit o pungă, zilele astea trebuie să ajung ne-a-pă-rat la magazin, zahăr brun, acesta este cel mai indicat ( Detectivul oftează insesizabil, oprește-te, zăbăucule, ești nevorbit?), am tăiat o jumătate de felie de lămâie, nu mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
rarău, unde, susținea el, energia este intactă, pentru că nu fusese spurcată de oameni, și m-au luat și pe mine cu ei ca să le țin de șase. mai Întâi am poposit pe lângă Casa Poporului, unde cei doi au descărcat cu chiu, cu vai un ditamai bolovan pe care abia l-au cărat undeva spre pajiștea dinspre aripa de est a palatului, În timp ce eu țineam de vorbă un paznic. Apoi am pornit către Gara de Nord, unde am dezbătut vreo jumătate de oră locul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sănĂtos ! Nu știu dacă ești la curent, dar mâine plec Într-o expediție În Canada arctică. Ca să pleci Într-o astfel de expediție ai nevoie de o anumită stare de spirit, de o anumită liniște. Pe care abia reușisem cu chiu, cu vai să mi-o Încropesc... — Bineînțeles că sunt la curent cu mica ta escapadă. De fapt, de asta am și venit. Este foarte important să iei cu tine acest USB drive. la momentul potrivit, cineva ți-l va cere
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
rarău, unde, susținea el, energia este intactă, pentru că nu fusese spurcată de oameni, și m-au luat și pe mine cu ei ca să le țin de șase. mai întâi am poposit pe lângă Casa Poporului, unde cei doi au descărcat cu chiu, cu vai un ditamai bolovan pe care abia l-au cărat undeva spre pajiștea dinspre aripa de est a palatului, în timp ce eu țineam de vorbă un paznic. Apoi am pornit către Gara de Nord, unde am dezbătut vreo jumătate de oră locul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]