610 matches
-
să prăznuim”. Scena se transformă într-o alergare cosmică. Acest Car Mare pământesc devine Carul Mic de pe cer, introducându-ne în nunta cosmică a Mioriței, varianta insolită, tragi-bufă a lui Ion Iancu Vale: „Iarel smulse biciul din mâna buharului și chiuind făcu boii să se urnească/ animalele își îndoiră picioarele,/ își ridicară capetele puternice și se înălțară spre cer,/ trăgând după ele carul în care Ion și Iarel păreau niște zei/ nu se mai auzea nici dangătele clopotelor,/ nici cântecul popilor
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
locurilor pure, ce par desprinse din grădini celeste. Uneori, când mă întind pe malul Arieșului, am impresia că dacă întind mâna pot atinge norii grăbiți. Alteori, plimbându-mă prin Cheile Ordâncușei, îmi imaginez haiduci călărind prin pădure pe cai puternici, chiuind de zor, sau, dimpotrivă, ascunzându-se în grotele care se deschid, tot atât de dese pe versanți ca păstrăvii în apa limpede. În fiecare an, mai descopăr câte ceva, că e peșteră, cascadă sau o simplă pensiune rezemată în coasta unei păduri, așa încât
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
și mă străduiam ca să prind în gura deschisă jetul de lapte călduț pe care îl mulgea. Când era aproape gata înhățam șiștarul aproape plin și coboram cu mare grijă până lângă prispă unde mămăliga cea mare era aproape gata și chiuiam de bucurie la auzul bolboroselii laptelui turnat în ceaunul din care tocmai fusese răsturnată mămăliga iar cu linguroiul cel mare mestecam de zor pentru a desprinde cât mai multă lipitură de pe fundul ceaunului. Ce mândru eram de importanța misiunii mele
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
lungi fluturând departe în urma trăsurii. Pe frunte purta o diademă de trandafiri și albăstrele. Era prințesa Primăvara... Cu ochii albaștri și cu obrajii îmbujorați, râdea cu hohote și arunca flori din brațele ei peste cei din jur, care o salutau, chiuind de bucurie. - Trăiască Primăvara! strigau cu toții în urale. Trăsura Primăverii era escortată de voinici în armuri aurii, călări pe cai albi înaripați din sulițele cărora țâșneau raze orbitoare. Garda era condusă de căpitanul Zefir, care purta o mantie albastră, cu
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
cărora țâșneau raze orbitoare. Garda era condusă de căpitanul Zefir, care purta o mantie albastră, cu stele aurii pe piept și poale, iar la cingătoare o sabie de foc, ca o flacără albăstrui-violetă. La trecerea prințesei Primăvara, toți dansau, cântau, chiuiau și, în beția generală de fericire, Primăvara le zâmbea și spulbera petale și flori deasupra lor. Deodată, zâmbitoarea prințesă se încruntă și ridică mâna strigând: “Stați!” Mulțimea și suita sa amuțiră. În Grădina Fericirii Veșnice beția veseliei nu a fost
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
ale cerului, din caierul meu torcând iubire Ție ... Din imensitatea cea fără de hotar, atinge-mi fruntea să-Ți simt primăvara, ce mă-miresmeză cu prospețimea ei ... Sunt rugul aprins de adierea Ta ... În fiecare rază a Ta, reînvie lin pământul, și chiuie Stejarul ... A răsărit o ghindă ! În roua Duhului Tău Sfânt m-am cufundat și mugurul mi s-a deschis în dalbă floare, înmiresmată de dor, de drag, de Tine. Dimineață caldă îmi este sufletul, cu raze albe și cântece blânde
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
o jumătate de oră, apoi își îndemnă duhurile rele s-o urmeze la locuința unde intenționa să abată făcăturile. În dreptul casei lui Valdescu lovi cu piciorul în poartă cu o forță diavolească încât aceasta sări din balamale. Pătrunse în ogradă chiuind și țopăind ca o dementă, deși nu cânta nimeni. Dar lăutarii nu întârziară și o muzică stranie o acompanie din văzduh. În pat Elena se întoarse cu fața la fereastră și zări prin perdea o lumină care se mișca în continuu prin
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
apei, în cotitură, a rămas o gârlă, cum așa ceva nu s-a mai pomenit, spun bătrânii de 80-90 de ani. Având cam cincizeci de cuiburi de porumb m-am silit să termin rândul, să mă duc la gârlă, unde auzeam chiuind pe prietenii mei din sat cu care zilnic mă scăldam. Pe Nicu l-am lăsat pe răstav. Când m-am întors, nu l-am mai găsit.L-am ajuns aproape de Șasa. Mergea șchiopătând cu tenișul în mână și cu sapa
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
ulița plină de praf, soarele ne batea în cap. La întoarcere, însetați ca niște bureți, facem o haltă scurtă să luăm niște bere de la un “butic”. Mergeam fiecare cu berea în mană. Nașa, urmată imediat de nevastă-mea, începe să chiuie ca pe la noi. Soacra mare se întoarce spre cea mai apropiată -nevastă-mea- și îi zice cu milă: - Te îmbătași, maică ! Nevastă-mea stă să explodeze. O liniștesc cu greu. În sfârșit vine seara si ne așezăm la masă în curte
O NUNTĂ LA ŢARĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376421_a_377750]
-
era o nuntă normală poate n-o țineam minte. După ani de zile am întrebat care mai era situația mirilor. Se împăcaseră, mirele îl lăsase pe taică-său și venise la București. De atunci de câte ori o aud pe nevastă-mea chiuind la o nuntă mă întorc spre ea și îi spun pe un ton condescendent : - Te îmbătași, maică ! 09.08.2005 Referință Bibliografică: O nuntă la țară / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1332, Anul IV, 24 august 2014
O NUNTĂ LA ŢARĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376421_a_377750]
-
ARMONIE Autor: Cornelia Neaga Publicat în: Ediția nr. 2269 din 18 martie 2017 Toate Articolele Autorului CE FARMEC, CE ARMONIE Ileana Cornelia Neaga Coasta de-i-mpăienjenită Se anunță timp frumos. Zare-albastră-i descrețită, Dangătu-i melodios! Fug desculț prin iarba verde, Din răsputeri chiuind, Sunetul pe văi se pierde. Ecoul, doar răspunzând; Un vânticel cald adie, Întorcând fumul pe horn. Plânge, zău, vița de vie, Crapă mugurii la corn... Și în tril de turturele Zburdă mieii pe imaș. Mireasma de gălbenele Îmbată un fluturaș
CE FARMEC, CE ARMONIE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375846_a_377175]
-
ce mare era veselia și ușurarea când dădea unul dintre noi semnalul că ar fi găsit poiana visată. Hulpavi ne repezeam la ghiocei, culegând în frenezie, alergându-ne printre pomi, cățărându-ne pe crengi, zburdând ca mieii, făcând tumbe și chiuind mai abitir decât jivinele pădurii. Cred că dacă n-am fi știut că ghioceii sunt otrăvitori, de bună seamă am fi mușcat cu mare poftă din ei! Întotdeauna m-am întrebat cum făcea mama când simțea diferența dintre o simplă
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
cum să ne ascundem de el mai bine, dar tot noi străluceam ca vestita rază după ce scăpam cu bine, primind aplauze, laude și pupături grămadă. Mai apoi ne îndopam din mers cu dulciuri, hârjonindu-ne printre picioarele adulților, fugind și chiuind prin casă sau ascunzându-ne pe sub mese, la adăpostul faldurilor bogate, cu ornamente de Sărbători. Cândva, prin anii șaizeci, verișoara mea s-a făcut de pomină cu încercarea de a-i recita unui Moș Crăciun morocănos o poezie festivă. Îmbujorată
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
Apropierea de fiii tăi s-o dorești; Cu sufletul la gură, să tânjești, Să te bucuri de ea. Acum ești singura acasă, Nestânjenita, fără pretenții, Fără reproșuri. Ce-o veni, o veni! Asculta ! Bate la ușă, Inima-ți bate , iti chiuie, Te simți în ceruri, Amețita, Dezrobita, Dezlănțuita, Fericită. **** COEUR EN LIESSE Des voix célestes Doucement te bercent. Monologue triste, Monologue gai... Monologuer, Réciter, jouer... Rien ne te presse, Rien ne te stresse. Soudain, tu es une autre. C'est țoi
TE LEAGĂNĂ DOMOL -(PATRU VERSIUNI: ROMÂNĂ,FRANCEZĂ,ITALIANĂ,EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373067_a_374396]
-
câteva zile voi urca pe munte! - Precum îți este voia, scumpule! Toate acestea se înlănțuie cu evenimentele din familie... - Ce-ți lipsește, scumpo? - O fetiță! - Poftim? - tresări bărbatul. Ești însărcinată!? Bărbatul o cuprinse în brațe și se învârti cu ea chiuind de bucurie. - Dacă este fetiță vom avea pereche și voi fi cel mai fericit tătic din lume! Deseară sărbătorim evenimentul la castel în turnul cel întunecat! Petrecură două nopți la rând în turn, acolo unde avusese viziunea cu acea cameră
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
suntem amăgiți cu iluzii deșarte,speranta, azi, are zile numărate;Ca la noi în România, la nimenea!... V. MAI IERI..., de George Pena , publicat în Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017. Viața mea a tot macerat sentimente, mai ieri, chiuiam tânăr și frumos; m-am răzvrătit cu patimă înainte, viața mea a macerat și azi cuvinte. Dezlănțuit m-am dăruit fierbinte, să-mi sporesc avântul riguros; viața mea a macerat voință arzinte, mai ieri, fluieram tânăr și frumos. Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
viața mea a macerat și azi cuvinte. Dezlănțuit m-am dăruit fierbinte, să-mi sporesc avântul riguros; viața mea a macerat voință arzinte, mai ieri, fluieram tânăr și frumos. Citește mai mult Viața mea a tot macerat sentimente,mai ieri, chiuiam tânăr și frumos;m-am răzvrătit cu patimă înainte,viața mea a macerat și azi cuvinte.Dezlănțuit m-am dăruit fierbinte,să-mi sporesc avântul riguros;viața mea a macerat voință arzinte,mai ieri, fluieram tânăr și frumos.... VI. SĂ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
cei doi duzi bătrâni, groși, de nu puteau fi cuprinși de trei-patru oameni. Coroanele lor formau o boltă înaltă sub care cântau lăutarii, iar mulțimea de tineri juca hora. Acolo, sub bătrânii duzi, începeau să cânte lăutarii și flăcăii să chiuie. Semn că hora începea...Auzeai câte-o vecină: -Leano, ești gata, ghea? A-nceput hora! -Stai, fă, să mă premenesc! Cântecul lăutarilor nu se auzea până la marginea satului, dar valul de bucurie sonoră se transmitea din suflet în suflet și
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
car un coviltir mare . Pe la loitre, spițele roților și jugul boilor, flăcăii agățau crenguțe de liliac înflorit. Acest car cu coviltir de salcie înflorită și împodobit cu flori de liliac era „GOVIA” flăcăilor, cu care veneau în sat, cântând și chiuind. În car erau erau și lăutarii, cu clarinet, viori, țambal și tobă. Cântecele lăutarilor și chiuiturile flăcăilor, dădeau un farmec deosebit Goviei. Cu această splendoare de car, flăcăii și lăutarii străbăteau ulițile satului. Ieșeau femeile și fetele pe la garduri să
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > MI-AM AMINTIT Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1689 din 16 august 2015 Toate Articolele Autorului Mi-am amintit și am plecat,dorind ca plaiurile dragi să le colind, să chiui prin pădurea noastră dragă unde-am bătătorit cândva poteci, să sorb răcoare din izvoare reci și din miresme să respir iar vlagă. Mi-am amintit de zâmbetul tău cald, de ochii-ți cu sclipire de smarald, de trupul tău încântător
MI-AM AMINTIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374787_a_376116]
-
că omul trăiește intens atunci când își arată emoțiile. Ele sunt podoaba lui, darul de la Dumnezeu, la care ți-e drag să privești, îmi spunea bunicul meu când îl întrebam de ce bocesc femeile, atât de jalnic, la o înmormântare sau de ce chiuie de răsună satul, la vreo nuntă. Dumnezeu mi-a oferit privilegiul de a mă naște pe acest meleag și sunt mândră de consătenii mei, oameni harnici, demni și pasionali. Am fost crescută și educată cu dragoste și respect față de obiceiurile
TRADIŢII ŞI OBICEIURI LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375740_a_377069]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ORCHESTRA Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Orchestra cânta un vals trist și mincinos, Orga electronică plângea, clarinetul chiuia de durere, Toba gemea, viorile se sfâșiau între ele, Ea nu venea. Zâna cea rea. De secole el aștepta, devenise o piatră în drum. Se încurcau în el. L-au aruncat într-un râu, Apele s-au umflat, au inundat
ORCHESTRA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369130_a_370459]
-
îți luau ochii: ba o maramă, ba o cingătoare, ba un brâu tricolor, iar ansamblele erau splendid articulate. La o pauza de masă, unde au fost servite bunătăți felurite, frumoasele noastre cântau și dansau precum fetele de la Căpâlna. Petroneta țipuia, chiuia și le zicea așa, ardelenește. O dobrogeancă cânta și ea. Raluca Vulpe ne-a încântat cu muzica sa folk, și măiestria sa de chitaristă. Alții făceau fotografii exponatelor diverse, care includea pictură pe lemn. După pauză am fost invitați din
SĂRBĂTOAREA SUFLETULUI IEI ROMÂNEŞTI LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362243_a_363572]
-
SĂNĂTATEA Iarna-i încă instalată, geru-i aspru și tăios, Însă, nu-i ca altădată, nici romantic, nici frumos. . . Doamne, unde-i bucuria, zarva mare a pierit, Ea-mi umplea Copilăria, strigam: ,, Iarna a venit!”. Când ningea întâia oară, toți copii chiuiau, Era mare sărbătoare, săniile își scoteau. Tata, îmi făcea patine dintr-un lemn și un balot, Se mira lumea de mine, când le arătam ce pot! Sus pe deal la Burduhosu, la biserică apoi, O făceam pe șmecherosu, când aveam
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
SE PIERDE SĂNĂTATEAIarna-i încă instalată, geru-i aspru și tăios,Însă, nu-i ca altădată, nici romantic, nici frumos. . .Doamne, unde-i bucuria, zarva mare a pierit,Ea-mi umplea Copilăria, strigam: ,, Iarna a venit!”. Când ningea întâia oară, toți copii chiuiau,Era mare sărbătoare, săniile își scoteau. . .Tata, îmi făcea patine dintr-un lemn și un balot,Se mira lumea de mine, când le arătam ce pot!Sus pe deal la Burduhosu, la biserică apoi,O făceam pe șmecherosu, când aveam
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]