374 matches
-
cea mare și definitivă este doar o amăgire, un vis urât, un coșmar, de care putem scăpa... Parcă Îl văd din nou lângă mine, ciufulit, cu buzele strânse Într-o ușoară strâmbătura, privindu-mă puțin, apoi Întrebându-mă: ,,Vrei sa chiulim Împreună?”; ,,La ce film mergem, azi?” Îmi amintesc cum nu am servit nici unul dintre noi doi o oră de matematică. Nu eram Înțeleși să chiulim, dar nici să stăm o oră Întreaga În clasa cu ,,Pătrațel”, nu aveam chef. Era
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cu buzele strânse Într-o ușoară strâmbătura, privindu-mă puțin, apoi Întrebându-mă: ,,Vrei sa chiulim Împreună?”; ,,La ce film mergem, azi?” Îmi amintesc cum nu am servit nici unul dintre noi doi o oră de matematică. Nu eram Înțeleși să chiulim, dar nici să stăm o oră Întreaga În clasa cu ,,Pătrațel”, nu aveam chef. Era primăvară și afară și În sufletele noastre. Eu am plecat să ud buretele, iar tu să cauți o bucată de cretă. Nu știu cum s-a făcut
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să ud buretele, iar tu să cauți o bucată de cretă. Nu știu cum s-a făcut că n-am reușit să ne Întoarcem În clasa decât după terminarea orei. Fără Malin nu mai simt gustul libertății, nu mai am chef să chiulesc. Fără el nu mai plecăm În călătorii imaginare, nu ne mai așteaptă Scală din Milano să dăm marele spectacol sub baghetă maestrului Luciano Tuttoiano. E foarte trist să nu mai visezi, să nu mai ai fantezie, să fii despărțit de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
în care ne naștem, la orice pas suntem puși în situația de a lua decizii de tot felul: alegem un fel de mâncare sau altul... alegem să învățăm sau să ne distrăm... să înfruntăm profesorul care ne plictisește ori să chiulim de la ora lui... să muncim la a consolida o relație, o familie sau să renunțăm la ea când totul devine prea complicat... să renunțăm sau nu la un viciu... să mergem la sport sau să ne relaxăm la televizor... să
Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]
-
am încheiat brusc conversația spunându-i că de-abia după admiterea de la Facultate urmează să discutăm serios subiectul. A mai insistat să ne mai întâlnim, doar așa că să nu se răcească relația, dar eu i-am răspuns categoric că nu chiulesc de la ore, că nu pot întârzia la autobuz după ore și că nu pot pleca în oraș de capul meu. S-a făcut că înțelege și a insistat să-i promit că voi fi a lui după examenul de la Facultate
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
că acea casă nu îți mai aparține ție, ci lui. Capitolul șasetc "Capitolul șase" Deja l-am lăsat în urmă, spitalul, se îndepărtează și se micșorează în timp ce urcăm muntele, prin noi curge fericirea și teama, suntem asemenea unor copii care chiulesc de la școală, respirăm cu dificultate de emoția momentului, deși știm că nu se va sfârși bine. Udi șade lângă mine, ținând între degetele sale inflexibile fișa de externare, ore întregi așteptaserăm această hârtie, în timp ce ei vorbeau în mare secret pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă duc. Conflictul era mult mai grav, nu mai semăna cu jocul cunoscut de la școală: puteam fi dat afară din liceu, exmatriculat, nu doar scos afară să mă calmez. A trebuit să găsesc tot felul de pretexte bizare pentru a chiuli, m-am mai și dus uneori - ceea ce m-a costat o mulțime de emoții. Veneau reprezentanți ai comuniștilor și mă scoteau în fața clasei: „N-ai fost etc.” Era și primejdios, și penibil. Acestea au fost deci cele două conflicte ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
școală. Unchiul mă mai certa uneori că îmi fac mereu drum pe la el în timpul orelor de curs. S.A.: Avea dreptate! Te duceai deci în misiune oficială, plecai de la școală pentru o cauză nobilă, iar tu te foloseai de asta ca să chiulești! M.I.: Trebuie să admit. Dar numai începând din școala secundară, la primară am stat cam la toate orele... S.A.: Bun. Sau, mă rog... Și tot așa, învățând, vorbind și „intermediind” între școală și cooperativă, limba română devine tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
într-o seară, mă plimb prin târg singur și văd în vitrina librăriei Contele de Monte Cristo. Era duminică seara, totul închis. Am avut toată noaptea un coșmar: se făcea că mă duc a doua zi dis-de-dimineață la librărie (desigur, chiulesc de la școală), cer romanul și romanul nu este. Din fericire, a fost numai un coșmar: a doua zi am chiulit de la școală, am fugit la librărie să cumpăr romanul, l-am cumpărat și l-am citit de o sută de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
totul închis. Am avut toată noaptea un coșmar: se făcea că mă duc a doua zi dis-de-dimineață la librărie (desigur, chiulesc de la școală), cer romanul și romanul nu este. Din fericire, a fost numai un coșmar: a doua zi am chiulit de la școală, am fugit la librărie să cumpăr romanul, l-am cumpărat și l-am citit de o sută de ori. Ce fericire! Dar așteptasem un an până să ajungă acea carte minunată la noi în târg... S.A.: O eternitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
plătită de contribuabil și nu pentru a se perfecționa. În această categorie poate fi încadrată subcategoria tipă frumușică, prezentă o oră de dimineața, în mini, exact în fața sărmanului instructor german. Toată lumea vrea să profite de această ieșire, de aceea se chiulește în draci, fapt greu de înțeles pentru instructorul german, care ne-a mărturist nevinovat: „for us, for the Germans, work comes first, joy second“ (pentru noi, germanii, munca este pe primul plan, distracția vine după muncă). Vai lui... Cea mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de peste zi începe să curgă și ochii îmi sunt puțin injectați. Vinul e bun. Aproape prea bun. E o mare satisfacție în a sta într-un bar, bând vin în mijlocul zilei, când restul lumii e la lucru. E ca și cum ai chiuli de la școală, nu? Îmi mai place și să beau în avion. Pentru că e ca și cum ai bea la birou. Desigur că nu beau când lucrez. Nu. Păi, evident că nu. Deși tocmai în asemenea momente aș avea nevoie să beau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe la vreo șase. O să fiu gata la șapte? Având în vedere că mă pregătesc de vreo câteva zile, nu cred că va fi o problemă. Îi spun că nu vreau să ies în oraș, pentru că sunt o fată rea și chiulesc de la serviciu. — O, îmi plac fetele rele, toarce Adam în telefon. Da, păi... Doamne, sper să nu creadă că fac de obicei multe probleme. Să chiulesc de la serviciu e cel mai rău lucru pe care îl pot face. Cu excepția fumatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
spun că nu vreau să ies în oraș, pentru că sunt o fată rea și chiulesc de la serviciu. — O, îmi plac fetele rele, toarce Adam în telefon. Da, păi... Doamne, sper să nu creadă că fac de obicei multe probleme. Să chiulesc de la serviciu e cel mai rău lucru pe care îl pot face. Cu excepția fumatului, desigur, și a faptului că mă amețesc de nu mai știu ce-i cu mine din când în când și apoi insult pe oricine îmi iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sa lu’ fata aia din Ibănești, Ortansa. Avem două fete, una-i în Italia. Vine luna viitoare acasă și vreau să te invit, dacă ai plăcerea, la... — Mai ții minte, Pandelică, ce frumos ne mai distram noi la profisională, cum chiuleam și tu fumai Carpați după școală? Ce vremuri mai erau, când mergeam la... Costicuță, nu mai am cartelă, lasă amintirile, eu vreau să te invit la... Cum să lași amintirile, când tocmai cu astea rămâi în viață? Mie mi se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
parcă o înțeleg. Dacă ar fi fost după mine, aș fi fost de acord să schimbăm rolurile, dar așa a fost să fie, nu se mai putea schimba nimic. Fusese o după-amiază frumoasă de mai. Kizuki mi-a propus să chiulim de la ultimele ore și să mergem să jucăm biliard. Nici pe mine nu mă interesau materiile respective, așa că am plecat amândoi de la școală și am luat-o încet, pe deal în jos, până la sala de biliard de lângă port. Am jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
clipă că ar avea de gând să se sinucidă și că s-a comportat ca de obicei. Probabil că nu i-am făcut o impresie prea bună polițistului, nici eu, nici Kizuki, de parcă ar fi fost normal ca acela care chiulește de la școală și se duce să joace biliard să sfârșească prin a se sinucide. A apărut un articol mic în ziar și cu aceasta, afacerea s-a încheiat. Părinții lui Kizuki au dat mașina roșie N-360. O vreme, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în bibliotecă sau studiind diverse lucruri care mă interesau. * Cu toate că era pe sfârșite și cea de a doua săptămână din septembrie, Cavaleristul nu-și făcuse încă apariția. Eram pur și simplu uluit. Nu era el genul de om care să chiulească de la cursuri. Pe biroul și pe radioul lui se așternuse un strat subțire de praf. Ceașca din plastic, periuța de dinți, cutia cu ceai, insecticidul - toate erau frumos aranjate pe raft. În lipsa lui am încercat să păstrez curățenie în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cunoscut și am continuat cu gânduri mai personale: „Serile mă gândeam la tine. Acum, că nu ne mai întâlnim, îmi dau seama cât de mult îmi lipsești. Mă plictisesc îngrozitor la școală, dar mi-am impus o autodisciplină, așa că nu chiulesc de la cursuri și învăț serios. De când ai plecat, totul mi se pare fără sens. Aș vrea să ne mai întâlnim și să stăm de vorbă pe îndelete. Aș dori să te vizitez la sanatoriu și să te văd câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu-ți sunt boii acasă. N-am nimic. Am fost și eu într-o mică excursie și sunt cam obosit. — Arăți de parcă ai fi văzut o stafie, spuse Midori. — Zău? — Ai ore în după-amiaza asta? — Germană și religie. — Poți să chiulești? — La germană nu, pentru că am test. — Când se termină? — La două. — Bine. Ce-ar fi să vii cu mine în oraș să bem ceva? — Să bem la ora două? am întrebat eu. — Ca să-ți mai schimbi starea de spirit... pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fost obișnuit de o presă populistă cu ideea că aleșii săi sunt, în cel mai bun caz, un rău necesar. Alegerile costă și, pe urmă, aleșii dorm pe diurnă, citesc ziarele și își fac afacerile la telefon. Asta când nu chiulesc, ca școlarii. La birourile din teritoriu și-au angajat rudele sau amantele, falsifică deconturile și calcă bătrâni cu mașina de serviciu. Geoană a ridicat vocea și-a strigat: mai puțini parlamentari! Și să-i înghesuim într-o singură Cameră! Dar
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
ghete până la genunchi, stătea la câțiva centimetri de el ținând un câine în lesă. Poftim? — Vorbeai singur. Ăsta e primul semn de nebunie, așa se spune. — Și al doilea trebuie să fie să porți patine cu rotile fioroase și să chiulești de la școală. — Role, îl corectă junele. Și nu chiulesc. Recapitulez. Repet conjugarea verbelor în franceză în timp ce mă dau cu rolele. — Poate îmi faci și mie o demonstrație. Spune-mi, de ce toți ceilalți băieți poartă chestiile astea - atinse șapca băiatului - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ținând un câine în lesă. Poftim? — Vorbeai singur. Ăsta e primul semn de nebunie, așa se spune. — Și al doilea trebuie să fie să porți patine cu rotile fioroase și să chiulești de la școală. — Role, îl corectă junele. Și nu chiulesc. Recapitulez. Repet conjugarea verbelor în franceză în timp ce mă dau cu rolele. — Poate îmi faci și mie o demonstrație. Spune-mi, de ce toți ceilalți băieți poartă chestiile astea - atinse șapca băiatului - cu fața în spate și tu nu? — Doar nătărăii le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Sampath, protestă domnul Gupta. Însă era clar că nu era doar Sampath. Era Sampath cel cu înțelepciunea de nepătruns, așezat în adăpostul său din copac. După lucru, li se alătură și vânzătorul de la magazinul de dulciuri, apoi doi studenți care chiuleau de la un curs, spălătorul pe bicicleta sa, o femeie însărcinată care dorea să știe dacă bebelușul ei va fi fetiță sau băiat. A, da, le spuse ea plină de satisfacție celor care stăteau sub copac alături de ea, are aceeași expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și fiecare gest nefăcut te costă ceva. Când stai complet nemișcat, viața ta neclintită ți se adună împrejur și te macină. Mary a ieșit afară. Ceea ce-o aștepta era o după-amiază de dactilografiere rapidă. Soarele strălucea, iar adolescenții care chiuleau de la școală urlau în mașinile încolonate în așteptarea mâncării. Mary a închis ochii și-a rămas pe loc; cum fusese în stare ? Se îneca într-o viață netrăită. Mai târziu, Mary avea să-și amintească numai o parte dintre evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]