1,235 matches
-
inclusiv la tramvaie, electricitatea produsă este reintrodusă în . La vehiculele electrice propulsate de baterii, inclusiv la vehiculele electrice hibride, energia recuperată este stocată în aceste baterii și în supercondensatori. În afară de sistemele electrice, energia recuperată poate fi stocată și ca energie cinetică în . Vehiculele hibride care dispun de sisteme de acționare hidraulice sau pneumatice pot stoca energia recuperată în sistemele de alimentare ale acestora. Vehiculele care dispun de sisteme de frânare regenerativă trebuie echipate și cu frâne clasice cu fricțiune deoarece: Pentru
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
vehiculele propulsate de motoare electrice, în timpul frânării regenerative motoarele lucrează în regim de generator, curentul produs fiind aplicat unui consumator, care astfel joacă rolul de frână. Frânarea regenerativă electrică este un proces în trei etape, etapa de recuperare a energiei cinetice prin generarea energiei electrice, etapa de stocare a ei în acumulatori sau supercondensatori și etapa de utilizare a energiei prin transformare din nou în energie cinetică. În toate etapele apar pierderi energetice, transformările făcându-se cu un anumit randament. Lucrul
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
Frânarea regenerativă electrică este un proces în trei etape, etapa de recuperare a energiei cinetice prin generarea energiei electrice, etapa de stocare a ei în acumulatori sau supercondensatori și etapa de utilizare a energiei prin transformare din nou în energie cinetică. În toate etapele apar pierderi energetice, transformările făcându-se cu un anumit randament. Lucrul mecanic absorbit de generator este diferența de energie cinetică a vehicului: unde: Dacă formula 5 este randamentul generatorului, formula 6 cel al acumulatorului și formula 7 cel al motorului
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
ei în acumulatori sau supercondensatori și etapa de utilizare a energiei prin transformare din nou în energie cinetică. În toate etapele apar pierderi energetice, transformările făcându-se cu un anumit randament. Lucrul mecanic absorbit de generator este diferența de energie cinetică a vehicului: unde: Dacă formula 5 este randamentul generatorului, formula 6 cel al acumulatorului și formula 7 cel al motorului electric, atunci lucrul mecanic recuperat va fi: iar randamentul global al procesului este: Ca ordin de mărime, acest randament este de 60-70 %. Frânarea
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
Industries comutarea era automată la apăsarea pedalei de frână. Multe din vehiculele electrice și hibride de astăzi folosesc această tehnică pentru a mări autonomia lor. Sistemele mecanice de recuperare a energiei la frânare stochează energia recuperată sub formă de energie cinetică a unor volanți. Deoarece nu există transformările energie cinetică -> energie electrică -> energie chimică -> energie electrică -> energie cinetică, dacă refolosirea energiei stocate este imediată randamentul energetic al acestor sisteme este superior celor electrice. În timp, datorită pierderilor în lagăre, turația volantului
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
folosesc această tehnică pentru a mări autonomia lor. Sistemele mecanice de recuperare a energiei la frânare stochează energia recuperată sub formă de energie cinetică a unor volanți. Deoarece nu există transformările energie cinetică -> energie electrică -> energie chimică -> energie electrică -> energie cinetică, dacă refolosirea energiei stocate este imediată randamentul energetic al acestor sisteme este superior celor electrice. În timp, datorită pierderilor în lagăre, turația volantului scade, ca urmare scade și energia sa, deci randamentul. Pentru a micșora aceste pierderi, volanții se rotesc
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
fiind foarte eficient doar la frânări urmate imediat de accelerări, cum ar fi circulația în oraș sau participarea la curse pe circuite asemănătoare celor de la Formula 1. Un sistem de acest tip este cunoscut drept "sistem de recuperare a energiei cinetice" ( - KERS). A fost folosit prima dată în Formula 1 în 2009. În edițiile următoare utilizarea sistemului a fost opțională, dar din 2013 toate echipele folosesc KERS. Primul sistem de acest tip a fost construit de Flybrid. Sistemul are o masă
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
numai în salturi discrete de energie corespunzătoare absorbției sau radiației unui foton. Această cuantificare a fost folosită pentru a explica de ce orbitele electronilor sunt stabile (având în vedere că, în mod normal, sarcinile accelerate, inclusiv prin mișcare circulară, pierd energie cinetică care emisă sub formă de radiații electromagnetice, vezi "radiația de sincrotron") și de ce elemente absorb și emit radiații electromagnetice în spectre discrete. Mai târziu în același an, Henry Moseley a furnizat noi dovezi experimentale în favoarea teoriei lui Niels Bohr. Aceste
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
în jurul nucleului. Experimentul Stern-Gerlach din 1922 a furnizat dovezi suplimentare ale naturii cuantice a atomului. Atunci când un fascicul de atomi de argint a fost trecut printr-un de câmp magnetic de formă specială, fasciculul a fost divizat în funcție de direcția momentului cinetic al atomului, denumit "spin". Cum această direcție este aleatoare, era de așteptat ca raza să se răspândească într-o linie. În schimb, fasciculul a fost împărțit în două părți, în funcție de orientarea spinului atomic, în sus sau în jos. În 1924
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
Dacă în urma unei reacții de fuziune masa nucleului este mai mică decât suma maselor particulelor separate, atunci diferența dintre aceste două valori pot fi emise sub forma unui tip de energie utilizabilă (cum ar fi o rază gamma, sau energia cinetică a unei particule beta), așa cum descrie formula lui Albert Einstein a echivalenței masă-energie "E" = "mc", unde "m" este pierderea de masă și "c" este viteza luminii. Acest deficit face parte din a noului nucleu, și este pierderea nerecuperabilă de energie
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
Prin urmare, după două ce se scurge de două ori timpul de înjumătățire, va mai rămâne 25% din izotopul prezent, și așa mai departe. Particulele elementare posedă o proprietate mecanică cuantică intrinsecă numită spin. Acest lucru este analog cu momentul cinetic al unui obiect care se rotește în jurul centrului de masă, deși, strict vorbind, aceste particule sunt considerate a fi punctiforme și nu mai poate fi vorba despre o rotație a lor. Spinul este măsurat în unități de constantă Planck redusă
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
mai poate fi vorba despre o rotație a lor. Spinul este măsurat în unități de constantă Planck redusă (ħ), electronii, protonii și neutronii toate având spin ½ ħ, sau „spin-½”. Într-un atom, electronii în mișcare în jurul nucleului posedă un moment cinetic orbital în plus față de spin, în timp ce nucleul în sine posedă moment cinetic datorită spinului nuclear. Câmpul magnetic produs de un atom— momentul său magnetic—este determinat de aceste diferite forme de moment cinetic, la fel cum un obiect încărcat electric
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
în unități de constantă Planck redusă (ħ), electronii, protonii și neutronii toate având spin ½ ħ, sau „spin-½”. Într-un atom, electronii în mișcare în jurul nucleului posedă un moment cinetic orbital în plus față de spin, în timp ce nucleul în sine posedă moment cinetic datorită spinului nuclear. Câmpul magnetic produs de un atom— momentul său magnetic—este determinat de aceste diferite forme de moment cinetic, la fel cum un obiect încărcat electric produce de regulă un câmp magnetic. Cu toate acestea, cea mai importantă
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
în mișcare în jurul nucleului posedă un moment cinetic orbital în plus față de spin, în timp ce nucleul în sine posedă moment cinetic datorită spinului nuclear. Câmpul magnetic produs de un atom— momentul său magnetic—este determinat de aceste diferite forme de moment cinetic, la fel cum un obiect încărcat electric produce de regulă un câmp magnetic. Cu toate acestea, cea mai importantă contribuție vine de la spinul electronilor. Datorită naturii electronilor de a respecta principiul de excluziune al lui Pauli, conform căruia doi electroni
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
împreună cu combustibilul injectat amestecul de gaze de ardere și are loc arderea propriu-zisă. Gazele arse trec apoi prin turbină, unde are loc destinderea lor parțială prin rotație, apoi trec prin ajutajul de reacție și ies din sistem cu o energie cinetică mult mai mare decât cea de intrare, asigurând astfel componenta de tracțiune a avionului. Eventual, la avioanele supersonice putem întâlni sistemul de postcombustie. Acesta se află încorporat în sistemul de evacuare și are rol de a injecta o nouă doză
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
prealabilă. De asemenea, gazele care conțin praf trebuie în prealabil desprăfuite. Rolul "turbinei" este de a realiza destinderea agentului termic (de obicei gaze de ardere), realizând transformarea 3 - 4 din ciclul Joule. Turbina transformă entalpia a gazelor întâi în energie cinetică, prin accelerarea prin destindere a agentului termic și transformarea de către palete a acestei energii în lucru mecanic, transmis discurilor turbinei și apoi arborelui. Piesele esențiale sunt "ajutajele turbinei" (a nu se confunda cu ajutajul unui turboreactor) și "paletele", piese supuse
Turbină cu gaze () [Corola-website/Science/309405_a_310734]
-
de cameră de ardere îl joacă un motor cu combustie internă. Scopul nu este producerea de energie, ci alimentarea motorului cu aer comprimat, ceea ce duce la creșterea puterii și randamentului termic al motorului. Turbina (în figură cu roșu) recuperează energia cinetică a gazelor evacuate din motor și o folosește la antrenarea compresorului (în figură cu albastru). La aceste turbine nu se pune problema greutății sau spațiului, așa că ele pot beneficia de cele mai complexe scheme termice în vederea creșterii randamentului, dispun de
Turbină cu gaze () [Corola-website/Science/309405_a_310734]
-
într-un mod oarecum impropriu că o "consumăm", de fapt nu facem decât să asistam la trecerea (transformarea) energiei dintr-o forma în alta formă. De exemplu, energia potențială a unui pendul aflat în mișcare oscilatorie se transformă în energie cinetică, și invers. Legile conservării reprezintă noțiuni fundamentale ale fizicii, ale teoriei relativității și mecanicii cuantice. Variația energiei interne a unui sistem termodinamic, la trecerea lui dintr-o stare inițială dată, într-o stare finală dată, nu depinde de stările intermediare
Legea conservării energiei () [Corola-website/Science/317235_a_318564]
-
chimice asemănătoare pe care le au aceste elemente. Numărul maxim de electroni care se pot afla în stare f este, potrivit principiului excluziunii al lui Pauli, egal cu 2(2l+1)=2(2·3+1)=14 (unde pentru numărul cuantic cinetic s-a luat valoarea l=3), de aceea trebuie să fie 14 actinide cu proprietăți analoage actiniului. În notație spectroscopică, configurația electronică pentru starea fundamentală al atomului neutru de actiniu este prezentat mai jos, figura alăturată prezintă într-o manieră
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
în care c reprezintă viteza luminii), mulți biografi și istorici moderni văd totuși o corespondență între cele două ecuații. Trebuie totuși precizat că, din punctul de vedere al fizicei moderne, principiul expus de Émilie du Châtelet este corect în ceea ce privește energia cinetică (E) în mecanica clasică (în formularea modernă: E = (1/ 2)mv²), dar nu poate fi corelat cu echivalența masă-energie din concepția lui Einstein. În scrierile ei, Émilie du Châtelet s-a dovedit reprezentantă a gândirii iluministe. Un exemplu îl oferă
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
nou la Viena (1873), apoi profesor de fizică experimentală la Graz (1876), de fizică teoretică la München (1890) și în final la Viena (1895). Marea sa realizare o constituie aplicarea matematicii în studiul fenomenelor fizicii. Astfel, a generalizat legile teoriei cinetice a gazelor cu ajutorul metodelor statistice. În 1877 a completat studiul termodinamicii, luând în considerare structura corpusculară a sistemelor fizice și mișcarea dezordonată a moleculelor și astfel a fundamentat pe cale cinetico-moleculară principiul al doilea al termodinamicii. S-a ocupat cu teoriile
Ludwig Boltzmann () [Corola-website/Science/298264_a_299593]
-
Matricile lui Pauli sunt un ansamblu formula 1 de trei matrici hermitice 2×2 care apar în teoria cuantică nerelativistă a particulelor de spin formula 2 cum este electronul. Ipoteza existenței unui moment cinetic al electronului, rezultând din rotația (în engleză: "spin") sarcinii electronice, a fost formulată în 1925 de Ralph Kronig. Ea a fost imediat criticată de Wolfgang Pauli, care a arătat că viteza de rotație necesară pentru a obține valori acceptabile ale
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
electronului, rezultând din rotația (în engleză: "spin") sarcinii electronice, a fost formulată în 1925 de Ralph Kronig. Ea a fost imediat criticată de Wolfgang Pauli, care a arătat că viteza de rotație necesară pentru a obține valori acceptabile ale momentului cinetic ar fi în contradicție cu teoria relativității. În consecință, Kronig nu a publicat ideea, care însă a fost regăsită și publicată, independent, de George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, câteva luni mai târziu. În anii următori, existența spinului electronului a fost
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
contradicție cu teoria relativității. În consecință, Kronig nu a publicat ideea, care însă a fost regăsită și publicată, independent, de George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, câteva luni mai târziu. În anii următori, existența spinului electronului a fost acceptată, ca moment cinetic "intrinsec", diferit de momentul cinetic "orbital" (acesta din urmă fiind definit în raport cu poziția și impulsul particulei). Teoria spinului electronic a fost formulată în 1927 de Pauli, în cadrul mecanicii cuantice nerelativiste. În teoria cuantică relativistă, spinul formula 3 nu necesită o ipoteză
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
consecință, Kronig nu a publicat ideea, care însă a fost regăsită și publicată, independent, de George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, câteva luni mai târziu. În anii următori, existența spinului electronului a fost acceptată, ca moment cinetic "intrinsec", diferit de momentul cinetic "orbital" (acesta din urmă fiind definit în raport cu poziția și impulsul particulei). Teoria spinului electronic a fost formulată în 1927 de Pauli, în cadrul mecanicii cuantice nerelativiste. În teoria cuantică relativistă, spinul formula 3 nu necesită o ipoteză specială: el rezultă, ca proprietate
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]