714 matches
-
o vocație, este candidat sigur la meseria de satrap, zbir sau călău. Istoria ne arată că oamenii capabili de a-și trăda aproapele fără ezitări ori scrupule, încarnând astfel esența rece și parazitară a răului metafizic, sunt puțini la număr. Cinic inflexibil și delator entuziast, un asemenea personaj n-a avut mult de așteptat sub comunism până să devină un lider politic zelos sau un gardian strașnic al represiunii. Altminteri, fenomenologia duplicității presupune date foarte complexe. Șantajul sau intimidarea au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acestei țări străbătuse deja în grad mare pînă la greci, știm că și lor le erau cunoscuți gymnosofiștii, oameni pioși care, dedicați unei vieți contemplative, duc o viață exterioară abstractă, renunțînd din această cauză la orice trebuințe, întocmai ca și cinicii, și hoinărind în bande. Aceștia au devenit cunoscuți ca filozofi îndeosebi grecilor, întrucît este considerată ca filozofie și această abstracție prin care se face abstracție de toate relațiile vieții exterioare. Această abstracție este o trăsătură fundamentală, pe care trebuie s-
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și violente pentru a mai permite exhibițiile libertine practicate de cirenaici. Anomia care s-a abătut asupra societății după dezmembrarea Imperiului Macedonean reclama acut revenirea la ordine și legalitate; în aceste condiții, revolta juvenilă a acelor hippies avant-la-lettre care erau cinicii și cirenaicii părea stupidă și lipsită de sens. Liniștea sufletească elogiată de stoici, alături de răbdare, de libertatea lăuntrică și de împăcare cu soarta păreau lucrurile cele mai de preț. De aceea morala stoică părea singura salvare și numai eudemologia intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a dovedit recunoștința numindu-l directorul școlii latine din Leszno. Nutrit de vechea idee a „lumii ca teatru” cu care se hrăniseră de la început rozicrucienii, Comenius a introdus în școală inovații pansofico-curriculare ce au scandalizat. Piesele sale Cynicus redivivus (Învierea cinicului) și Abraham Patriarcha (Patriarhul Abraham) au fost jucate de elevi pe scena colegiului. Elementele „păgâne” ale teatrului pansofic i-au alarmat pe părinți, iar câțiva catolici au găsit momentul să-l atace violent. În vara anului 1641, Comenius s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de o unificare socială pentru refacerea vieții politice și a împins-o spre dreapta. Dar MRP-ul lui Pierre-Henri Teitgen, al lui André Colin, François de Menthon, Jean Lecanuet, își menținea neîncrederea față de adunările legislative, față de modul de tratare, considerat cinic, a crizei algeriene, față de ostilitatea arătată Europei. De această neînțelegere a generalului de Gaulle ne vorbesc numeroase scrieri ale protagoniștilor, care dezvăluie un antigaullism pătimaș 5. Se știe totuși ce datora de Gaulle filosofiei lui Jacques Maritain și doctrinei sociale
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
s-a întâmplat cu „tinerii progresiști” de au făcut cale întoarsă din „munca” lor de „lămurire” a țăranilor? Îi vor fi luat aceștia din urmă la fugărit cu furcile sau cu bulgării de zăpadă? Cine știe. Cert rămâne faptul că cinicul Dimitrev n-a scris nici măcar un cuvânt despre eșecul „revoluționarilor de tip nou” din Vaslui. După ce-i laudă strașnic pe cei de la „resortul presă și propagandă”, nu a uitat să remarce că „...la școli s’a reușit să se atragă
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
cântărește cerealele destinate colectării, nu se ocupă de dezinfectarea caselor în cazul epidemiilor etc., intervenind numai în caz de rezistență fizică și morală (sic!, n.n.)”. Întrebarea este: cât și-au respectat milițienii propriul statut „plămădit” în anul 1948 în laboratoarele cinicului MAI cu „sprijinul” direct al consilierilor sovietici? În cele ce urmează, vom transcrie (cu unele comentarii, poate subiective, ale autorului), câteva „note informative” care priveau aproape în întregime lumea satelor vasluiene. Aceste documente erau redactate de șefii secretariatelor („plotoner”de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
l-o fi orbind. // Dar pune, mamă, jar în mireasă / plângi de pe-acuma căci am să cânt, / șadă cu toții veseli la masă / eu mai întârzii pe sub pământ.” Precum se vede, un Christ cu surâs amar de bufon locuiește împreună cu cinicul ludic, înzestrat cu sarcasm necruțător, dar și cu tandreți euforice, aflat în permanent balans între revolta îngerului căzut și ghidușiile făcute cu hohot sălbatic: „Acum gelos pe fluturi ieri alăptat cu nori / nici nu știam ce-i umbra când m-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
de coerență. De-aia nu mă recunosc în literatura care se scrie. Am fost la un singur cenaclu, dar discuțiile cu Pif erau mult peste discuțiile de acolo. Care propuneau incoerența ca metodă de lucru. Era la modă să fii cinic. Rău. Îi ascultam pe puștii care-și povestesc isprăvile. „Io nu sunt sănătos!“, se dădeau ei rotunzi. Să fii nebun e de bonton. E marfă. Banalizarea nebuniei. Nebunia ca blazon. Carte de vizită. Singura soluție dacă vrei să înțelegi ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
electoral nu a rezolvat nicăieri și niciodată problemele care hăituiesc o națiune. Mai degrabă le-a cronicizat. A da mere pă pere e un sport național care ne-a dus la multe dezastre. Înțeleg nemulțumirea, chiar disperarea unui electorat aruncat cinic din dezamăgire în dezamăgire. Dar dacă nu vom învăța că, singură, nemulțumirea nu rezolvă nimic, atunci chiar există ceva mai mult decât o brumă de adevăr în spusa potrivit căreia fiecare națiune își are conducătorii pe care îi merită, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
au găsit câțiva naivi care să creadă în povestea cu un „lup tânăr și reformist”, sătul de „ezitările, tergiversările” „contra-reformistului” Iliescu, astăzi, încercând să joace o carte asemănătore, dl Năstase ar putea să constate că naivii de ieri au devenit cinicii de azi. Cu alte cuvinte, s-ar putea trezi confruntat, din direcții pe care nici nu le bănuiește în acest moment, cu foarte molipsitorul „a se scuti, Adi dragăț”. De fapt, că e vorba de Putere ori de Opoziție, politica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Și evident că noi îl susțineam pe Ticu Dumitrescu. Și aveam invitați din toate partidele aflate în arcul guvernării și din opo‑ ziție. Din partea opoziției venise Ioan Mircea Pașcu, care este un om foarte inteligent, deși cât se poate de cinic. Mircea Ionescu-Quintus era din partea liberalilor. Încerc să-mi amintesc cine era din partea PNȚCD. Cineva des‑ tul de sus în partid. Toți erau contra ! Toți din vechile partide istorice voiau ca arhivele să rămână la servicii ! Mona Muscă, care l-a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și taică-său), nici o teamă de note proaste și nici ambiții după premii și recom pense (ca și la taică-său). I-a stricat cumva?... Ți-a stricat cum va?... are tot dreptul să mă Întrebe, zâmbind pe sub mustață, „temperamentalul“, cinicul și mizantropul iubitor mai abitir al cățeilor și pisicilor de pe stradă decât al oamenilor. Profesorul nostru de franțuzește, un anume Dumitrescu, putred la fizic și la moral, spectral și sardonic, ne Îngheța sân gele când intra În clasă ca să puie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
MAI VINDECE NICI O DATĂ AMIN 1932 N-AM CUNOSCUT FEMEILE DIN „șANTAN“, DUPĂ CARE SE dădeau În vânt tinerii mei colegi provinciali, depravați Încă din leagăn de aceste păsări călătoare din oraș În oraș, dintro țară În alta. Costică Dissescu, cinicul epicurian, răspundea Într-un „șambru“ de la Capșa unei frumoase franțuzoaice, nimfă pro fesională În galant turneu prin Valahia noastră și care, avizată, Îi cerea pezevenghiului de boier român, cărpănos, chiulangiu și peltic de felul său, banii Înainte: Ma ser, tu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
relațiile internaționale pot fi guvernate de imperative morale. Această idee a avut succes (cred) în Kosovo și ar mai putea avea în alte regiuni ale lumii. Există multe alte exemple de cazuri care au avut loc în ultimul deceniu. Un cinic ar putea vedea aceasta ca o nebunie sau naivitate; prefer să o văd ca pe o transformare binevenită și prefer ca politica externă europeană să fie cu adevărat ghidată de preocupări morale. În al doilea rând, aș menționa un lucru
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
din când în când Pașadia sunt lipsite de gust și de spirit) ; pe de altă parte, e un proxenet (îndeletnicire neonorabilă dar venerabilă, așezată sub semnul lui Hermes) și ceea ce se chema odinioară un chevalier d’industrie. E un mic cinic, din aceia la care e mai mare gura decât fapta, și un „pontagiu” fără succes, cel puțin în perioada „crailor”. Izbânzile lui de după război nu mai fac parte din materia cărții și nu sunt decât un epilog polemic pus la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
i a transferat lui Gorică geniul de soitariu al părintelui său, e just să observăm că el, Mateiu, neavând acest dar, i-a transferat tot lui Gorică și ceva din propriile sale calități, anume cea de a fi un mic cinic și cea de a fi un „pontagiu” fără noroc. Căci asta se arată a fi tânărul autor al scrisorilor către Boicescu : un mic cinic și un „pontagiu” fără noroc. Publicarea acestor scrisori a stârnit, cu destul de puține excepții, dezamăgire la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tot lui Gorică și ceva din propriile sale calități, anume cea de a fi un mic cinic și cea de a fi un „pontagiu” fără noroc. Căci asta se arată a fi tânărul autor al scrisorilor către Boicescu : un mic cinic și un „pontagiu” fără noroc. Publicarea acestor scrisori a stârnit, cu destul de puține excepții, dezamăgire la mulți „mateini” și indignare morală la cei cu principii austere. Ce lipsă de idealuri înalte, ce lipsă de preocupări intelectuale ! Singura preocupare : „ponturile”, „filoanele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
am înțeles mult mai târziu. Viața și marile cărți ale lumii m-au făcut să știu că adevărata bunătate, cu zâmbetul ei îngăduitor și perspicace, cu răbdarea ei imensă dar nu nesfârșită, e totdeauna genială și puternică, orice ar crede cinicii și așa-zișii oameni „tari”, adică slăbănogii sufletești. Matriona, cea căreia i se ia totul, care lasă să i se ia totul, rămâne ființă tare și biruitoare. Am mai aflat și că blândul doctor Voiculescu, tămăduitorul fără onorarii, alinătorul, era
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Ioan Alexandru. Da, Nichita, prietenul meu și marele poet profesa uneori - doar În discuții amicale, e drept! - ambiții și orgolii naționale, deși eu Îi atrăgeam atenția că În felul acesta măcinăm la moara dictatorului și a haitei lui de profitori cinici! Iar Noica, se știe, credea, sărmanul, că Occidentul se află În criză! Da, bineînțeles că, istoric vorbind, există forme ale crizei nu numai economice În lumea pestriță a Occidentului, dar... acest lucru nu poate fi constatat dinlăuntrul unui sistem profund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
instituție de caritate publică. Consimțim să participăm la spolierea bugetului public și ne revoltăm împotriva impozitării. Întrebarea noastră nu este cea specifică cetățenilor responsabili - câți bani intenționați să ne luați și pe ce vreți să-i cheltuiți - ci a celor cinici - ce scutiri ne mai promiteți și ce ne mai dați. Fiecare guvernare a avut protejații și privilegiații ei specifici. Ambele au avut însă în comun o categorie de protejați: țăranii. Motivul este lesne de înțeles: ei reprezintă grosul electoratului, așa că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Este foarte posibil ca ei să fie foarte patrioți și euro-centrici. Se simt cum nu se poate mai francezi, își legănă sufletul pe valea Loirei, așa cum își legă gândul și cultura de „Bătrâna Europă”. Răspunsul lor nu a fost unul cinic, ci pur pragmatic: „Dacă plătim salarii mari și mărim costurile, concurența ne va spulbera și vom da faliment”. Transferarea afacerii în India, cea cu mai puține „mofturi” sindicale, nu este neapărat o soluție de exploatare, ci mai degrabă pentru menținerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
sau defăima persoana altora sunt gesturi foarte îndepărtate modului meu de a fi. Dar nu este necesar să fim moraliști aroganți pentru a prefera să rămânem la distanță de reprezentanții unui astfel de comportament, în special când aceștia se consideră cinici (în greacă Kynikós = câinesc, fără rușine). Nu am nimic împotriva unui spectacol politic glumeț și distractiv sau a comediei de bun gust, ironică și satirică. Însă mă indignez în fața unui cinism care, tocmai în mediul luptei puterii politice și economice
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
făcea fericit, mă întărea și mă consola aproape în fiecare zi; pe scurt, mi-a oferit acel puțin din acea "beatitudine" despre care vorbește însăși Mozart. Și sunt mulți care au savurat asemenea momente ascultându-i muzica. Desigur, pentru binecunoscuții cinici și nihiliști, până și muzica lui Mozart este incapabilă să transmită armonie și frumusețe. Sunt diverse modalități de a asculta muzica lui Mozart. Eu când ascult, în timp ce studiez sau pentru simpla plăcere de a savura, mă deschid total ei, lăsând
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acum strânse În jurul unui brad, mai mult sau mai puțin Împodobit, brad nu neapărat de ele tăiat, dar tăiat totuși și care, din acest motiv a Încetat a mai fi un producător de oxigen. Chiar dacă nu se cade să par cinic Într’o astfel de zi, v’aș liniști eventuala remușcare arătând că cealaltă jumătate a familiilor românești, anume aceea rurală, a compensat pierderea eliminând, tot În acest timp, câte un consumator de oxigen: au tăiat câte un porc. Deci suntem
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]