1,717 matches
-
cu gândul că am rămas numai noi două și că suntem nevoite să mergem mai departe împreună. - Eu știu, mamă, ce să zic?... răspunse ea în doi peri cu privirea pierdută-n gol. Mircea a venit pentru prima dată la Ciocănești pentru înmormântare. N-ar fi putut să stea departe de Săndica în acele momente dureroase. Cât a trăit bătrânul se întâlneau pe fugă, o dată la o lună - două la sfârșit de săptămână într-un hotel din Călărași, apoi duminica după-amiaza
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
își găsea salvarea și așa o prindeau zorile, iar cântatul cocoșului pe ulucile gardului dinspre grădina de zarzavat îi amintea că trebuie să părăsească căldura patului, pregătindu-se de serviciu. Abia aștepta telefonul care să-i anunțe vizita lui la Ciocănești. După plecarea prematură din viață a tatălui, acum Mircea venea la ea acasă. Nu mai avea de ce să se rușineze și să se ascundă prin hoteluri. Mamă-sa devenise atât de absentă la tot ce se întâmpla în jurul ei, încât
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
Mircea cu felul lui de a fi, chiar dacă toată viața a fost băiat de oraș, se simțea bine la țară. Învățase ceva din anul petrecut în Dobrogea despre cum se trăiește într-o localitate rurală. Abia aștepta să sosească la Ciocănești în modesta locuință a iubitei, pentru a profita de liniștea oferită de serile cu lună plină într-o locuință răcoroasă construită din chirpici, cu tavanul pe care îl atingea cu mâna întinsă și de care atârna o lustră cu două
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
are un alibi! Sincer mi-ar fi părut rău s-o bag la zdup, este destul de delicată. Și totuși am impresia că știe mai mult decât vrea să ciripească ! În sfârșit...Trebuie să vedem ce are de povestit și-ndureratul ! Ciocăne discret la 216 ,dar nu primește un răspuns. Coboară treptele și iese din hotel , încercând să se bucure de soarele minunat al unei dimineți de vară. Fețele celor două vedete strălucesc aproape enervant din fiecare panou publicitar montat în oraș
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]
-
face prietenul, domnișoară? Trecu direct la atac doctorul Radu. - Ce să facă? Este la Galați. Face parte din comisia de examinare a corigențelor în liceul unde predă. Săndica nu aminti nimic de faptul că Mircea doar ce a plecat de la Ciocănești, unde a stat mai bine de o lună de zile, încă de la începutul vacanței de vară. - Și șansa unei căsătorii există? - Cine știe ce ne rezervă viitorul? Cine se gândea acum câteva luni că voi rămâne singură și că părinții mă vor
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370159_a_371488]
-
poate pe curând... - Și mie, desigur, nespus de mult... La revedere... și pe curând cum spui tu. După ce s-au despărțit, Săndica a găsit imediat șoferul care o aștepta iar după o oră era ajunsă acasă. Pe timpul drumului parcurs până la Ciocănești, s-a gândit la surprinzătoarea întâlnire cu doctorul Radu. Ce-ți este și cu viața asta. Niciodată nu poți anticipa care-ți este destinul. Nu se aștepta la declarațiile sale directe de dragoste. Trebuia să ia o hotărâre în ceea ce privește serviciul
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370159_a_371488]
-
în Dobrogea. Săracii nu știau că nu a susținut examenul de stat. Părinții săi sperau ca, după câtva timp, să se transfere în comună că aveau și acolo animale. Vorbise cu președintele C.A.P.-ului. Dacă nu găsea post la Ciocănești, mai era și Bogata, Grădiștea, Dorobanțu sau Ulmu. Făcea naveta, dar era acasă - nu mai plătea chirie și nu mai stătea printre străini. Era și pentru ei un ajutor acum la bătrânețe. Săndica a luat cu ea cartea unei scriitoare
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
nu? În pauză mă trage deoparte și-mi face vânt de la etajul șapte. Arăt mohorât. Oi fi pe moarte? Întreabă un trecător, alergând mai departe. Cred că a încercat să facă starea lui spastică. Ploaia se oprește. A doua zi ciocănesc la ușa academicianului Pi. Se deschide, după o zi și o oră și ies o hârcă și o minoră. Din expresia feței nu poți deduce nimic. Cum te cheamă? Soare dulce. Păsările ciri- ciripesc, în cameră intră un bulldog omenesc
NU PREA MĂ IUBIŢI, DRAGILOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353327_a_354656]
-
nu? În pauză mă trage deoparte și-mi face vânt de la etajul șapte. Arăt mohorât. Oi fi pe moarte? Întreabă un trecător, alergând mai departe. Cred că a încercat să facă starea lui spastică. Ploaia se oprește. A doua zi ciocănesc la ușa academicianului Pi. Se deschide, după o zi și o oră și ies o hârcă și o minoră. Din expresia feței nu poți deduce nimic. Cum te cheamă? Soare dulce. Păsările ciri- ciripesc, în cameră intră un bulldog omenesc
FUMURI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353340_a_354669]
-
-o acasă pe Mariana. Locuia vizavi așa că nu a durat mult. Totuși un lunguț pupic de despărțire și insidioasa invitație de a o însoți sus, la care am rezistat, au mai durat. Pisicuța nu era de găsit la înapoiere. Am ciocănit politicos la ușa camerei de oaspeți și am fost invitat să intru. Era în pat și am întrebat-o dacă a găsit tot ce necesită protocolul de culcare. A mulțumit. Mă gândeam să-i spun noapte bună, ezitând asupra pupicului
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
Articolele Autorului Sunt femeie și nu trebuie să mă dezbrac ca să am un barbat lângă mine. Soarele dimineții cu razele înghețate de temperaturi specifice mai mult Siberiei au tupeul să pătrundă printre jaluzele care atârnă plictisite până la baza parchetului și ciocănesc la pleoapele mele căzute în somnul dulce de dupa ultimul examen. Mă trezesc , e trecut de miezul zilei. E duminică, repausul dominical m-a prins că de obicei în mrejele lui flamande. Mă ridic din pat și mă îndrept spre geam
PARTEA I) de DIANA ILIA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354330_a_355659]
-
martie 2012. Sunt femeie și nu trebuie să mă dezbrac ca să am un barbat lângă mine. Soarele dimineții cu razele înghețate de temperaturi specifice mai mult Siberiei au tupeul să pătrundă printre jaluzele care atârnă plictisite până la baza parchetului și ciocănesc la pleoapele mele căzute în somnul dulce de dupa ultimul examen. Mă trezesc , e trecut de miezul zilei. E duminică, repausul dominical m-a prins că de obicei în mrejele lui flamande. Mă ridic din pat și mă îndrept spre geam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/354333_a_355662]
-
mai mult Sunt femeie și nu trebuie să mă dezbrac ca să am un barbat lângă mine.Soarele dimineții cu razele înghețate de temperaturi specifice mai mult Siberiei au tupeul să pătrundă printre jaluzele care atârnă plictisite până la baza parchetului și ciocănesc la pleoapele mele căzute în somnul dulce de dupa ultimul examen. Mă trezesc , e trecut de miezul zilei. E duminică, repausul dominical m-a prins că de obicei în mrejele lui flamande. Mă ridic din pat și mă îndrept spre geam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/354333_a_355662]
-
strămoșeasca, cei ce au făcut posibilă această manifestare, Dna. Hermine Moistpointer - primarul sectorului 10 al Vienei, Dna Silvia Davidoiu - Ambasadoarea României la Viena, Ioan Godja, președintele asociației „Cercul Cultural Româno-Austriac UNIREA” și din îndepărtată Bucovina, Gheorghe Tomoioagă - primarul comunei muzeu Ciocănești, le-au adresat un cuvânt de „bun venit” Pe două mese lungi se aflau expuse „ouăle încondeiate”, care pe bună dreptate sunt mândria Ciocăneștenilor, adevărate obiectele de artă. Motivele religioase, îmbinate într-o perfectă simbioza, cu motive populare zonale sunt
ROMÂNI LA ZIUA EUROPEI: POARTA MARAMUREŞANĂ ÎN VIENA LUI JOHANN STRAUSS de VIOREL BAETU în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354415_a_355744]
-
mult simt artistic pe o coaja subțire de ou. Aceste opere măiestre sunt intradevar o adevarată desfătare pentru ochiul privitorului! Programul artistic a fost deschis de sunetul profund al buciumelor, mânuite de buciumașii aparținând grupului de fluierași „Bistrița Aurie" din Ciocănești, a urmat apoi ansamblul de cântece și dansuri „Brădulețul” din Botos, în minunatul port bucovinean, care sub baghetă părintelui Mihai Țehanciuc, duhovnicul spiritual al Botoșenilor și Ciocăneștenilor, cu un buchet de cântece populare, ne-au readus în minte și în
ROMÂNI LA ZIUA EUROPEI: POARTA MARAMUREŞANĂ ÎN VIENA LUI JOHANN STRAUSS de VIOREL BAETU în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354415_a_355744]
-
Tovarășa ingineră, sunt nevoit să-ți dau o veste îngrijorătoare. Să sperăm că nu-i atât de gravă precum pare. - Mama? Ce-a pățit mama? Presupuse imediat fata. - Da, despre ea este vorba. Am primit un telefon de la poșta din Ciocănești, ca să te duci la spitalul din Călărași, la serviciul de Urgență că a luat-o salvarea pe mama dumitale. A suferit un atac cerebral și a fost găsită de o vecină într-o stare critică. - Vai, săraca, cum ajung eu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
fără prea multă tragere de inimă de pe scaun. Nu știa cine putea fi. Părinții nu prea obișnuiau să-l sune acasă decât atunci când trebuia să-l anunțe ceva important. Cu Săndica doar ce vorbise și stabiliseră data sosirii lui la Ciocănești. Poate era vreun coleg sau un amic care să-l invite la o bere în oraș. - Alo, da, cine-i la telefon? spuse el ușor iritat de acest deranj neașteptat în timp ce-și servea masa de prânz. Din receptorul
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
în tăcere, cu ochii scăldați de lacrimi. - Vă așteaptă domnul doctor Radu în cabinetul său. A treia ușă pe dreapta, pe holul cu telefonul public. - Mulțumesc, domnișoară. - Pentru puțin. Săndica se ridică cu greu de lângă mamă și, ajunsă în fața ușii, ciocăni parcă cu teamă. - Da, intră, se auzi vocea groasă a doctorului primar Radu. - M-ați chemat, domnule doctor? Ce puteți să-mi spuneți ca să mă bucure, să mă mai liniștească? - Domnișoară, deocamdată nimic îmbucurător. Să sperăm că peste câteva zile
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
Deci o vindecare completă nu există? - Nu vă pot da speranță, însă după cum se prezintă mama dumitale, nu credem că există șansa de recuperare completă. Astăzi nu este cazul să mai pierdeți timpul prin spital. Am înțeles că locuiți la Ciocănești. - Da. - Cu ce te ocupi domnișoară, trecu el la un ton mai personal, că nu pari a fi o simplă țărăncuță. Este o simplă curiozitate bărbătească, văzând o fată așa tânăra și frumoasă. - Vă mulțumesc. Inginer zootehnist la I.A.S.
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
acolo. - Nu, mulțumesc. Mă descurc eu într-un fel să nu scap autobuzul. Am prea multe de rezolvat astăzi pentru a-mi permite acest lucru. - Insist. Îmi face plăcerea să te ajut să prinzi autobuzul. Și cum, faci naveta de la Ciocănești la Dorobanțu? - Da, șase zile pe săptămână, de peste doi ani. - Nu-i obositor? - Ce este ușor în viață, domnule doctor? - Asta cam așa este. Atunci hai să mergem că scapi autobuzul. - Mulțumesc. Repet, nu trebuie să vă deranjați. Mă descurc
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
Mai am timp. Nu am decât douăzeci și șapte de ani. - Mulți înainte. - Mulțumesc. - Să înțeleg că ai un logodnic? - Da, am un prieten. Încă nu suntem logodiți, însă ne iubim cu adevărat. Este profesor în Galați. - Destul de departe de Ciocănești! - Da, ne-am cunoscut în Dobrogea când lucram amândoi prin acea zonă. - I-auzi! Ce-ți este și cu viața aceasta! De unde nu te aștepți apare dragostea. - Așa este. Apare doar atunci când găsești omul potrivit care să vibreze pe aceleași
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
pentru acest stil de joc, așa că hai mai bine la locurile noastre. Nu sunt moldoveancă să mă dau în vânt după bătute. Eu sunt ialomițeancă, de undeva de pe lângă Călărași, dintr-o comună lungă de vreo opt kilometri spre Oltenița, numită Ciocănești. Și apoi nu vreau să se creeze impresia că deja ți-am sucit mințile și nu vrei să te mai dezlipești de mijlocelul meu plin de grație și neastâmpăr. - Chiar așa? Doar nu sunt un copil! - Copil sau nu, lumea
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
le explică o funcționară durdulie, cu părul roșu aprins și un ruj la fel de strident la culoare, dat pe buzele-i subțiri - ci la etajul doi, secția Chirurgie, rezerva nr. 24. Urcară la etaj și în câteva clipe erau în fața rezervei. Ciocăniră și Gloria intră prima, urmată de Ștefan. Laurențiu Trifan era cu spatele la ușă. Umezea cu un pansament steril excoriațiile de pe obrazul bolnavei. Când se întoarse și îi văzu, fața i se lumină. Greutatea durerii de a-și vedea fiica în această
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
evolua lucrurile și pe ce făgaș o va lua prietenia lor de peste zece ani. Când Andreea a ajuns acasă, fratele său era sosit de mult timp și se uita la televizor la un program de sport în camera lui. A ciocănit la ușă și primind încuviințarea de a intra, l-a luat la trei păzește de cum a închis ușa să nu audă părinții ce discutau ei. - Ia ascultă, domnule Trăistaru junior, care-i situația dintre tine și Andrada? - De ce? - Pentru că tot
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353599_a_354928]
-
carte doamnei Emilia Dumitrescu, la atrelierul de pictură al U.A.P. care își avea locul pe atunci, prin anul 1970, undeva pe Strada Eliberării, nu mult în apropiere de Strada Republicii ( fostă Regala ). Era o zi de toamnă. După ce am ciocănit la ușă, am fost poftită înăuntru de o voce binevoitoare . Am făcut primii pași prin acel atelier, cu multă sfială . Înăuntru domnea tăcerea. Emilia Dumitrescu lucra la un șevalet imens o pânză pe măsură . Nu am reușit să mă bucur
EMILIA, PRIETENA MEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354599_a_355928]