3,709 matches
-
mine limba lui Voltaire. Locuia într-o casă vagon, fără etaj, în fundul unei curți de țară, cum existau atâtea în orașul în care mă născusem. Ca să ajung la ușa de intrare, trebuia să înfrunt un cocoș agresiv nevoie mare, de ciocul căruia mă apăram cu caietul de franceză, ciuruit tot, mai ales că pe vremea aceea nu se inventaseră supracopertele de plastic. Pompilia Eliade fuma ca un turc. Când ieșeam de la ea emanam un damf de tutun care mi-ar fi
Amintiri amestecate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6350_a_7675]
-
împrejurimi începură să latre”) și să croncănească ciorile („niște ciori învățate să se rotească și să se așeze deasupra a ceva înalt, acum că acel ceva nu mai era, dădeau târcoale prin preajmă și croncăneau urât, parcă a pustiu, din ciocurile lor negre”), totul pentru a sugera că dimensiunea mitică a universului sătesc s-a prăbușit. Presimțirile, greu de explicat la simpla tăiere a unui copac, ies acum în prim plan: „Mama, luptând parcă împotriva presimțirilor și temerilor ei vechi care
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
și casa în mijlocul ruinelor lăsate de comuniști, oi și vaci pe care am fost obligați să le tăiem și ne urmăreau resemnându-se, păsări (nu tucanii din lac, nu găile, altele mai grase, mai mari, sfâșiindu- le cu ghearele și ciocul pielea umflată) o mâță în birou adulmecând o cutie de conserve cu nu știu ce și cuferele tăcute fiindcă mama nemișcată acolo sus, gândindu-se la ce oare, plănuind ce oare, dorind ce oare, nu știu cine sunteți dumneavoastră doamnă, odată m-a apucat
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
pasăre cu mâna, spune naratorul. Este o himeră frumoasă, semn că realitatea nu e descompusă, ci întotdeauna ea creează senzația unei stranii concreteți. Pe tânărul Ștefan îl fascinează și înfioară deopotrivă ciorile: trăiesc 300 de ani și, prin cromatică și ciocul agresiv, transmit teamă. Momentul revelației creștine aduce cu sine înfrângerea vrăjii. A descoperi mesajul creștin presupune trecerea la veșnicie și însușirea unei lumi din care teama se regăsește exclusiv în ecuația mântuirii. În subtext, cititorii fideli prozei lui Baștovoi vor
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
sale de-a dreptul uimitoare. Una dintre operele sale cele mai recente înfățișează o femeie care poate fi ușor confundată cu un papagal extrem de frumos. Finalizarea lucrării a durat nu mai puțin de patru ore. Brațul modelului formează capul și ciocul papagalului, iar picioarele aripa și coada. FOTO: Toxel.com
Greu de ghicit ce se află, de fapt, în această imagine by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34593_a_35918]
-
și pe el să înțeleagă ce nobilă este mântuirea oamenilor prin iubire! Așa că Agamiță s-a plictisit de umbra sa magnifică, de umbra aripilor sale de oțel, ineficientă, încercând și reușind să înfrângă ficații politichiei cu o dalbă scrisorică în cioc, pașnic! O, ce viziune mântuitoare asupra lumii, domnule Ovidiu Ghidirmic! Da, când Agamiță ajunge în târgul de sub munte, în toiul alegerilor, visul său politic și etic era împlinit! Și cu acest prilej el alină și suferința fiziologică și morală a
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
prin lăutari. Se afla între ele o baladă nuvelistică într-o versiune care n-a mai fost atestată ulterior, cântece de înstrăinare, de dragoste, de jale, sociale (^Naltă-i Floarea și frumoasă/ Și din trup e sănătoasă; Pasăre galbenă-n cioc/ Rău mi-ai cântat de noroc!; Nu am pâne, nu am sare,/ Toate le-a dus darea mare). Conviețuirea cu alte grupuri etnice a făcut ca unele texte românești să fie executate pe melodii străine. Astfel, cântecul a cărui primă
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
de-o parte, ați recurs la o formulă imprecativă, sperând că “se va alege praful și pulberea de cei care pleacă din PDL”. Pe de altă parte, într-un ultim acces de eleganță, mi-ați recomandat - de la Cluj - să „fac ciocul mic”. Nu cred că acest gen de limbaj trebuie să caracterizeze conlucrarea dintre membrii unei formațiuni politice democratice, în România europeană”, scrie Teodor Baconschi, relatează Digi24. În finalul scrisorii, fostul șef al diplomației române susține că părăsește partidul fără resentimente
Teodor Baconschi a demisionat din PDL by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37158_a_38483]
-
sînge de banalitate, acordîndu-le enigmaticele echivalențe ale unei ficțiuni suverane: „pămînturi negre de spaimă/ ce ați zice de o lege pentru mări/ să tremure și mările/ doar spaima e ca o gămălie de ac/ e ceva ascuns în încăperile din cioc/ și-n orice fel de ambalaje/ ciocurile nu sînt chiar razele ucigătoare/ de la care așteptăm cuminți/ oaspeții noștri bravi cu solzi/ situație de fapt e situația de pat/ care despoaie coroanele fermecătoare/ și unde sexul regilor e de netăgăduit/ chiar
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
unei ficțiuni suverane: „pămînturi negre de spaimă/ ce ați zice de o lege pentru mări/ să tremure și mările/ doar spaima e ca o gămălie de ac/ e ceva ascuns în încăperile din cioc/ și-n orice fel de ambalaje/ ciocurile nu sînt chiar razele ucigătoare/ de la care așteptăm cuminți/ oaspeții noștri bravi cu solzi/ situație de fapt e situația de pat/ care despoaie coroanele fermecătoare/ și unde sexul regilor e de netăgăduit/ chiar pentru cronicile pe care le voi scrie
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
pierdut și ce n-a avut,/ acum stă în ogradă cu ochii în gol și/ îmbată ciorile cu țuică, le dă pîine înmuiată în țuică,/ pe una a prins-o și i-a turnat țuică pe gît,/ i-a desfăcut ciocul și cogîlț, cogîlț.../ N-a murit cioara, din contră, de a doua zi i-a/ cerut de băut. Acum bea cu ea împreună și la cîrciuma/ din sat - noaptea, cioara se transformă/ în femeie tînără. El/ și-a pregătit totul
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
factori stresanți, nu poți să pleci de acolo și să fii liniștit, te gândești la ce e mai rău, poate că dacă și-ar fi luat un pic de timp liber nu ar fi făcut asta", a spus Cezar Laurențiu Cioc, psiholog și colaborator cu avocatul mort la metrou, George Dumitru. Până în momentul în care DNA a intrat pe fir, nu era deloc stresat, era un tată de familie, avea doi copii "George Dumitru nu era un om înstărit, această imagine
Colegul avocatului lui Adamescu: până la DNA, nu era stresat by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/29240_a_30565]
-
înstărit i-a fost creată de mass-media, se întâmpla ca el să meargă cu metroul. Până în momentul în care DNA a intrat pe fir, nu era deloc stresat, era un tată de familie, avea doi copii", a mai precizat Cezar Cioc, sâmbătă, la la emisiunea Q&A, de la Antena 3. Cezar Cioc nu exclude posibilitatea ca avocatul să fi fost "sub stresul momentului", atunci când s-a aruncat în fața metroului. "Cariera lui de avocat s-ar fi terminat", a adăugat Cioc.
Colegul avocatului lui Adamescu: până la DNA, nu era stresat by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/29240_a_30565]
-
să meargă cu metroul. Până în momentul în care DNA a intrat pe fir, nu era deloc stresat, era un tată de familie, avea doi copii", a mai precizat Cezar Cioc, sâmbătă, la la emisiunea Q&A, de la Antena 3. Cezar Cioc nu exclude posibilitatea ca avocatul să fi fost "sub stresul momentului", atunci când s-a aruncat în fața metroului. "Cariera lui de avocat s-ar fi terminat", a adăugat Cioc.
Colegul avocatului lui Adamescu: până la DNA, nu era stresat by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/29240_a_30565]
-
Cezar Cioc, sâmbătă, la la emisiunea Q&A, de la Antena 3. Cezar Cioc nu exclude posibilitatea ca avocatul să fi fost "sub stresul momentului", atunci când s-a aruncat în fața metroului. "Cariera lui de avocat s-ar fi terminat", a adăugat Cioc.
Colegul avocatului lui Adamescu: până la DNA, nu era stresat by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/29240_a_30565]
-
alesese un loc retras, lângă cămin și citea o carte. Murumurul vocilor însoțea melodia unui șlagăr, atunci la modă. Un tânăr ofițer englez, foarte înalt și voinic, cu părul blond și cârlionțat, ochii intens albaștrii și nas acvilin, ca un cioc de pasăre răpitoare, a observat-o pe mica cititoare singuratecă și a invitat-o la dans. Era Anthony Edwards medicul acelui campus militar, care peste 10 ani va deveni soțul Piei. În 1996 mă aflam cu Pia și Toni (Anthony
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
nea Nicu, Începând cu anul 1981, a Închis orașele mari), la stat! În cazul meu, la Întreprinderea aia, de utilaj greu și... curve comuniste. Spun asta pentru că acolo, la locul meu de muncă, din trei, doi (ăia care dădeau cu ciocul), erau deja făcuți, din ciocănari analfabeți, la apelul de seara, la cârciuma de la Saru, de lângă Balș, maiștri. Mai pe românește, cu acte În regulă, ciripitori la secu. și, sulică, cu diplomă de securisto-jigodist, te turna până și la șeful de pe
Despre firescul în nefiresc şi invers. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/99_a_389]
-
de Eminescu chiar Înaintea lui Heidegger, nu se lasă prinsă, nu se lasă la Îndemâna explicitului). Întreb În condițiile În care văd (și eu, și voi) cum astăzi, firescul e nefiresc și invers.? Despre țârdel, despre Joiține, Urinele (helăuuu!) Sfârlogei și Cioc(cioline), de data asta, nu mai zic cine știe ce. Sunt În plin sezon! Sunt la produs! Dacă acum nu scot și ei un ban pe „centurili” (vorba ăluia) nou Înființate, atunci când? Dar iar vin și Întreb: o fi fost bine, o
Despre firescul în nefiresc şi invers. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/99_a_389]
-
milostiviri din care să coboare tăcutul înger cu aripi ușoare ștergându-mi cu lumină țeasta de rătăciri și negurare? stau în deșert și zarea-i frântă de îndoieli și așteptare - n'aud decât nisipul care nu cuvântă Mierla mierla cu ciocul dauriu la clipa'n care noaptea piere și zorii stau să se arate un freamăt ascuțit e'n iarbă șerpii se pierd în tresărire văzduhul cade în netimp când mierla cu ciocul dauriu descumpănește vremea cântându-și trecerea spre ziuă
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
decât nisipul care nu cuvântă Mierla mierla cu ciocul dauriu la clipa'n care noaptea piere și zorii stau să se arate un freamăt ascuțit e'n iarbă șerpii se pierd în tresărire văzduhul cade în netimp când mierla cu ciocul dauriu descumpănește vremea cântându-și trecerea spre ziuă Ispita pe când coboară lumina tăinuită tăcernice cununi să lase pe cuvinte mă prind uitări - plecările aminte și sete mi-e de sacra cădere în ispită mereu uitată, iarăși dornic regăsită ispita de-
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
părăsindu-și vizuina când nu te aștepți. Vulpi și coțofene, roiuri de viespi Căutând o miere abstractă. Mici jivine se cațără-n ciutura scorburii unde stau ascunse alune și nuci găunoase. Dacă n-ar fi mierla țopăind în fața mea și ciocul ei galben n-ar împunge cu atâta osârdie pielea țărânii, dacă mâine, în zori, cântecul ei n-ar fi mai afon decât scrâșnetul ciorii. cum ar fi toate acestea? OCTOMBRIE Fără ieșire sunt toate. Cărările șerpuie în întuneric, în vârful
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
numai să ascultăm epigramele greierilor răzbătând de printre pietre și se aude un pocnet de bici o singură dată te-am surprins privind parcă spre fuga vântului singurătatea ne însoțea ca o armată de teracotă o pasărea care scurmă cu ciocul și labele chiar lângă soare dezgropând un vechi alfabet Dansul plasei despre aproape orice se poate râde la nesfârșit se poate zâmbi sau se poate râde cu ho-ho-te dovadă stau atâtea comedii remarcabile despre fluturele care foarfecă aerul de deasupra
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3051_a_4376]
-
și lumea imaginată de scriitori, pictori, muzicieni, balerini. Tot ceea ce conține pictura (inclusiv cea a lui Magritte) este realitate, așa cum reiese din poemul dedicat ,Maestrului Magritte, cu venerație" : ,Realitate desenată lin de aripa/ vulturului hrănit cu stafide și mângâiat pe cioc/ de laba leului culcat pe plaja însorită/ lângă femeia cu sexul deschis/ spre săgeata zenitului// realitatea pusă într-o ramă de flăcări// realitate care jignește ignoranța" (Realitate). Există o realitate a poeziei, în care totul este posibil, culorile sunt tari
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
sale literare. În direcția estetică sunt vizate deconvenționalizarea narațiunii, puternica ei subiectivizare, deconstrucția romanului și a personajului. Autorul pactizează cu personajul. Romanul Bagaj... se prezintă ca o transcriere a ,caietului negru", unde se mărturisește bizarul Ramses, ucis de ,Omul cu ciocul de aramă". În Pensiunea doamnei Pipersberg, Ferdinand Sinidis, mut până atunci, o nouă ipostază a personajului din primul roman, se întâlnește întâmplător cu scriitorul; în urma unui accident, ,omul cu joben", adică Ferdinand Sinidis, își recapătă vorbirea și, odată cu ea, memoria
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
înțeles că aparțin nediferențierii, în varianta ei de la frontiera dintre mîl și nisip, adică dintre letargie și scepticism. Aici par să mă opresc". Sau: , Prin urmare, e cazul să drămuiesc pateticul decrepitudinii. Cum ar zice un mare bărbat de stat: ciocul mic!". Sau, cu capul tot mai plecat: , Soluția, bine cunoscută: să nu mă mai iau în serios". Sau chiar fără nici o retenție a umilinței: ,oricum nu mă prea respect". Logic, reaua opinie de sine se extinde și asupra trudei literare
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]