331 matches
-
l-am crezut: brocart, lumină discretă, o liniște de biserică. Eu sunt tipul standard, omul redus la esență, pe când Goodney, în costumul lui alb, bronzat, și cu părul lui blond, bine pieptănat, sărea în ochi, aidoma unui elefant roz printre cioclii înecați în, păcat care se furișau pe lângă pereții de culoarea sângelui. Tipii ăștia îți lăsau impresia că vorbesc fără să dea din picioare. Chiar atunci, un șmecher uscățiv, de vârstă mijlocie - eu înfățișarea tipică a starului de operă, amețit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o fotografie a ei, alb-negru, „singura pe care o am“. O arăta pe ea, greu de recu noscut, pentru că nu avea, acolo, mai mult de doi sprezece ani. Ținea în brațe un mare păsăroi de pluș cu o înfățișare de cioclu. Rodica se uita în jos, nea tentă. Era, acolo, încă și mai plinuță și părea și mai lipsită de apărare. Am și acum poza asta: dacă există un centru de tristețe al lumii, probabil că el e, azi, în sertarul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dar stau încolonați, la cheremul unui consiliu de administrație format dintr-o gașcă de dulăi hulpavi, al căror singur imperativ e cum să câștige cât mai mult prin inginerii speculative, în timp ce companiile respective se duc încet dar sigur de râpă. Cioclii care o îngroapă, nu și fac probleme de conștiință, ci imediat pun ochii pe altă companie, care încă mai răsuflă. Iar în timpul acesta, dom’ Pișculeț fostul mare țărănist de la scara vecină, înjură pe toate drumurile comuniștii și pe Iliescu, care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Puterea judecătorească e atât de nesimțită în gând și faptă, încât declară, în cel mai pur stil proletar, că toți sânt egali, numai că unii (adică dumnealor, judecătorii) sunt mai egali decât alții. Priviți numai cum se proțăpesc ei ca cioclii în scaunele lor și decid cu un scor de 4 la 5 că, "ceva" e corect, sau nu. Păi, care dintre ei are dreptate, la așa un scor de strâns? Fiindcă mă gândesc eu, ca tot românul, că unii dintre
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ca să lovească într-un om tocmai când este băgat în mormânt? Se pare că așchia nu sare departe de trunchi. Nici măcar de cea mai elementară decență, nu sunt în stare asemenea gunoaie, scăldate încă de la naștere zilnic în dejecții umane. Cioclul acesta jalnic, voia cu tot dinadinsul să-l mai înmormânteze și el odată, pe acest mare poet al neamului. Din fericire pentru noi, asemenea glasuri nu stârnesc decât ceea ce merită, scârbă și greață organică. Deci de azi, Marele poet Adrian
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Partidul hotărăște, și cum a hotărât, așa rămâne. E bătut în cuie. Îmi pare rău, dar asta e! Eu nu pot să-i oblig să te primească înapoi, dar aș putea să te ajut să nu mai rămâi mult timp cioclu la Belu..., mama ei de porcărie!... Am să te ajut să-ți găsești un serviciu ca lumea. Am și eu unele relații. Uite, aș putea să aranjez ceva la o fabrica de produse electrotehnice, unde au nevoie de ingineri buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Galiția, când se credea că e doar rănit, nu și tuberculos, din care cauză a și murit după ce, mai Întâi, a pierdut ceva din greutate și chiar din Înălțime, cum s-a putut constata la așezarea În sicriu, spre ușurarea cioclilor și a groparilor. Zâmbetul: ironic Încă din leagăn. Grație lui, sufletul lui Flavius-Tiberius era tot atât de greu accesibil ca și turnul prefecturii plin de porumbei și de lilieci. Peste toate acestea plutea un aer de „ființă În trecere”, de om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În cea mai bună formă psihică. Sala de judecată nu o ajuta deloc. Neaerisită, plină de lambriuri de stejar și de siluete morbide cu peruci, Îmbrăcate În negru. Era ca și cum ai fi depus mărturie Într-un sicriu uriaș, supravegheată de cioclii care te așteptau să-ți sapi propria groapă. Și-l detesta pe judecător. Are cel puțin șaizeci și cinci de ani și e foarte tare de urechi. —Katharine Reddy, tună el, compăreți În fața Tribunalului Maternității În această seară sub acuzația că v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
înger sub boltirile înnalte, Pe un catafalc depusă - un popor ar plînge-ncalte, După sufletul tău dulce, după sfânta cea frumoasă. Ea? Dacă va cădea moartă într-o noapte de beție Prin ciocnire de pahare și prin danțuri desfrânate.. Vre un cioclu de pe uliți va-ncărca-o-atunci-n spate, Dară nici în moarte însăși liniște nu va să-i fie. Nu. Nici maiestatea morții nu sfințește pe sărac... Căci scheletu-acela care a purtat ast-avuție De amar și de durere, preparat de-anatomie Va face
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de pește. — Cum e? Vi se împotmolesc bărcile? întrebase Omar. Am citit ieri în ziare... — Se împotmolesc mai de mult, de pe vremea englezilor, spuse șoferul, uitându-se în față. Era un bandari de-al locului, negricios și neras, ca un cioclu. Omar nu mai fusese în sud, atât de aproape de graniță, iar priveliștea orașului ars îl înfricoșa. Câmpul din Darkhuien, unde altădată fusese turnul cu flacără, arăta precum carnea vie, iar în locul cisternei de păcură vedeai cratere largi ca după bombardament
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
câte unul într-aici, spre locuința cămătarului, fusese pus pe goană, pentru că ceea ce avea să urmeze era o treabă serioasă, de oameni mari. Dricul sosi dinspre Filantropia, hurducăind prin gropile drumului nesigur, acoperit cu bălți înghețate. Pe capră stătea un cioclu îmbrăcat în haine negre. Pe cap avea o pălărie caraghioasă cu pampon din pene 216 de gâscă, date și ele cu tuș sau cu altceva. Mâna caii nepăsător, nebănuind că o să găsească atâta lume de față. Era numai mirat că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să aibă loc atât de târziu și vorbea cu ajutorul lui, aflat tot pe capră: - Ce-o mai fi și asta? Să duci omul Ia groapă cînd>e noapte!... - Nu i-o fi plăcut lumina soarelui, spunea leneș și plictisit celălalt cioclu, un om înalt și slăbănog, cu mâini lungi ca de maimuță și un chip livid de băutor. Dricul intrase într-un șanț acoperit cu o zăpadă pufoasă, și o roată din spate se scufundase până la butuc. Ajutorul se dădu jos
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scufundase până la butuc. Ajutorul se dădu jos, blestemând mahalaua împuțită cu oamenii ei cu tot. - Încă puțin, spuse scrâșnind, și rupeam spițele... Caii se opintiră de câteva ori și în cele din urmă echipajul ajunse iar pe drumul cel bun. Cioclii nu văzuseră până atunci mulțimea. Când unul din ei observă rândurile de femei și bărbați încremeniți în fața porților avu un fior de spaimă. - Ce-i cu ăștia? întrebă. - Așteaptă și ei pomana mortului... Caii se opriră adulmecând. -Ptrrr! Noii-sosiți priviră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tăcută, parcă zidită cu picioarele în zăpada înghețată. Nu răspunse nimeni. Nici o perdea nu se clătină. Unde-i mortul, oameni buni? întrebă ajutorul, că aici ne-a dat adresa. Cineva, o muiere bătrână, făcu semn către poarta spurcată a cămătarului. Cioclii se apropiară și bătură tare cu pumnii în scândurile lustruite. - Hei, n-auziți? A venit dricul! În cele din urmă se deslușiră pași prin curte. Lanțul căzu cu zgomot și oamenii din uliță zăriră o clipă chipul verde al fratelui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scândurile lustruite. - Hei, n-auziți? A venit dricul! În cele din urmă se deslușiră pași prin curte. Lanțul căzu cu zgomot și oamenii din uliță zăriră o clipă chipul verde al fratelui, speriat ca un șobolan. - Intrați, spuse el scurt. Cioclii înțeleseră că ceva nu era în regulă și se strecurară repede dincolo de poartă, urmîndu-l pe bărbatul necunoscut care tocmise 217 acum trei zile echipajul mortuar. Ajunși în casă, cioclii își scoaseră pălăriile caraghioase și își făcură cruce. - Gata, ați venit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
verde al fratelui, speriat ca un șobolan. - Intrați, spuse el scurt. Cioclii înțeleseră că ceva nu era în regulă și se strecurară repede dincolo de poartă, urmîndu-l pe bărbatul necunoscut care tocmise 217 acum trei zile echipajul mortuar. Ajunși în casă, cioclii își scoaseră pălăriile caraghioase și își făcură cruce. - Gata, ați venit? întrebă o femeie, cu putină spaimă în glas. - Am venit. - Să pornim, atunci, adăugă altcineva dintr-un colt. Bateți capacul coșciugului... Cioclii se mirară: - Cum, nu mergeți cu el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trei zile echipajul mortuar. Ajunși în casă, cioclii își scoaseră pălăriile caraghioase și își făcură cruce. - Gata, ați venit? întrebă o femeie, cu putină spaimă în glas. - Am venit. - Să pornim, atunci, adăugă altcineva dintr-un colt. Bateți capacul coșciugului... Cioclii se mirară: - Cum, nu mergeți cu el neacoperit? - Nu, făcu sec fratele mortului. Nu e timp de întrebat. Una din femei aduse două păhărele de rachiu, întinzîndu-le noilor-veniți: - Luați, de sufletul mortului! Cioclii băură de două ori la rând și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
altcineva dintr-un colt. Bateți capacul coșciugului... Cioclii se mirară: - Cum, nu mergeți cu el neacoperit? - Nu, făcu sec fratele mortului. Nu e timp de întrebat. Una din femei aduse două păhărele de rachiu, întinzîndu-le noilor-veniți: - Luați, de sufletul mortului! Cioclii băură de două ori la rând și se apucară de treabă, trăgfad cu urechea spre stradă. Dintr-acolo nu se auzea nimic. Când capacul fu bătut în cuie cineva spuse: - Și mânați mai cu viață, că v-ajungem noi! Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ceilalți își luară paltoanele din cui cu o strângere de inimă care nu scăpă nimănui. Ușa fu dată de perete. Se auzi un scmcet de femeie, atât de nepotrivit, încît toți priviră înapoi, ca și când ar fi vrut să-l oprească. Cioclii apucară coșciugul: unul de un capăt, altul de celălalt și coborîf ă încet scările. Fratele mortului dădu de perete poarta casei, înfruntînd privirile dușmănoase de-afară. Mulțimea încremenită până atunci începu să se miște. Morții înspăimîntă întotdeauna pe cei vii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
m-a scos la vînzare! A protestat polițele și mi-am mâncat de sub unghie ca să plătesc aucații... 218 - Cerea camătă. Îți da o sută, îți cerea o sută jumate... Poarta fu închisă repede în urma celor care trebuiau să urmeze mortul. Cioclii desfăcuseră ușa de cristal a dricului și așezau sicriul pe niște bulumaci, acoperiți cu o blană de scânduri, peste care se așternuse o pânză neagră. v - Pleacă, ne lasă! - Eu mi-am dat foc la casă, numai ca să n-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o grindină. - Avea bani să cumpere și biserica, și uite-l cum pleacă la groapă^ fără slujbă, fără popă... - Dormea pe polițele noastre, cu care ne storcea pe la judecăți și pe la portărei... Rudele se făceau că n-aud, privind la ciocli, înspăimîntați și ei puțin, care împingeau coșciugul mai în fundul dricului. - Haideți, mai repede, spuse scrâșnind fratele mortului, muiați, că vă dau un bacșiș... Cioclii închiseră în cele din urmă ușa dricului și se urcară în grabă pe capră. -Pleacă! făcură
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care ne storcea pe la judecăți și pe la portărei... Rudele se făceau că n-aud, privind la ciocli, înspăimîntați și ei puțin, care împingeau coșciugul mai în fundul dricului. - Haideți, mai repede, spuse scrâșnind fratele mortului, muiați, că vă dau un bacșiș... Cioclii închiseră în cele din urmă ușa dricului și se urcară în grabă pe capră. -Pleacă! făcură cu spaimă muierile din față ca la un lucru neașteptat. Urmă un moment de descumpănire. Bărbații se buluciră spre cai, dar aceștia porniseră, opintindu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ușa dricului și se urcară în grabă pe capră. -Pleacă! făcură cu spaimă muierile din față ca la un lucru neașteptat. Urmă un moment de descumpănire. Bărbații se buluciră spre cai, dar aceștia porniseră, opintindu-se și asudând de efort. Cioclii îi biciuiau fără milă. Dricul hurducai prin gropile uliței, clătinîndu-se când pe-o parte, când pe alta. - Cade el de-acolo! spuse cineva, și vorba asta u împacă oarecum pentru că urmară rudele, așteptând parcă să se întîmple acel fapt care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
poprire pe leafă pentru că n-am mai avut cu ce să-i plătesc... - A făcut șase case pe Grivița din dobînzi! - Se ținea cu judecătorii și cu sergenții. - Ne scotea trențele în stradă și-și bătea joc de sufletul nostru... Cioclii loveau caii tot mai tare. Dricul se hâțâna ca o corabie și mersul echipajului mortuar se transformase într-o goană bezmetică. Rudele se țineau bine, agățate de arcurile de la spate, trăgând înspăimîntate cu coada ochiului înapoi, pentru că nimic nu este
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ăla de nu bea, nu mânca... - Ei, uite-l că a luat-o și el din loc! - Nu -lar mai încăpea pământul, că pe mulți a mai nenorocit... Când să treacă podul Constanței, dricul se opri. Bariera era lăsată și cioclii n-aveau ce face, cât ar fi vrut ei s-ajungă mai repede la Străulești. Rudele, nădușite ca vara sub paltoane, gîffiau cu ochii cârpiți de groază la mulțimea care ajunsese iar lângă dric, privind cu mânie sicriul, scăpat de pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]