684 matches
-
destul de veche a tatălui, în cămașă și cu picioarele desculțe și pline de zgârieturi". Cei din casă nu-i înțelegeau dorința de a merge la școală. Umbla cu oile, era terorizat de alți copii și învăța să se bată cu ciomagul, asculta cu încântare povestirile tatălui său. Doar mama încerca să-i priceapă pasiunea pentru învățătură și dorința copilului se va îndeplini, după fuga fraților mai mari, la București. Niculae este un copil maturizat, încrâncenat, care renunță la partea lui de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se detașează în prim-plan „tipul politic”, sinonim cu lăcomia de putere, violența și agresivitatea, întrupare a politicianismului setos de autoritate și adulație, inspirator al celor mai negre fanatisme, stăpânit de instinctualitate și bizuindu-se pe „solidaritatea pumnilor” (Tipul politic, Ciomagul candid). Înrudit cu el este patronul „omnicompetent”, care se vrea lingușit, maestru al tuturor „învârtelilor” și al corupției (La minister) sau parvenitul versatil, oportunist, precum „neobositul Monsieur Mitică”, cel care susține că „România a realizat cu exces democrația”, de unde s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
apropia un iureș cumplit de pe unul dintre dealurile împădurite. Flancul lui drept a fost izbit năprasnic, clătinându-i serios armata. Însuși acest voievod necredincios a condus atacul cavaleriei. La scurt timp, a fost pălit și în coasta stângă. Vâzdoage și ciomege, mânuite de răzeși, zdrobeau țeste și oase. Crezuse pentru o clipă că trupele îi erau atacate de niște urși turbați încotoșmănați cu sumane și cojoace. Degeaba încerca pașa să-i facă pe toți să reziste. Să apere steagurile de luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
face un nod divin între obiect și sacralitate. El le trezește la viață prin redarea trăirii lor. Un popor care-și plânge morții nu moare. Mioara Beinat Cu îngerii în brațe “Se deschide ușa. Cine privi atent, văzu întâi un ciomag introdus în deschizătura ușii și care avea parcă menirea să cerceteze înăuntru, părea un început de joc al păpușilor care-ți putea oferi nenumărate surprize, totul era să aștepți, apoi niște degete osoase, arse de soare și vânt, care-l
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
am pentru că am fost curat la suflet și când omul este curat sufletește totul din urma lui și avu puterea să ridice un braț, să întindă un deget poruncitor, dar absolut totul este frumos și curat și bătrânul își rezema ciomagul de perete, scoase pălăria mai privind spre sala plină și din câteva mișcări își coborî și el rucsacul mare și decolorat cu care intrase. Parcă nu i-ar fi găsit locul pe covorul camerei și începu a se învârti în
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
bocancii săi mari unși cu grăsime de pasăre. Aștepta așa în singurătatea în care păru că se retrase fără a mai vorbi cu nimeni, doar cu ochii sfredelea cu voluptate atmosfera încărcată a încăperii. Se lipi ușor de perete lângă ciomagul lustruit cu care venise și rămase așa străin de sine și de tot ceea ce era în jur. Cu bărbia în piept începu să răsufle ritmic și atunci întreaga trăire lăuntrică răbufnea uneori mișcându-l ca o cutremurare. Spre el se
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
melodie cu care intrase. Păși rar, cu precauție, pe covorul vișiniu și pe fața zbârcită i se citea din nou o fericire ambiguă, o bunătate și o blândețe cu care învăluia pe cei din jur.Se opri în mijlocul sălii, ridică ciomagul, descriind două, trei cercuri și le strigă în acelși ton cântat să trăiască și să rămână sănatoși cu toții.” Nu credeam că mi se va oferi ocazia să scriu atât de curând despre Costache Buraga mai ales că prezența sa o
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
fost. Trecând peste câteva dealuri, a ajuns În cele din urmă aici printre blocurile locuite de pensionari. Cei miloși Îi aruncă așa câte o ciozvârtă. După ce o mănâncă se așează iar pe câte un răzor și Își linge rănile. Urmele ciomegelor mai că se vindecaseră. Trecând pe acolo, știam că la un bar cu terasă se găsește suc de roșii, caz rar. Crâșmărița nu m-a privit prea prietenos, văzând că doar la atât se limita consumația mea, cum spun ele
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de carențele democrației românești, de funcționarea defectuoasă a regimului constituțional parlamentar, existent în România. După cum remarca N. Iorga, în „Neamul Românesc” din 18 februarie 1938, instabilitatea guvernelor României era rezultatul „puterii vrăjilor parlamentare”, iar viața parlamentară era „ieșită din sila ciomegelor”. Demonstrând inteligență și calități politicianiste, la care s-a adăugat experiența însușită „cu temeinicitate” din sforăriile și culisele scenei politice românești și modul arbitrar de a se implica în viața politică a țării, Carol al II-lea a impus la
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
pîlcuri în cimitir, "Chețani, județul Mureș" baza de recepție cereale, dezafectată, pîrîul Grindeni Grindeni 7 km, cioara în par linear algoritmul fragmentării, l-am simțit pe sat, igiena penelor, Gligorești s-a pierdut trecerea pe apă, ciobanul atîrnă din subțirimea ciomagului, mormanele de oi ceață mîncînd zăpada, halta Lunca Mureș pui de nuc pe șanț, în rînd răsădite sălcii, unitatea de specie luncă, varietatea Cîmpul Cîrtițelor, pe mărimi, relație cu CF 300 km 433, intră cu personalul Cluj-Napoca Cugir. Ora 9
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Gh. Pintiliescu (subl.ns.)”. Ce au făcut mai departe oamenii înfuriați, le-a spus anchetatorilor tot Goldstein: „Văzând aceasta am alergat acasă. Acești oameni, după ce au stricat 2 dugheni din vecinătatea mea au năvălit la mine și cu topoare și ciomege mi-au stricat ușele, ferestrele și intrând în casă mi-au stricat toate mobilele și mi-au furat tot ce aveam în casă”. Cum nu putea face mare lucru pentru a opri devastările, negustorul a scris că: „...eu m-am
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
început să năvălească în târgușor românii (subl.ns.) de prin toate satele vecine care uninduse cu țiganii (ciudată alianță!, n.a.) au început din nou a devasta orașul spărgând și jefuind mai toate prăvăliile evreiești (subl.ns.), fiind toți înarmați cu ciomege, topoare și securi”. Printre atacatori, funcționarul Barzu îi remarcase pe: „Gh. Pintiliescu, Gh. Onofrei, Vasile Al. Buhlea și N. Grigoruță Melenciuc”. Cu certitudine, autoritățile timpului aveau ceva de împărțit cu cetățeanul Vasile Enacache Tofan, de vreme ce îl întrebaseră și pe acest
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
și jefuit târgul”. Dumitru Cârlan de 42 de ani, consătean cu N. Harabagiu a declarat cam aceleași fapte petrecute la Pungești dar, suplimentar, a adăugat și câteva nume deale celor pe care i-a identificat: „...Gheorghe Onofrei care cu un ciomag în mână strica la dugheni; pe N.V. Stavarachi și Vasile Al. Buhlea care de aseminea stricau dughenile”. Dumitru Scânteie în vârstă de 35 de ani, din același sat și care, nota bene, știa carte de vreme ce și-a semnat cu o
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
aruncându-i toate bunurile în colbul străzii, au dat și de urma acestuia. Relatarea acestui fapt a fost următoarea: „...deodată am văzut că 4 oameni au adus pe H. Naht afară în fața caselor și l’au luat la bătae cu ciomegele și cel care l’a bătut mai mult și mai rău era Gheorghe Mardare din Parpanița”. După obiceiul vremii, comercianții evrei își dezvoltau afacerile împreună așa că o stradă, de pildă, era ocupată numai de dughenele acestora. Tradiția, din nefericire, în
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
toți martorii ca fiind extrem de dramatică. Astfel, cetățeanul Ion Baciu de 25 de ani, tot din târgușor, le-a povestit anchetatorilor următoarele: „Mercuri am găsit în oraș vreo 300-400 de oameni de prin Căzănești și alte sate cu bețe și ciomege în mână în fața casei lui H. Nacht unde era pusă o gardă”. Toți declaranții au fost nevoiți să dea numele participanților de care aveau știre așa că nici Baciu nu a putut face abstracție, arătând cu degetul spre: „...N. Strâmbu și
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
mai responsabile: „... în acest timp eu am stat ascuns în beciu dar simțind că vin și la beciu, am eșit și atunci I. Dărăjincă din Căzănești și frații Costache și Dumitru Luchian din Parpanița m’au luat la bătae cu ciomegele și cu un hârleț de fer spărgându-mi capul și trântindu-mă jos”. O fi fost adevărat sau numai a vrut să-i bage la gherlă și mai tare pe participanți, arendașul a povestit anchetatorilor vasluieni că în răstimpul încasării
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
închis, dar așa aflasem, că venise și Drăghici. Și după aceea au tras, au fost răniți, și după aceea a urmat măcelul. Au fost scoși din celule, trecuți prin cordon de ciomăgari... Și acum îi văd, în maiou și cu ciomagul în mână... Și se trecea prin cordon și fiecare lovea unde nimerea... Și n-au făcut asta numai cu camera frontieriștilor ci au început să ia pe rând și alte camere unde știau că au nesupuși, unde știau că se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ne declară reabilitați... și în curând o să avem și toate drepturile, o să lucrăm, o să fim liberi... Și noi ne-am adus aminte că la venire, după vreo lună, a venit să ne facă prezentarea de venire și ne arăta un ciomag și ne amenința. Și un deținut din Alba Iulia, Pompi Penculea, zice: Noi vă mulțumim că ne-ați anunțat că a venit decretul, că ne consideră guvernul reabilitați, dar unde vă e ciomagul? E la guvern sau e la dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
prezentarea de venire și ne arăta un ciomag și ne amenința. Și un deținut din Alba Iulia, Pompi Penculea, zice: Noi vă mulțumim că ne-ați anunțat că a venit decretul, că ne consideră guvernul reabilitați, dar unde vă e ciomagul? E la guvern sau e la dumneavoastră la formațiune? Ooo, păi dovedești că ești un bandit! Întotdeauna vom fi bandiți, că așa ne-ați socotit la început și așa rămânem! A făcut o figură... a făcut fețe-fețe, s-a întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
au comportat... Să vă redau o scenă: camionul avea prelată, deschisă numa’-n spate, pe unde se urca. Aruncai ranița sau ce-ai avut, te-ai cățărat și te-ai urcat în camion. Dar în timp ce făceai asta, doi gardieni cu ciomege în mână îi loveau pe toți: Dă-i drumul în spate! Dă-i drumul în spate! Adică să încarce cât mai mulți. Unul dintre sigheteni, Costică Radu, când o urcat în camion, ia o botă din asta zdravănă, un ciomag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ciomege în mână îi loveau pe toți: Dă-i drumul în spate! Dă-i drumul în spate! Adică să încarce cât mai mulți. Unul dintre sigheteni, Costică Radu, când o urcat în camion, ia o botă din asta zdravănă, un ciomag pe spate, dar lovitura l-o nimerit în raniță, cum era cu ea în spate. N-am să uit niciodată momentul... Se oprește, se pune cu mâinile în șolduri și zice: Mai dă o dată! (râde - n.n.) ăsta o prins bota
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
văzut, sau ce n-am făcut! Alții la noi în celulă n-au fost bătuți... Însă știu de la colegul meu, Dumitrescu Spiridon, care era în altă celulă, că a fost de mai multe ori chemat în cadrul anchetei și bătut cu ciomegele pă spinare până a trebuit să-l aducă de brațe în celulă... El a fost bătut crunt. Avea și o stare materială bună, iar aceștia erau socotiți chiaburi, exploatatori, motiv pentru care erau priviți cu ochi răi de tot și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Ceahlăului, ni s-a hotărât popas și gustare, fiecare din "ce are". Nu departe de noi, sub coama domoală a M-telui Bivolul (1530m), se vedea un sălaș de stână. Profesorul Gugiuman, organizatorul principal și casierul excursiei, sprijinit în nedespărțitul său ciomag, zice "măi băieți ... cine dă o fugă până la stâna aceea să cumpere niște brânză ... ce ne-ar prinde bine pe traseu". Eu ... de colo ... de ce n-aș face pe eroul (?!) ... mai ales că nu eram ocupat cu dejunul (căci fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
fondul de excursie, am fost primit cu urale de grupul care asistase cu sufletul la gură la toată întâmplarea ... nu pasiv însă ... căci mi-au povestit cum o parte din colegi în frunte cu prof. Gugiuman (și al său vestit ciomag), auzind hărmălaia canină și văzând situația disperată în care eram, au și pornit în fugă spre locul cu pricina ... dar că s-au oprit mirați când m-au văzut înaintând spre stână și încă acompaniat de o atât de selectă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
rând și călcă pe un capăt de scândură; instantaneu, aceasta săltă ca o cumpănă de fântână. În aceeași clipă întreg eșafodajul, cu tot cu brigadă, se trezi între capre. Pantomima distră de minune babele care șușoteau între ele: „Dumnezeu nu bate cu ciomagul !” La scurt timp după întâmplare poetul și-a zugrăvit impresiile de la Iazu Vechi într-un lung poem despre colectivizare. O încercare a dușmanului de clasă de a demola scena a fost dejucată de proaspăt unita țărănime. Poetul încă nu renunțase
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]