1,570 matches
-
centru ducea lipsă de spațiu de școlarizare, Vasile Totolea pune în lucrare planul aprobat de a face o școală încăpătoare cu locuință pentru director, cu laboratoare și spații anexe pentru învățământ. Din pădurea comunală a fost tăiat lemnul de stejar, cioplit de meșterii din sat în curtea colii vechi și transportat și cu elevii din clasa a VII-a la locul de construcție pe un teren care fusese în folosința preotului bisericii din Lunca. În jurul școlii a fost plantată o livadă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
punea tablă, rigle dacă se folosea țigla. La casele vechi răzășești făcute din bârne, prinderea se făcea cu cuie de lemn (casa bătrânească a lui Emil Boghiu, alte case din Fruntești, Stoleru, Ciuchi, Bârgâoanu, Oprișan). Capetele vizibile ale căpriorilor sunt ciopliți cu un model despre care nu se mai știe ce reprezintă și pentru ce-i făcut. Căpriorii se terminau cu „capete de cai”, stilizați, cu funcție apotropaică (apărare de duhurile rele). De asemenea, tot cu funcție de apărare în fața pericolelor neștiute
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de Constantin Mocanu, de loc din Oțelești. În perioada aceasta a fost construită noua școală pe terenul care fusese pământul bisericii, în timp cât director a fost profesorul Vasile Totolea. Lemnul de stejar a fost dat din pădurea comunală; era cioplit în grinzi de 10-12 m de meșteri din sat. Construcția a început în 1955 și a fost gata, în lini generale, în 1958. Pe un teren din jurul școlii de 2 ha s-a plantat o livadă, la care au lucrat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
După alte trei milioane de ani, în aceeași regiune, doi dintre descendenții săi, Homo habilis și Homo rudolfensis, selectați de exigențele mersului biped, stau deja mai drept - așadar pot purta un creier mai greu. Culegători, hoitari, paraziți, ei învață să cioplească pietre pentru a se servi de ele ca de niște unelte și migrează dintr-o zonă în alta de-a lungul și de-a latul continentului african. Supraviețuiesc doar primatele cel mai bine adaptate peregrinării și evoluează doar tehnicile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
sale, în cursul unui sacrificiu religios: a mânca trupul unui om trimis la Dumnezeu pentru a se apropia de El. Proprietatea capătă contur; limbile se diversifică; diviziunea muncii devine mai complexă: unul face colibe, altul coase piese de îmbrăcăminte sau cioplește pietre, unii meșteresc unelte și arme, iar alții vânează, povestesc, îngrijesc bolnavii ori se roagă. Bărbații se impun în fața femeilor, își plasează mamele și surorile sub responsabilitatea fraților și a verilor. Apar interdicții care permit limitarea violenței: membrii unui grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cu ramurile ei mai multe persiene. Câteva pietre crăpaseră din cauza gerului. Casa îmbătrânea, ca și oamenii. Destinat nu primea niciodată oaspeți. Le întorsese spatele tuturor. În fiecare duminică, mergea la slujbă. Avea banca lui, marcată cu inițialele familiei, care erau cioplite în lemnul de stejar. Nu lipsea niciodată. Preotul îl dezmierda din priviri în timpul predicilor de parcă ar fi fost un cardinal sau un complice. Apoi la sfârșit, după ce mulțimea de șepci și de batice brodate ieșise din bârlog, îl conducea până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
arta are de mâncare În zilele noastre. Artiștii vă machetează copertele revistelor, vă scriu reclamele, compun ragtime pentru teatre. Prin marea putere comercială a tiparului, ați găsit o ocupație inofensivă și politicoasă pentru orice geniu care altminteri și-ar fi cioplit o nișă numai a lui. Dar feriți-vă de artiștii care sunt și intelectuali. De artistul care nu-și găsește locul În societate - un Rousseau, un Tolstoi, un Samuel Butler, un Amory Blaine... - Ăsta cine-i? a Întrebat bănuitor omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pufos, pe care adierea vântului îl va așeza cu delicatețe sub tălpile înghețate ale norilor călători. În negura nopții îmi voi ascunde tristețea sufletului, departe de clocotul chinuitor de peste zi, iar mâinile mele vor aduce ofranda Iubirii Lui, printre diamante cioplite în fulgii de nea. E noaptea Nașterii Domnului.
Pa?i ?n noaptea alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83370_a_84695]
-
de simbol. Iar când, topit în apa adâncilor mistere, Zeiței chtoniene întreg te vei fi dat, Cu mâini îngemănate și gând cutremurat Îți voi aduce iarba culeasă în tăcere... PANTEISM Vom merge spre fierbintea, frenetica viață, Spre sânul ei puternic cioplit în dur bazalt, Uitat să fie visul și zborul lui înalt, Uitată plăsmuirea cu aripe de ceață! Vom coborî spre calda, impudica Cybelă, Pe care flori de fildeș ori umed putregai Își înfrățesc de-a valma teluricul lor trai, Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
totul în el, Amintire pentru albumul cu coperți oliv Unde clipele stau ca armele în rastel. După clic-clacul aparatului scurs m-am simțit Din trup ca un deget de mireasă fără inele Și briza cu răbdare în nisip m-a cioplit Hoț de soare,amurg și amant de inele. Fluturele de pe fundul apei Cerul se privește în oglinda apei Stele sus , planete pe fundul oceanului, Nimeni nu cere socoteală sapei Când imaginea cade în lentila ocheanului. Pești pe uscat înoată nevăzuți
FOTOGRAFUL DE PE PLAJE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364461_a_365790]
-
Acasa > Strofe > Timp > INIMA CIOPLITORULUI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Toată viața cioplise piatra pe care o făcuse să vorbească în fel și chip; După moarte oamenii au considerat că a sosit timpul ca el să ocupe un loc mai mare în recunoștința lor Drept pentru care s-a zidit în grabă un
INIMA CIOPLITORULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364507_a_365836]
-
dor. E ziua luminoasă dar peste noi se lasă ceața, Însă înțelegem că el e Adevărul suveran Și n-o să murim, este Lumina și Viața, De sute de ani având cu românii un plan. Cuvântul lui n-i s-a cioplit în piept Și-a luat în vreme forme de scripturi; Adevărul scris cu lumină e mai drept Ridicându-l în slava sfinților auguri. Cuvântul creștin trece de la oraș la sat, un curcubeu peste zi ca o minune... Sfântul Andrei azi
DE SFÂNTUL ANDREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364572_a_365901]
-
multe. Nu pot să nu amintesc „Poezii” de Mihai Eminescu, „Învierea” de Lev Tolstoi, „Quo Vadis” de Henryk Sienkiewicz, „Numele trandafirului” de Umberto Eco. - În „Scara cu flori” spuneți: „Iar când se-aprind tăceri de piatră/ Și nu mai știm ciopli lumina/Alunecăm pe scara florii/ Să luăm în brațe rădăcina.” - Așa este, „iarba verde de acasă, să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă.” - Să ne întoarcem la rădăcina poetică a Rodicăi Lupu. Vorbiți-ne despre debutul dvs. - Nu-s
SCRIITOAREA RODICA ELENA LUPU DEŢINE UN CONT... DE AMINTIRI ÎN CARE ADUNĂ FERICIRE ŞI MULTĂ FRUMUSEŢE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361516_a_362845]
-
nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Iubiri feline Și de una, și de alta, Am sculptat cerul cu dalta; Și iubirea tot așa, Când în nu, și când în da... Știu, iubirea-i lucru greu, N-o cioplesc cum aș vrea eu; La rindea nu stă nebuna, Cum nu stă pe ceruri luna... În starea de agregare Tu ești mic, si dealu-i mare, La iubire n-ai cărare; Tu încerci, un sens unic, Pare-mi-se de-
IUBIRI FELINE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363093_a_364422]
-
Ești ce n-ai dorit, o rarefiere de când din simțiri au țâșnit derute și-ai ajuns să crezi că orice durere e o virtute. Stai nepăsător pe-a dorinței stâncă și privești în zări splendide azururi simțind că mai poți ciopli-n ele încă mii de contururi. De când spre un punct viața ți se-ndreaptă simți cum tot mai mic eul tău devine și-n timp ce cobori treaptă după treaptă ți-e dor de tine. Sinele-obosit nu mai vrea prudențe
ŢI-E DOR DE TINE ZODIAC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363450_a_364779]
-
mierea luminii în degetarul macilor,/Ca vârsta arborilor în cercuri/În fiecare din ele trudește un străbun,/ Veghează o baladă.// Patria Limbii Române e istoria/acestor plaiuri păscute de Miorița,/ Modelate de doine/ Și fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă/la izvoarele dorului./ Ea nu poate fi mutată,/Cum nu se poate înstrăina fântâna/de izvoare.// Am spart coaja de nucă/A cuvântului și peste înțelesuri am dat/De bine, dulci ca mierea, de ducă/Și ură,/Avea
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
hrănește puiul hain se naște vremea de ieri la ceas târziu tărâmul fericirii nu cunoaște rob vuietul mării doarme în mari moarte forța Lui Unu în parte se-mparte lumina câmpiei dospește în bob coliva atrage plânsul viu magnet lumina cioplește forma în concret RUGĂCIUNE lasă-mi starea de lumină să te pot vedea când treci taina ierbii din grădină în priviri de unde reci șapte zile voi rămâne să plâng urmele și calea să mă pierd în rugăciune Dumnezeu să stingă
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
aprins de sfânta lumină că ard până la suflet în sonete ca mireasma merelor în grădină orice înger poate acum culege taina din versuri fără să regrete că n-am mai ținut cont de timp și lege CASA DIN ARBORI casa cioplită din lemn de dor a fugit în sus pe-un rău secat acolo unde vulturii vin și mor în umbra trupului meu de bărbat casa cioplită din lemn de dor cu fereastra în noaptea târzie cu miros de toamnă-n
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
că n-am mai ținut cont de timp și lege CASA DIN ARBORI casa cioplită din lemn de dor a fugit în sus pe-un rău secat acolo unde vulturii vin și mor în umbra trupului meu de bărbat casa cioplită din lemn de dor cu fereastra în noaptea târzie cu miros de toamnă-n pridvor s-a topit în nisipul din câmpie casa cioplită din lemn de dor cu acoperișul spart de ploi și lună o aud plângând în arborii
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
un rău secat acolo unde vulturii vin și mor în umbra trupului meu de bărbat casa cioplită din lemn de dor cu fereastra în noaptea târzie cu miros de toamnă-n pridvor s-a topit în nisipul din câmpie casa cioplită din lemn de dor cu acoperișul spart de ploi și lună o aud plângând în arborii când cobor să sărut mugurii ce ne-mpreuna casa cioplită din lemn de dor ce-a zidit-o aprilie-n câmpie mă priveste-acum cu
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
cu miros de toamnă-n pridvor s-a topit în nisipul din câmpie casa cioplită din lemn de dor cu acoperișul spart de ploi și lună o aud plângând în arborii când cobor să sărut mugurii ce ne-mpreuna casa cioplită din lemn de dor ce-a zidit-o aprilie-n câmpie mă priveste-acum cu frunzele ce zbor și-mi acoperă fruntea cu melancolie DANS PĂGÂN de-o vreme caut ceva ce-mi era drag m-am pierdut pe mine și
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
târâtoare pe sunătoarea de leacuri amar mai era ceaiul dimineților pisică torcea cu ciocul cintezelor în gât trozneau redundant merii mâna dreaptă își odihnea tăcerile în iarbă lui Dumnezeu așteptând să treacă un gușter se zice că i-ar fi cioplit inima cu dalta haiducilor dăruindu-i măiestria de a coase cuvinte pe o pânză de paianjen penelopică Referință Bibliografica: Șopârle vorace / Angi Cristea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1314, Anul IV, 06 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
ŞOPÂRLE VORACE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361092_a_362421]
-
cuvântului de parcă nu mai voiai să-l înstrăinezi îi țineai încă secunda în lesă mângâindu-l el scâncea în geamătul rece al fiecărei respirații și stătea să sară și aerul care-l preceda nu ducea spre mine nu era bun ciopleai altul cu ochii aducători de ploaie lacrima ta simplă și fără adăpost nu-și găsea ciorapii simțea cum te sufocă strigai cu toate gândurile apporte si fiara te iubesc stătea să sară la mine palmele cu care ai mirosit prada
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
cadrul desfășurării experienței cruciale prin care trece, nu fără a-și lua măsuri de precauție: Tăcerea ți-a luat în stăpânire poarta / șanțul și golul. Cineva trece / ca un lup cenușiu în noapte / cu puii săi jupuiți / în timp ce moartea îi cioplește oasele / ca pe niște sculpturi, ca pe niște flaute. / Tăcerea-i de argint, muzica / de diamant și moartea nu e / un pumnal de aur” (III). Excelentă metaforă a morții! În cadrul destul de straniu creat, glisarea spre fantastic este chiar necesară, pentru că
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
sunt născuți cu mare har și-o inimă la fel sub stern, călăuziți de-un pădurar au rușinat incompetenții din guvern. Iovan și Aura ne-au părăsit pe noi, ne-au părăsit fără să vrea pe toți, dar Ei rămân, ciopliți în stânci, eroi înconjurați de îngeri - niște moți. Azi, se disculpă cei în funcții puși Și, după proverb, sunt vinovați “cei duși”. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Pentru eroi și pentru moți, poezie de Ion I. Părăianu / Al Florin Țene
PENTRU EROI ŞI PENTRU MOŢI, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364103_a_365432]