1,428 matches
-
un sunet care-l trezi definitiv din gândurile lui. Era alarma, anunța că s-a terminat bombardamentul pe ziua aceea. Apoi forfota de dinainte, în sens invers, căruțe, mașini , trăsuri, tramvaie se înghesuiau printre dărâmături să-și facă loc, oamenii, ciorchini pe ele, înjurau, blestemau, plângeau, ambulanțele cărau la morți, claxonând înnebunite printre mulțime... După acestă alarmă trebuia să apară și țiganu-ăla de Praporică, dar nu va mai apărea, capul lui va rânji ce va mai rânji sus acolo pe gard
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
Acasa > Strofe > Creatie > FUNDĂ SAU COVRIG Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 826 din 05 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului fundă roz ai pus femeie pe conturul sânului drept după ce un ciorchine de chin și-a lăsat greutatea să legene lent ciutura fântânii de lapte a îngropat cornul lunii în fericirea racului cu ochi de migdal femeie am înțeles de ce dreptul a dispărut tija balanței bucuriei pentru o vreme acum adaugi a
FUNDĂ SAU COVRIG de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345679_a_347008]
-
priveau marea desculță ca pe o femeie nudă venită să-și usuce fluviile aride sub umbrela de nisip colorat al plajei cănd liniștea ta se desfăta în ploaie cu atingerea curcubeului dăltuit în copitele cailor sălbatici cănd buzele tale rupeau ciorchinii dantelați ai cerului șoptindu-le despre fragi roșii adunați cu migală din câmpia inimii cănd sânii tai ieșeau la lumină cum ies stelele din cupola dumnezeirilor fără sfîrșit eu deveneam dimineață a primăverii cu florile lumii așternute sub picior și
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
meu minunatpe când eu învățam să cadîn streașina ruinelorostuitecând ochii tăi priveau mareadesculțăca pe o femeie nudăvenită să-și usuce fluviile aridesub umbrela de nisip coloratal plajeicănd liniștea ta se desfătaîn ploaiecu atingerea curcubeuluidăltuitîn copitele cailor sălbaticicănd buzele tale rupeau ciorchinii dantelați ai ceruluișoptindu-le despre fragi roșiiadunați cu migalădin câmpia inimiicănd sânii tai ieșeau la luminăcum ies steleledin cupola dumnezeirilorfără sfîrșiteu deveneam dimineațăa primăveriicu florile lumii așternute sub piciorși te întâmpinamîmbătat de tine ca un peștede oceanul planetarfără să știu că
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
Gabriel Cotabiță, iar interpretul Gabriel Cotabiță s-a născut nici mai curând, nici mai târziu, exact la timpul nimerit, și anume pentru această voce. Întocmai cum cupele de cleștar sunt pentru vinul zeilor, iar vinul zeilor a fost stors din ciorchini de aur zdrobiți pentru cupele de cleștar! Din adâncimile timpului răzbat cântăreți și melodii în unire afectivă cu destinul uman. Fără muzică, ce-ar pune omul pe rană, cu ce-ar fulgera surâsul, ce l-ar alina, ce i-ar
GABRIEL COTABIŢĂ. ZIDIREA CÂNTECULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352110_a_353439]
-
aceste profunde sentimente religioase ale oamenilor, ca masă largă. Disponibilitatea sufletească spre Dumnezeu diferă de la persoană la persoană și produce o mare fericire interioară... Detalii poetice: Era o lumânare cu diametrul de 14 cm, masivă, sculptată cu satiri clasici, amorași, ciorchini de struguri: o adevărată bijuterie, în felul ei, alcătuită din ceară neagră cu irizații aurii. La lumina flăcării ei, Bruno era sigur că sentimentele lor vor fi mai ușor de exprimat. Apare, în fine, o fată: O, Doamne, cum mai
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > MIRARE Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mirare Se miră timpul, se mai miră, De drumul meu și eu mă mir! Ciorchinii albi demult veniră, Pe frunte, sărutarea-i mir. Se miră drumul de curajul Acestui mândru cercetaș. Doar dragostea rămâne pajul Sublim și tandru, uriaș. Se miră cerul, soarele Și de o viață, eu mă mir Cum s-au păstrat izvoarele
MIRARE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356419_a_357748]
-
nu mai sufăr. Pădurea echilibrează frecvențele. Are note codificate de împărtășit, Printre două bucăți de soare. La Porțile Stelare apele s-au prăbușit... În via visătoare, lângă ciocârlia bordată cu azur și cu dimineți în pârg Stă boaba vânătă a ciorchinilor copți târziu într-o toamnă cu sârg... Natura-i o ancoră în fluxul luminii, curcubeu cu ochi albaștri, Când Dumnezeu o pictează... Mereu ia foc ademic de la aștri.... Simt florile cum vibrează...Nu au durere. Nici măcar disconfort. Le găsesc totdeauna
LA MARGINEA TIMPULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354810_a_356139]
-
câtea oară care sunt lucrurile cele mai importante din viața ciprioților de aici: tradiția, familia și biserica. Străduța șerpuia printre casele placate cu piatră de Lefkara ca o terasă săpată în creierul muntelui, iar pe de-o parte și cealaltă, ciorchine de prăvălioare, care mai de care mai cochetă și asezonată cu fețele zâmbitoare ale proprietarilor. La un moment dat, în fața uneia dintre ele, pe un scăunel o doamnă în vârstă - undeva între 70-75 de ani - stătea ghemuită și cosea... M-
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
asortabile cu aceasta, ornamentate cu flori de toate felurile care zâmbeau de peste tot de parcă le mângâiase penelul unui pictor; locuri de popas încântătoare, cu bănci din lemn în combinație cu fier forjat, umbrare din flori și plante exotice, mușcate uriașe - ciorchini de floare - se aflau din loc în loc la intersecțiile străduțelor sau în apropierea principalelor obiective de vizitat. În inima satului se găsește biserica, o bijuterie arhitectonică a secolului XIII, pe care este vizibilă patina timpului. Biserica Sfintei Cruci are altarul
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > IUBIRE CURGÂND Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă trezesc în fiecare dimineață ca un salcâm înflorit cu dragostea atârnându-mi ciorchine în suflet doar dorul de tine mereu căutat, niciodată găsit. Mă trezesc dimineață, ziua mă unge cu mir pe creștet fire de iarbă se-ndreaptă-n lumină nopți de-aștepare ca iubirea să vină le strâng cu ardoare ca firu-n chilim
IUBIRE CURGÂND de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355427_a_356756]
-
Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Se trece ziua ca un rug aprins, Frunzarele le mână-n codru dorul, Oglindă tremurândă e izvorul Și gândul meu de tine stă azi prins. Săruturi eu ți-am adunat ciorchine, Pe patul nopții fi-vom amândoi, Găsind noi desfătărilor pricine Vom declara iar liniștii război. Intra-vor roi de stele pe fereastră Să vadă ce demult nu au văzut Cum ochii tăi, de floare-albastră Sunt pradă vie, dulcelui sărut. Cum
DE DRAGOSTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355560_a_356889]
-
viu al ploii. Inspir acest aer și împreună cu el, clipe pline de energia pământului. Îmi atrage atenția un stol mare de grauri zgomotoși ce au tăbărât pe bolta acoperită de vița de vie. Se înfruptă cu neobrăzare și bucurie din ciorchinii de strugurii zemoși, nebăgând în seamă prezența mea. În tot aerul răsună sunetul grav al acestor păsări vesele și răzbate până la mine mirosul adormitor al strugurilor copți. În apropiere o pereche de gugustuci cu penele ude stau ghemuiți și înlănțuiți
EMOŢIE DE TOAMNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356877_a_358206]
-
înflorit cireșii Zăpadă pură și splendoare VARĂ Privighetoarea iarăși cîntă Și fructele se înroșesc Mînjii sălbatici fug pe dealuri Sfioase păpădii iubesc E vremea fluturilor galbeni Și-a fetelor zglobii și pure Se coc și stelele-n grădină Și cresc ciorchinii grei de mure E vară este cald e timpul Să innotam spre-un cer cu stele Pe umeri fetelor le curge Un val prin pletele rebele Si-ncet se liniștește totul Ziua începe sa-nfasoare Povești pe trestii gînditoare Și
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
Iar dor de sat îmi este tot mereu. Îmi place să revin tot pe-nserat, Când pulbere de aur praful pare, Un Univers de vise legănat, Cătun pierdut în spațiu și uitare. La drumu-i veșnic Luna stacojie Privește curioasă și timidă Ciorchinii stalactitelor din vie, Podoabă siderală translucidă Doar ciutura pe ghizduri părăsită Visează însetată numai apă, Îngândurare cernere prin sită, Tăcerile în turme se adapă. În murmurul de calde violine Se leagănă în visele senine, Cu pași neauziți uitarea vine, Pasc
SATUL MEU, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355550_a_356879]
-
priveau marea desculță ca pe o femeie nudă venită să-și usuce fluviile aride sub umbrela de nisip colorat al plajei cănd liniștea ta se desfăta în ploaie cu atingerea curcubeului dăltuit în copitele cailor sălbatici cănd buzele tale rupeau ciorchinii dantelați ai cerului șoptindu-le despre fragi roșii adunați cu migală din câmpia inimii cănd sânii tai ieșeau la lumină cum ies stelele din cupola dumnezeirilor fără sfîrșit eu deveneam dimineață a primăverii cu florile lumii așternute sub picior și
TRIST de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346107_a_347436]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1904 din 18 martie 2016 Toate Articolele Autorului Văzut-am o mlădiță într-o vie, Cum se-ntindea sub razele de soare. Călătorea prin ea cu frenezie, Esența ce-o făcea să crească mare. Ciorchinele, acum inflorescență, Stătea buimac, privind a lumii taină. Își ascundea fragila inocență, Sub frunza ce fusese Evei haină. O rază de lumină îl dezmiardă, Căldură aducându-i de la soare, Printre povești ce vrea să nu se piardă Și-apoi să
MIRACOLUL DIN VIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368983_a_370312]
-
de albăstrele. Cu razele-i firave, purtând în trenă doruri, Regină-i luna, doamnă a nopții ce-nfioară Și-un cor de îngeri palizi salută cu onoruri Minunea - feeria din nopți de primăvară! MIRAJE-N PRAG DE PAȘTE Flori de cireș, ciorchine, te-mbată cu miresme Fulgi din petale fine, ninsori de prospețime Suspinul lin al ierbii, rodind sublime-aghesme Sub cerul ce-și revarsă o mare de-albăstrime Peste pământul reavăn... Scâncește greierașul La umbra-ngălbenită de păpădii - regine În verde-ostrov c-o
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
lui Hristos, luminând-o cu dumnezeieștile raze ale minunilor tale, iar pe cei care cer cu râvnă mijlocirea ta cea caldă îi izbăvești din asuprirea întunecatelor patimi. Pentru aceea, și noi, Sfinte Părinte Efrem, îți strigăm fără de încetare: Bucură-te, ciorchine ce cu veselie ne-ndulcești Bucură-te, căci amarele mâhniri tu risipești Bucură-te, tămăduire minunată a celor aflați în grele pătimiri Bucură-te, izbăvire a celor ce sunt împovărați de multe ispitiri Bucură-te, că ești purtător de Dumnezeu
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
842 din 21 aprilie 2013. Am trecut granița somnului, cu mai puțină naivitate și poate mai puțin orgoliu, depănînd prin labirint manierismul cosmic al frescelor de la Ajanta și amintirea unei insule ce înflorește cu brusca exuberanță a liliacului alb, cu ciorchini grei ca de zăpadă, cuvîntul de dincolo de cuvinte. După măsura îngerului. Și n-a rămas decît această poveste cu gustul tău dulce încercuit de melci albaștri, obișnuiți să suporte singurătatea noastră, inclusiv lucrurile așa cum sînt în aparența lor, la liturghia
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
că nu au ... Citește mai mult Am trecut granița somnului, cu mai puțină naivitate și poate mai puțin orgoliu,depănînd prin labirint manierismul cosmic al frescelor de la Ajantași amintirea unei insule ce înflorește cu brusca exuberanță a liliacului alb,cu ciorchini grei ca de zăpadă, cuvîntul de dincolo de cuvinte. După măsura îngerului.Și n-a rămas decît această poveste cu gustul tău dulce încercuit de melci albaștri,obișnuiți să suporte singurătatea noastră, inclusiv lucrurileașa cum sînt în aparența lor, la liturghia
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
și, printr-un armistițiu ilogic din punct de vedere artistic, să așteptăm cuminți așezarea pe treptele istoriei. Dintr-o enervare tipică mie, am scris următorul pamflet: Paradisul desfrânării - suntem iar epigoni Dispare pasiunea din femeie, Totul devine consumatorism, Iubiții stau ciorchine pe-o glămeie Și practică de zor amatorism. Apare pe la câte-un colț de stradă O haită de posaci, care muncesc Să-ntindă la uscat, pe balustradă, Iluzii care ne-ndobitocesc. Acum nu mai e timp de profunzime, Emoțiile par
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
acel vânt negru / thanatic («Prăbușiri de calciu-n oase moi, / nici o rană drepți nu poate sta; / limba-i ca un fagur pustiit de roi, / vântu-i negru peste steaua mea. Nu-i deschide morții, te implor, / dintre spaime ce se țes ciorchine; / nu mai cresc zambile pe zăvor, / vântul negru se răscoală-n mine.» - p. 58), neîndoielnic, sinele acela, auctorial istoric-profund, înrăzărind icoana Daciei cu «lupul Decebal în luptă» (p. 59), ori cu steag-dragonul, steagul-din-cap-de-lup-cu-trup-de-balaur al nemuritorilor Cavaleri ai Zalmoxianismului - «zmeu de
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
din vremea când eram copil. Nefiind muzician, afirm totuși că intona aceleași vechi solfegii, bine știute de milenii, cred eu. Dar nimic nu se poate compara cu acea veche simfonie. Printre tufele de bozi cu fructele lor coapte ca niște ciorchini de struguri, urcam încet fără să mă grăbesc privind în urmă la tablourile cu răchiți și salcâmi care împrejmuiau casa părintească, acoperită acum de această nouă pădure pe care nu o mai stăpânea nimeni. Îmi aduceam aminte de tata, supra
18 SEPTEMBRIE 2014 O ZI DE MUNCĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362752_a_364081]
-
de aramă, copaci duc nostalgii în zări. De jale, domnița toamnă duce ecou în depărtări. De belșugul rodniciei, frunzele sacrificate scriu povestea veșniciei. De la șes, la culmi înalte. Toamna, cu recoltă vine și cu zaibăr în pahare. Gânduri strânge în ciorchine, cu povești nemuritoare. Copacii își plâng iubire din frunzele călătoare. De-a tristeței despărțire, vântul viscolește jale. A rodniciei zeiță, Toamna, ca o fată-mare își împletește-n cosiță, feunzele din chihlimbare. Gânduri toană în cuvinte, tristețe însângerată. Toamna să rămână
MELANCOLII DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353057_a_354386]