1,565 matches
-
menționează drept prima crimă, prin care răul a pătruns în lume, nu fratricidul (Cain), ci prima minciună. Atât precizarea a ceea ce înțelege Kant prin minciună, cât și temeiurile condamnării ei necondiționate, în acest text publicat în 1797, sunt prefigurate în ciorna unei scrisori adresate de Kant Mariei von Herbert, în primăvara anului 1792: „Tot ceea ce spune cel cinstit, dar reținut (nu cu inima deschisă) este, ce-i drept, adevărat, doar că el nu spune întregul adevăr. În opoziție cu el, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mai mult și cărora le putea oferi ceva semnificativ din resursele spiritului său. Acele reflecții după care pare să se fi condus Kant în viața de fiecare zi, în relațiile sale cu semenii, transpar foarte clar dintr-un pasaj al ciornei scrisorii pe care i-a adresat-o în primăvara anului 1792 Mariei von Herbert, o doamnă care îi ceruse sfatul în probleme de ordin personal. Iată acest pasaj: „Valoarea vieții în măsura în care ea constă în ceea ce putem resimți drept bun este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
eu pot să scriu. Geraldine nu ar fi ajuns nicăieri fără mine, pentru că de fiecare dată când are un termen limită, eu sunt cea la care fuge să ceară ajutor. Cel puțin o dată pe săptămână, stau în fața calculatorului citindu-i ciorna hazardată, după care o rup în bucăți și apoi o refac așa încât să aibă sens. Sincer, nu mă deranjează, și poate că într-un fel mai ciudat, tocmai ăsta e motivul; stând așa în mașina ei, mă simt mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru pagina pentru femei. M-am cam blocat, te poți uita un pic peste material? Ceea ce înseamnă, dacă ești expert în a citi printre rânduri, așa cum sunt eu, „îl poți rescrie?“. Geraldine dă fuga la biroul ei și ia o ciornă, după care se întoarce. ― Doamne, ești un înger, spune ea. Îți rămân datoare la greu, adaugă, și pleacă fără să se întoarcă, dar îmi face cu mâna când iese pe ușă. Uneori nici nu-mi vine să cred că Geraldine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
schimbat cu adevărat.“ Cu ochii lipiți de ecranul calculatorului, tastez în continuare. Mă cufund în scris, iar apoi cizelez „studiile de caz“ ale lui Geraldine - trei femei care au acceptat să-și spună povestea pentru Kilburn Herald. Când termin, arunc ciorna în coșul lui Geraldine, așa încât să nu afle nimeni că am avut ceva de-a face cu ea. Da, pentru asta sunt prietenii. E vremea să plec acasă, dar tocmai când mă pregătesc de plecare, deodată îmi aduc aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
specializat în știri și politică, pe postul ăsta scrie Ben Williams. Nu a ezitat deloc, pentru că până la urmă Ben este genul de om care acționează fără să stea pe gânduri. A luat stiloul în mână și a scris o primă ciornă a unei scrisori de intenție. O fotografie, se întrebă el, de unde pot să iau eu una decentă? Ben are numai fotografii decente, dar o poză de-a lui cu ochelari de soare și șapcă de baseball nu ar fi cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dar mi-ai putea spune ce părere ai? ― Sigur. ― Dar să nu spui nimănui. Știu că pot avea încredere în tine, dar n-aș vrea ca altcineva de la birou să știe despre asta. Îl urmăresc pe Ben cum își scoate ciorna scrisorii din mapă, iar când mi-o întinde, mă simt extrem de onorată că are încredere în mine. ― „Dragă Diana Macpherson“, citesc eu în șoaptă. „Re: Loc vacant pentru reporter de televiziune, anunțul din The Guardian de lunea trecută. Lucrez în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și aceasta și de fiecare dată avea sentimentul că în întunericul acestor încăperi uneltirile japonezilor stăteau la pândă ca niște umbre. Cu smerenie ne înfățișăm Sfinției Sale, Papa Paul al V-lea al Romei, stăpânul tuturor creștinilor. Un bătrân grămătic citea ciorna pentru scrisoarea Stăpânului. Purta haine negre ca ale preoților budiști și era ras în cap, spre deosebire de înalții oficiali care stăteau, la fel ca și data trecută, pe locurile de onoare, seniorul Shiraishi șezând drept în mijlocul lor. — Venind în țara noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se află tare departe de țara noastră, dar noi nădăjduim să statornicim legături cu acest ținut și de aceea implorăm pe Sfinția Voastră, care are mare trecere, să ne sprijine ca să ne împlinim această voință a noastră. Grămăticul puse încet ciorna scrisorii pe genunchi și își ridică apoi capul ca un vinovat în așteptarea sentinței. Seniorul Shiraishi își duse pumnul la gură, tuși de două-trei ori și zise: Ce părere ai, senior Velasco? — E bine. Însă am doar două lucruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe care i-am întâlnit, din întâmplare, într-un restaurant zgomotos și neaerisit al presei, doar la cinci străzi de agitatul Harlem. Scenariul lui Doris fusese aranjat de dactilografi. I-am sărutat mâna. Am comandat șampanie. Am vrut să văd ciorna. Mi-au răspuns, tachinându-mă, că mai trebuie să aștept cu văzutul. M-am așteptat să fiu tachinat în continuare. Eram prea amețit de băutură și de oboseala călătoriei ca să mai fiu sigur. Lorne turnase în mine o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
el. Ester îmi spusese cândva că, de fapt, pe noi nu ne-au pregătit să construim socialismul, ci să devenim file de autobiografii, foi, poate nici măcar atât, petice de hârtie, capsate, parafate și pierdute într-un munte imens de dosare. Ciorne de autobiografii mereu cenzurate de un Mare Cenzor, nevăzut, neștiut, ascuns în negurile construcției pe care, chipurile, ne tot pregăteam să o terminăm, ba chiar să o și desăvârșim, când vom prelua ștafeta fericirii în multilaterala noastră dezvoltată. O construcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
DRUMUL SPERANȚEI Redând speranței gingășia formei, Cuvintelor, armură ca-n beton, C-o amintire scrisă-n colțul ciornei Vom da și limbii, cutezanță-n ton; Ori râvnei, căutându-i în esență Un orizont, în definitul spațiu, Vom prelungi șederea-n existență Și-n nesfârșitul de frumos nesațiu; O floare doar, schimbând-o prin culoare, Ori prin mireasmă, dându
DRUMUL SPERAN?EI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83790_a_85115]
-
a rugat să redactez singură edictele și să-l informez mai târziu. La început am fost neliniștită - voiam să-i consult pe prințul Kung sau pe Su Shun, însă știam că nu pot. Într-o dimineață, am terminat de redactat ciorna pentru șapte documente și l-am început pe al optulea. Este unul greu, despre un articol dintr-un tratat pe care nu-l cunosc prea bine. Hotărăsc să aștept. Când îl aud pe Majestatea Sa că s-a trezit, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
șapte documente și l-am început pe al optulea. Este unul greu, despre un articol dintr-un tratat pe care nu-l cunosc prea bine. Hotărăsc să aștept. Când îl aud pe Majestatea Sa că s-a trezit, îi duc ciorna. Hsien Feng e pe jumătate întins, cu ochii închiși, într-un scaun din răchită. Un eunuc îi dă de mâncare cu lingura dintr-un castron cu supă din sânge de căprioară. Are cu siguranță un gust groaznic, căci Majestatea Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu siguranță un gust groaznic, căci Majestatea Sa are o expresie care-mi amintește de un copil ale cărui degete s-au tăiat în cioburile unui pahar spart. Supa îi picură din gură. Nici nu încep bine să-i citesc ciorna, că aud vocea eunucului-șef Shim: — Bună dimineața, Înălțimea Voastră. Su Shun este aici. — Majestatea Sa este aici? se aude glasul lui Su Shun. Chestiunea nu mai poate aștepta. Înainte ca eu să mă pot retrage, Su Shun merge direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Shin ridicându-se. Ambasadorul Ignatiev refuză să negocieze în condițiile noastre și a anunțat data atacului. Împăratul se apleacă spre dreapta, în timp ce se scarpină într-o parte cu mâna: — L-ai auzit pe Su Shun, Orhideea? Aruncă spre mine cu ciorna. Rupe-l! La ce bun să mai emit edicte? Ce mai pot face? Mi-a fost supt tot sângele din mine și lupii nu vor să mă lase în pace! Su Shun e uimit să mă vadă. Ochii lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să se finalizeze înainte de a se cere și opinia sa. — Aduceți-mi un penel, ceru Hideyoshi. Și, înmuind penelul în cerneală, trase, fără delicatețe, o linie peste trei sau patru clauze și scrise propriile lui păreri. Cu această modificare, trimise ciorna înapoi. Încă o dată, planul îi fu predat lui Katsuie, care păru nemulțumit. Un timp, stătu tăcut, pe gânduri; clauza care conținea propriile lui speranțe era încă umedă de cerneala cu care fusese tăiată. Hideyoshi, însă, mai exclusese și punctul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
primit de curând de la un fost coleg. Ei bine, am verificat conținutul menționat de avizul poștal argentinian. Dispăruseră unele din articolele enumerate în avizul de expediere.“ Da, își recunoscuse, scârbit, cuvintele. Rupse foaia, o aruncă la coș. Altă pagină plină, ciorna altei scrisori. „Nu practic anonimele, cum observați. Îmi asum răspunderea pentru micile mele reclamații și sugestii. Mici, poate, dar importante. Ceea ce depinde de noi trebuie corectat, îmbunătățit. Măcar ceea ce depinde de noi. V-am mai sesizat calitatea lamentabilă a ascensoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar citi avertismentul pe masca sa de copil speriat, fugărit, bătrân. L-ar putea scruta, cum nu avusese timp atunci, și chiar l-ar preveni, la ce bun... nu, de prevenit nu l-aș preveni, aș scruta doar graba preliminariilor, ciorna unui adevărat studiu de simulare, până la pragul fatal, ba, dincolo de prag, să vadă señor Claudiu cât de conștiincios devenise fratiorul alintat cu nenorociții lui de dolari, trecuți peste două oceane și douăzeci de mări și două sute de mâini, până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aprinderi. Am mai scris despre această problemă. De mirare că efectele criticii au durat atât de puțin. Fabrica de chibrituri ar trebui să privească cu mai multă răspundere problema calității, respectându-și angajamentul luat.“ Urmau câteva rânduri albe, după care ciorna altei scrisori. Mai importantă, se pare, de vreme ce începutul fusese șters și reluat de câteva ori. „Am vrea să ne referim la cele relatate de ziarul dumneavoastră în martie a.c. Să recapitulăm, așadar, faptele despre maltratarea femeii care îngrijea animale în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și tot mai intensă, convingerea că i se întâmplase ceva îngrozitor. În toamna lui 1997, a renunțat în fine la teza de doctorat. În seara dinainte de a părăsi Ann Arbor, și-a strâns toate notițele, toate diagramele și listele, toate ciornele brute ale argumentației sale în treisprezece părți și, una câte una, a ars pe rând foile într-un butoi metalic din spatele casei. Imediat ce marele incendiu melvillian s-a stins, unul dintre colegii de apartament l-a dus până la stația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zboară. Se întreabă ce-o mai fi cu Tang Nah și Yu Qiwei. Și ce-or să creadă ei atunci când vor afla că ea e Doamna Mao. Acest gând îi produce încântare și o face să se întoarcă înapoi la ciornă. Lucrează până se trezește Mao. Inima ei bate veselă când îl aude recitând o poezie de deșteptare din timpul dinastiei Han: Primăvara m-a trezit din hibernare, Soarele mă zorește de la spate. Se ridică de pe scaun și îi toarnă ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
poezie de deșteptare din timpul dinastiei Han: Primăvara m-a trezit din hibernare, Soarele mă zorește de la spate. Se ridică de pe scaun și îi toarnă ceai. Pe urmă se duce înapoi la birou și așteaptă. Vine la ea. Îi arată ciorna. El se apleacă spre lumină ca să citească. Mâinile lui se strecoară pe sub cămașa ei. Sună ca o scrisoare de protest, râde el. Ea zice că nu știe să scrie altcumva. E incapabilă să se plece mai mult de atât. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
decât o bucată de hârtie. Ține de noi să o respectăm. Adevărul e că scrisoarea va fi folosită doar ca să capseze buzele nevestelor ălora cu gură de scorpion. Ea se lasă convinsă. Râde cu lacrimi. Ținându-i mâna, el corectează ciorna. Acum vreau să-mi vorbești în pat. Vreau să ai grijă de mine. O, da. Chiar acolo. Cu sinceritate, Lan Ping. * Ziua nunții. Vântul sculptează nori în formă de fructe uriașe. Ceremonia se desfășoară în noua peșteră a lui Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
E liniștită la început, precum schimbarea mareei. Zgomotul se aude năvălind la distanță. După opt luni de pregătire neîntreruptă, zi și noapte, Jiang Ching, Chun-qiao și Yiao termină de redactat „Despre piesa Hairui concediat din funcție”. Mao revizuiește și corectează ciorna. O săptămână mai târziu, apare în Shanghai Wen-hui. Nimeni, de la Biroul Politic la congres, nu ia în serios articolul. Nimeni nu vorbește despre el. Nici un alt ziar nu-l retipărește. Precum o piatră aruncată într-o fântână secată, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]