397 matches
-
78), Libia (0,76). 4. Indicele de sinuozitate (S) este un parametru care se referă în mod special la lungimea conturului teritorial în raport cu lungimea cercului cu suprafața egală cu cea a statului: <formula>. Indicele de sinuozitate evidențiază, alături de indicele de circularitate, gradul de neregularitate al conturului teritorial al unui stat. Ponderea majoră în ecuația acestui indicator revine valorii perimetrului teritoriului, funcție de care și pentru care se calculează sinuozitatea. Spre deosebire de ceilalți parametri, indicele de sinuozitate poate avea valori exclusiv supraunitare, fiind practic
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
sieși) de a primi câteva pagini, în sensul în care el nu ar fi decât un fragment dintr-o operă mai limpede, mai bogată, mai interesantă formată din el însuși și ceea ce se va spune despre el. La Roland Barthes, circularitatea infinită a limbajelor (amintiri circulare), în loc să conducă progresiv la totalitate, împrăștie fragmentele, înaintează în spirală sau în pierdere, într-un desen neinteligibil creionat de împletirea neconsecventă a două rânduri de pași. Maurice Blanchot consideră că opera nu este nici definitivată
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu intertextualitatea care funcționează pe Principiile mitului idee lansată în prezenta lucrare, vezi infra, capitolul care propune o perspectivă antropologică asupra intertextualității). Analiza straturilor povestirii oferă imaginea firului roșu intratextual: examinarea mai multor variante ale aceluiași text revelează și o circularitate a referinței care dezvăluie originea (Samoyault: 2001, 92) textului în cauză. Cercetătoarea funcției mnezice a intertextualității lasă să-i "scape" o nemulțumire voalată la adresa neclarității terminologice a conceptului kristevian, în formularea lui "maternă": "în orice text, cuvântul introduce un dialog
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ce a făcut-o, insistă biologul Francisco Varela. În privința ideii potrivit căreia lumea este invenția noastră, el notează următoarele: "Și, cînd reparcurgem etapele invenției noastre, descoperim ceva cu puțin mai mult decît reflexul propriei făpturi într-o oglindă"172. Această circularitate această buclă este cea care ne permite să spunem: eu sunt, noi suntem lumi. A avea un fundament înseamnă a avea "motive bune". Kogii au "motive bune" pentru lumea lor (pentru posibilele și imposibilele kogi)? Aztecii le au pe ale
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
el practică cu mare ușurință și în orice moment aceste deplasări temporale, neașteptate, mergînd pe firul gîndirii sale asociative, fără să-i pese dacă "se face" sau nu așa ceva. Forma mentis a textelor sale e circulară, dar nu cu acea circularitate simetrică a cercului care se închide asupra lui însuși, ar fi vorba mai degrabă de aceea deschisă, a unei spirale. Un fel de "coloană a infinitului" brâncușiană. De altfel, Marius Popescu lasă să-i scape, aparent din întîmplare, printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la mine: felul meu de a fi, ca și felul meu de a scrie. Un om fragmentar." (C) Împingînd la limită această logică, el convoacă în propriul text alte voci pre-existente, ceea explică mai bine utilizarea sistematică a interși intratextualității. Circularitate, punere în abis identitar, confuzie și suprapu nere temporală, distanțare tot mai mare de sinele turbulent de la început și totuși cu obsesia definitivă a lui eu, purtate de un idiom riguros și constrîngător. Întreaga operă a lui Cioran reprezintă lucrul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unei economii politice a semnului, a considera în mod egal semnificantul și semnificatul ca fiind instanțe constitutive ale semnului înseamnă a deforma întreg procesul de semnificare, deoarece, din perspectiva sa, acesta se bazează pe disparitatea celor doi termeni și pe circularitatea fundamentală a termenului dominant (termen ce este, bineînțeles, forma, valoarea de schimb sau semnificantul). În aceeași manieră este interpretată opera de artă și întregul nucleu al valorilor sau al consumului în general. Astfel, licitația unui tablou, de exemplu, se înscrie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aici totul se întâmplă“. Nu este vorba de o desfășurare istorică a cărei logică să conducă dincolo de ea. Continuitatea este spartă decisiv de momentul sfârșitului, prin care survine o alteritate radicală. Structura gândirii speculative, aflată sub semnul „încrederii“ grecești în circularitatea onto lo gică a eternității, nu poate oferi o cale de înțelegere sau o ex presie conceptuală pentru așteptarea mesianică: trecerea de la nu încă la întotdeauna deja, despre care vorbește Hegel, con topește, arată Taubes, posibilul și realul, pe Dumnezeu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
devine nescrisă, iar încălcarea ei este urmată de o ispășire resimțită ca destinală. Manifestarea nemijlocită a violenței mitice este, conchide Benjamin, de același tip cu cea a întemeierii dreptului. Exterioritatea mitică, tradusă ca acțiune teribilă, neînțeleasă a destinului, nu rupe circularitatea dreptului, nici logica lui relațională. Un ultim punct de inflexiune al textului este marcat de modul în care Benjamin face să survină un concept al violenței pure, ireductibile la orice logică a dreptului: este vorba de violența divină, care se
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Odată ce teoria progresului cade, în viziunea lui Benjamin, conceptul secularizării își pierde valoarea euristică. Relația din tre mesianism și materialism, pe de o parte, precum și carac terizările de tipul celei de mai sus, pe de alta, trebuie reinter pretate. Sesizarea circularității dintre diferitele forme ale discursului lui Benjamin (politic, teologic, filozofic) reprezintă una dintre mizele principale ale lecturii, iar descrierea experienței urbane, pe care o voi încerca în ultimul capitol al lucrării, va ține cont de această pluralitate a nivelurilor textuale
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mulde widerspiegeln.““ Străzile labirintice, aleile marelui parc se între taie în puncte care capătă, cum încercam să arăt mai sus, valoa rea de sinteză metafizică a numelor. În plus, observă și Gilloch, labi rintul conține, în logica sa, ideea de circularitate: există „no duri“ care sunt revizitate venind de pe trasee mereu noi. Străbaterea orașului presupune această cartografiere „inten sională“ a spațiului, parcurgerea unor trepte ale realului, cobo rârea în tărâmul Mumelor. Structura labirintică este legată de cisiv de conceptul orașului, ea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
manieră geometrizată aspectul unui boboc de floare, aparent de trandafir. Partea de jos a veșmântului are motive decorative foliare, iar sugestia vegetalului este prezentă și în compoziția "coroanei". Partea cea mai interesantă, însă, o constituie un model decorativ care reia circularitatea medalionului, plasat în zona ombilicală, în zona stomacului. În centrul acestui medalion avem, de asemenea, un motiv decorativ floral. Urmând regula implacabilă a simetriei, doi lujeri se desfac de o parte și de alta, lăsând în mijloc un pistil stilizat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-l folosească -, era calitatea sa de "colorist", foarte multe dintre reflecțiile critice anterioare oprindu-se la această evidență. Arghezi insistă însă asupra incapacității pictorului de a transmite o emoție sau o reflecție, unde și relevarea unui repetitiv obsedant, a unei circularități mecanice a temelor și motivelor. Ceea ce Arghezi remarcă numaidecât este artificialitatea, "poza" acestor tablouri, pe care o aseamănă celei a lucrărilor unui alt decorativist afin simbolismului și Art Nouveau-ului, Ștefan Popescu. Arghezi era refractar decorativismului, fie că în primul deceniu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în Taina sau Secretul, apar numai personaje feminine în număr de patru. Cecilia Cuțescu-Storck creează un raport armonic, un "ritm", așa cum se intitulează un alt tablou al ei. În grup, toate personajele sunt legate printr-o gestualitate care vizează o circularitate armonică. Cel de-al patrulea, asupra căruia pare să se focalizeze atenția pictoriței, este și cel care închide circuitul. Una dintre femei o sprijină pe genunchi, și cu o mână o susține pe cea care se află aproape întinsă, iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
puternică, ce a trecut de la cutumiara manifestare feminină a suferinței prin bocet, la tăcere. Capul Sfântului Ioan este înconjurat de o dublă mângâiere, cea a mâinii care-i atinge fața și cea a obrazului Salomeei, acolade pioase care configurează o circularitate maternală. Nu mai aveam acea confruntare de efect hipnotic, ca în cazul Apariției lui Gustave Moreau sau a Climaxului lui Aubrey Beardsley. Apropierea nu confruntă cele două chipuri, ci are ceva dintr-o consolare aproape maternă, acest cap este îmbrățișat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Magdalena, prostituata pocăită. Atitudinea sa umilă, încovoiată, precum și un volum mai redus al corporalității sugerează deopotrivă intensitatea suferinței. Sărutul nu pe gură, ci pe obraz sau pur și simplu o atingere a obrazului de chipul emaciat al sfântului, reface acea circularitate maternal-soteriologică. Chipul Salomeei, vidat de orice urmă de senzualitate, pictat în culori închise, terne, fără strălucire, este chipul hieratic al icoanelor bizantine, unde frumusețea nu se vădește în particularitățile fizice, primând relevanța spirituală a chipului, dimensiunea sa transcendentă. Confidentul a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
studiile superioare. Putem, deci, concluziona că atitudinea față de importanța studiilor depinde de nivelul de instrucție al părinților indiferent de performanța școlară a copiilor și, ca atare, ar putea reprezenta un factor explicativ al acesteia, chiar din perspectiva acceptării existenței unei circularități cauzale. O observație se impune, totuși: în cazul copiilor cu reușita școlară cea mai bună diferențele între opțiunile mamelor în funcție de propriul nivel de instrucție sînt foarte mici; dacă elevii au medii între nouă și zece, aproape toți sînt "destinați" studiilor
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
lăsate repondenților pentru exprimarea unei opinii despre un obiect oarecare. Dacă tehnica este prost aplicată, sintezele cifrate pe astfel de răspunsuri riscă în general să descrie entități abstracte, emanînd din gîndirea celui care a fabricat chestionarul. Dar acestor limite de circularitate, subliniate de numeroși autori, printre care Bourdieu sau Champagne, putem opune interesul pe care îl poate prezenta un demers de analiză cantitativă structurată pe ipoteze puternice, standardizată și sprijinită pe un obiectiv comparativ (între grupuri sociale, între reprezentări și factori
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Moise și vițelul de aur; 2. Pipa sacră și Marele Spirit. Despre religie și dimensiunea religioasă: nuanțări și redefiniri conceptuale. Despre ierarhiile divine - recontextualizare. I.4 Despre mișcare Mișcarea circulară și mișcarea rectilinie. Despre mișcările sufletului. Unu ca centru: limanul circularității. Mișcare și schemă corporală. Mișcare și spațiu-timp. Secvențialitate și devenire. Sincronicitate și transfigurare. Intermezzo Critica lui Robert H. Sharf sau cum e cu putință studiul religiei? I.1 Distincții preliminare Sacrul este, pe linia utilizării terminologice, o categorie instituită în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
circulară are o traiectorie definită prin raportare la un centru. Concentrarea atenției într-un punct va naște mișcarea circulară ca mișcare a sufletului. De aceea, entitățile superioare (fie ele ființe ori „sfere“ celeste) au fost întruchipate ca având atribute ale circularității (mișcare circulară și/sau formă sferică). Tot astfel s-a presupus că „trupul“ îngerilor, al inteligențelor separate de materie, nu poate exista decât în maniera unei sfere, legătura intelectului cu sfera fiind de altă natură decât legătura dintre sufletul omului
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cu sfera fiind de altă natură decât legătura dintre sufletul omului și trup, întrucât sfera urmează mișcarea inteligenței și este configurată în concordanță cu aceasta (iar mișcarea inteligenței este circulară, întrucât atenția este cu toată ființa îndreptată către principiul ultim). Circularitatea va da seamă, așadar, de o anume desăvârșire prin abilitatea și puterea de concentrare asupra Unului ca centru. îngerii fac doar voia Domnului și, după cum spune profetul, merg „unde le mână Duhul să meargă“. Avicenna va oferi o viziune sintetică
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de reversabilitate. în acest an fericit, 1935, dr. ștefan Odobleja vede întrupându-se o știință universală, structurată pe studiul funcțional al sistemului nervos central, model complet și fundamental al „științei conducerii“, adică al comenzii și controlului prin conexiune inversă, prin circularitate binară: feed-before/feed-forward, sistem de reglare a alimentării și înaintării informaționale. Are viziunea transferului mecanismelor neuronal-sistemice în mașini, a realizării de creiere artificiale, ordinatoare, computere. Este viziunea fascinantă a cerebralizării mașinilor și a amplificării proceselor logice. Savantul Odobleja lucrează intens
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
concluzie, aspecte care argumentează considerarea lor drept prefigurări ale antieroilor farsei tragice moderne. 5.5. Dezarticularea limbajului Ceea ce micșorează în mod esențial distanța dintre opera caragialiană și literatura absurdului este dezagregarea cuvântului, proces aflat în directă legătură cu denaturarea personajului. Circularitatea intrigii are consecințe în planul dialogului care conține elemente de repetabilitate, "piruete verbale"30 ce anulează funcția de comunicare a limbajului. În comedii, în dansul ticurilor verbale sunt antrenate aproape toate personajele: Titircă Inimă-Rea dă aceleași dispoziții lui Chiriac în legătură cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fixează. Literatura suferă un lung și continuu proces de schimbare pe parcursul timpului, cu anumite constante în cadrul unor perioade. Există o interdependență funcțională între toate accepțiile literaturii, multe sensuri și elemente se repetă, revenind cu o forță mai mare și îmbogățite, circularitatea este una din marile realități ale ideii de literatură. Observând acest „mecanism” al dezvoltării sale, Harold Bloom, în Canonul occidental, postulează o ciclicitate în cadrul acestui proces, după Giambattista Vico, care în Știința nouă vorbește de existența unui ciclu ternar cuprinzând
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Știu c] acest comportament e oribil, dar m] simt în sigurant] în anonimatul traficului. Este hoarda Ik o populatie f]r] societate și deci inapt] de generaliz]ri legate de valorile morale și etice universale? Acest argument ar conduce la circularitate: nici o societate f]r] moral], deci toate societ]țile au moral]. Ei au o ordine social], dar ea este fragil] și instabil], fiind bazat] pe exploatarea celui slab de c]tre cel care este vremelnic puternic, care se abține de la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]