829 matches
-
mai dolce decât acum. Într-o zi ca asta se cere un pic de poezie. Recită-ne și nouă o poezie acolo, Cain, vrei? Aș prefera să scot bășini din curu’ vacilor, spune Cain. Rupp dă din umeri. E o cireadă pe dealul ăla. E America ta. Dă-te-n bărci. Duane propune să exerseze trasul la țintă, dar Rupp îl pocnește în moalele capului. Nu se trage în Cathartes aura. E noblețe pură. E tot ce avem mai bun. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
orașe. Singurul semn de om este acolo unde marginea vestică a globului se rostogolește în umbra nopții. Se zăresc cîteva luciri depărtate pe acea curbă întunecată, focurile vînătorilor din poienile pădurilor, ale pescarilor la gurile rîurilor, ale celor care mînă cirezile fără țintă și ale plantatorilor aflați pe solul subțire dintre deșert și junglă, căci sîntem prea puțini pentru a lua în posesie pămîntul bun al copacilor. Micile democrații tribale s-au răspîndit în toată lumea, dar avem mai mică influență asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Atunci păstorii-militari s-au pornit să scoată alte sunete, alte strigăte, alte chiuituri, la fel de nemaipomenite. Iar oile, înțelegându-i la perfecție, s-au repezit de-o parte și de alta a pajiștii, lăsând loc liber. Pe drumul dinspre pădure venea cireada calmă a vacilor, purtându-și domol ochii umezi și coarnele ucigătoare. Constatând că oile suferă mai mult de umezeală decât de frig, un crescător din Noua Zeelandă și, după el, câțiva crescători din Marea Britanie le-au îmbrăcat în impermeabile confecționate din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din Pașcani), și trăgea din greu, fiindcă eu eram mai plăpând, mai mult mă făceam că împing la căruță. Între timp au soșit și părinții la secerat, iar tatAșa plecat să caute calul pe care l-a și gășit în cireada de vaci, cu țărușul și lanțul după el. Tot in legătură cu câinele nostru Ciustea îmi amintesc ca de la un timp îl apucase un nărav neplăcut: se obșinuise a manca pui de găina sau de rață. Văzând ca tot dispar
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
-am cu sudalma!” în Ce mai faci, întreabă un prieten: „Sunt bișnițari la Iași?/ Vin mineri și la voi?/ Că la București i am văzut/ Pașnici cu bâte, cu lanțuri (e vremea mineriadelor).” Scrutând cerul învolburat face o comparație afirmând: „Cirezi de nori migrează dinspre est,/ Credeam că-s ruși veniți să ne supună”, pentru ca mai apoi să spună: „Greu e drumul când îl sui.../ Pe poteca cea cu pui/ de șerpi și năpârci verzui.” în Conducătorii țării, sfidând bunul simț
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Au limitat vânătoarea de animale și au controlat utilizarea uneltelor. Dar aceleași trăsături i-au făcut să fie prea conservatori și potrivnici schimbării. I-au privit dezaprobator pe nou-veniții Cro-Magnon, care pictau peșteri, făceau unelte decorate cu grijă și conduceau cirezi întregi de animale în prăpăstii, provocând dispariția speciilor. Astăzi, noi privim picturile din peșteri ca pe o dezvoltare minunată. Dar oamenii de Neanderthal le priveau cam cum privim noi graffiti din zilele noastre. Niște indicatoare preistorice. Și erau de părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a dus prima lui prietenă la film, dar era prea rușinos pentru a o cuprinde după umeri, așa că a ținut-o de cureaua de la ceas timp de două ore În șir. Filmul era un western. Încă Își mai aduce aminte cirezi duduitoare de vite și mirosul coloniei ei ieftine. CÎnd au ieșit din sală s-a simțit rupt, precum iarba călcată În picioare de cirezile din film. Poate că numai adolescenții pot suporta filmele, gîndește Wakefield, și de aceea filmele sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ceas timp de două ore În șir. Filmul era un western. Încă Își mai aduce aminte cirezi duduitoare de vite și mirosul coloniei ei ieftine. CÎnd au ieșit din sală s-a simțit rupt, precum iarba călcată În picioare de cirezile din film. Poate că numai adolescenții pot suporta filmele, gîndește Wakefield, și de aceea filmele sînt făcute ca pentru ei. Ei folosesc Întunericul sălii pentru a-și proiecta propriul film de dorinți și lipiciuni; filmul de pe ecran este doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lui e bună-rea, Fie mare, fie mic; Caută mereu ceva, Deși n-a pierdut nimic. Nici nu zbiară, nici nu muge, Mormăie de supărare; Iarna labele își suge, Zmeura îi place tare. Mereu trage câte-o raită Pe la stână sau cireadă, E primejdios când pradă, Iarna, mai ales în haită. Mai puțin este fudulă Și mai mult este șireată; Blana ei e căutată Pentru guler și căciulă. Fără fus și fără furcă, Dânsa toarce, nu se-ncurcă. Părul lui pare de
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
când pășește, Talpa i se face floare. Haida-de și haida-hai! Ce reproșuri poți să-i spui? Mândru-i că din coada lui Gospodinele fac ceai. Nici nu ară, nici nu sapă, Dar are și ea o ceapă. Când a rătăcit cireada Și-a pierdut prin iarbă coada. Chiar de la-ndemână nu i-i, Socoteală eu nu-i cer: Ca să-și ocrotească puii De căldură și de ger, Dânsa i-a suit pe cer. Doar dacă te uiți un pic, Poți să
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
interioară. Walcott Îi oferi o cafea de la distribuitorul automat. Pe ferestre se vedeau pantele verzi ce coborau În apele Întunecate ale lacului Loug Corrib. Coborând spre Rosscahill, o luară de-a lungul unei pajiști În pantă lină unde păștea o cireadă de vaci mai mici decât media, de un brun-deschis agreabil. — Le recunoașteți? Întrebă Walcott cu un surâs. Da... sunt urmașele primelor vaci ieșite din lucrările dumneavoastră, acum zece ani. Pe atunci eram un centru foarte mic, nu prea dotat, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sunete și triluri ca de pasăre, suflând În niște oase goale pe dinăuntru! Ohoo, și cu cât foc știau să cânte la oasele alea, de ne-au ridicat pe toți În picioare, făcându-ne să tropăim mai abitir decât o cireadă de bivoli loviți de streche! Of, of, l-am chemat și pe Dupna la chef alături de noi, dar el a venit doar pentru că l-a Împins maică-sa de la spate. - Am venit pentru copii, nu pentru un mincinos ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
înăbușit. - Am avut și eu un băiat, zâmbi vinovat bătrânul. Nu al meu. Îl înfiasem de la niște neamuri mai de departe, din Șoptireanca. De la unul de-al lui Tomnea. Necăjit, vai de capul lui. Tac-su era văcarul satului, cu cireada. Așa era indicația pe-atunci, ca ăștia ca alde noi, care n-avem copii și lucram unde lucram, să înfiem câte un copil, să-l lăsăm acasă, când eram noi la post. Locuiam în București p-atunci. Cizmarul deveni dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lucram, să înfiem câte un copil, să-l lăsăm acasă, când eram noi la post. Locuiam în București p-atunci. Cizmarul deveni dintr-o dată atent. Îl știa pe Tomnea văcarul. Murise demult, pe câmp. Îl trăznise când se întorcea cu cireada. - N-a vrut băiatul să stea prea mult la mine, continuă bătrânul. Nu i-a plăcut că-l țineam mai mult la cămin. A fugit și mai că mi-a lăsat casa goală. Aveam și eu câteva... Nu multe, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
39%) și cabaline (2,53%), ultimele două specii amintite fiind tot de talie mică. Condițiile în care s-au descoperit resturile de paleofaună au permis specialiștilor să presupună că animalele erau crescute în grupuri mici și nu în turme sau cirezi. La fel ca în așezarea de la Gara-Banca, și în acest sit s-au găsit fragmente osoase de la găina domestică, fapt ce sugerează că păsările de curte aveau un rol important în completarea nevoilor alimentare ale băștinașilor. Pe lângă oasele de animale
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
ziua la care mă refer, se Împlineau două săptămâni de când moș Costică Adochiței, șeful cârdului de vaci, revenea dintr-o plăcută, la Început, dar, neplăcută, mai apoi, excursie, prin localitățile de pe Întreg acel mal al amintitului râu de graniță. În cireada sa de vaci se nimerise una care dădea lapte cu nemiluita. Din te miri ce hrană, Ileana moșului Costică Adochiței, umplea, uneori una, alteori două, donițe, și, chiar, mai mult, de lapte de bună calitate. I se dusese vestea, nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vindecă bolnavii de amețeala pe care o dă nostalgia. Și cuvinte care însuflețesc manechinele și statuile, momindu-le și încurajîndu-le să se ridice și să se plimbe prin afara orașelor... La întoarcere însă, spiritul lui Cristi găsește locul ocupat de cirezile de gunoaie care începuseră să i se reverse încet pe sub unghii. 87 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Sun și zic: "Tovarășii plutonieri! Până când să-l lăsăm pe jerpelit să momească, cu rimele lui de doi bani, pe fierar-betoniștii?!"... Când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
râde basculanta Și gândacul urcă panta Doar în ciorăpei și-n geanta Ce-a speriat-o din Atlanta... - Of-of! ținu tactul Genel, dintr-o solicitudine de castă ce există între cântăreți. Într-adevăr, în 200 de metri, se izbiră în cirezile de basculante, râzând în soare și preschimbând mahalalele cerești ale Bucureștiului în ruină, cu nepăsarea cu care ar fi întors doar o față de masă de pe o parte pe alta. Fața proaspăt întoarsă era una de dărâmături fumegânde, de alveole
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
triftongi indo-europeni... Cum să mă cheme Patricia?!... Aveam nevoie de un nume mai molatec, mai bizantin, pentru a-i argăsi pielea cerului gurii turcului. De altfel, când pronunța vechiul meu nume, parcă-i pocnea, pe gâtlej, o cravașă. Și toată cireada aceea drăguță de patrupede arăbești se îndepărta, din jurul său, mâncând pământul. - Îhî... Ba da. Mulțumesc. Să revenim, sânt curios. Și domnul Lenin i-a răspuns la scrisoare? - Cu prima poștă și expeditivitatea unui curier căzăcesc... În epistolă, Vladimir Ilici deplângea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pleșuvă, goală, deșartă și n-are nici măcar apă curgătoare. Ici și colo se ridică în văzduh capătul lung al unei fântâni cu cumpănă, ca brațul unei fantasme sau ca catargul unei corăbii înecate. Din când în când se vede o cireadă de vite căutând pășune, păscute de-un om călare. Încolo nu se mai vede nici o ființă viețuitoare, doar câte o cocoară or vreun cocostârc singuratec care se leagănă într-un picior pe vro mlaștină acoperită c-o coajă de natron
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
descria Flaubert norodul care năvălise în Palais Royal: "O masă viermuitoare care creștea neîncetat ca un fluviu întors îndărăt de o maree, mugind îndelung, pradă celor mai imprevizibile impulsuri"19. Aceste impresii puternice dau densitate imaginii comune: adunați în adevărate cirezi sociale, intoxicați de forța misterioasă emanată de orice grup supraexcitat, oamenii cad pradă unei stări de sugestibilitate asemănătoare celei provocate de drog sau de somnul hipnotic. Atîta vreme cît vor rămîne în această stare, vor crede tot ce li se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
serioase rezerve, altele - cele mai multe - nu sînt ale unui poet oarecare: „iedera glasului tău În vînt”, „drumul ca o melodie se pierde”, „foșnetul serii de hîrtie”, „În clavir sînt accente vechi, ca Într-un herbar flori păstrate”, „clopotele depărtîndu-se ca albe cirezi”, „În mine chipul tău ca Într-un pahar o floare albă”, „tristețea ca un pietriș În apă”, „glasul tău e mesteacăn subțire În vînt” etc. Uneori tentația asociativă e prezentă În fiecare vers, ca În această strofă tipică, citată și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
poetul] le tratează retoric, În chip de invectivă și program”. Observația nu e valabilă Însă pentru Întreagă această serie de poezii ale mai directei „angajări” a poetului. De la viziunea sumbru-expresionistă („Reptile, păsări de pradă, Îngeri cu brațele vîrÎte-n sînge, / Cirezi ca niște arbori, doborîte-n măcelării”), discursul liric alunecă adesea spre orizontul luminos al unei lumi echilibrate și calme, În care versurile Își regăsesc „starea de grație”: Și veți vedea lumina universală, calmă, Umplînd ca o coroană de foi pădurea veche
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nestatornicia, disponibilitatea lui. Am citat deja tabloul cîmpenesc din Zburătorul, cu acea senzație de vitalitate calmă, de liniște progresivă, de pace astrală ce coboară peste o așezare rustică laborioasă. Fire de gospodar, poetul e mulțumit de priveliștea satului care primește cirezile muginde, de vițeii care se reped zglobii la ugerele pline, de laptele care susură În șiștare, de aerul serii care vibrează de geamătul greu al taurilor. Imaginația se deschide, bucuroasă, spre mit, opunînd (după un procedeu romantic răspîndit) acestei nemișcări
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
grădină, nu sunt niciodată vânduți. În plus, există o schimbare completă de atitudine față de animale. Acești vânători înnăscuți care sunt nord-congolezii nu percep animalul decât ca sălbatic; nu le-ar veni niciodată ideea să-l "hrănească", de unde eșecul spectaculos al cirezilor de boi ale administrației, care, aduse în sat, mureau literalmente de foame, în mijlocul nepăsării generale. S-ar putea face un întreg studiu asupra acestei atitudini față de animale. La Okelataka, nu putem să nu stabilim o corelație între creșterea peștilor și
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]