828 matches
-
treci? Păcatu-i mare!... Din friptură să nu-mi iei? Mustul spumegă-n căldare, Ți-l servesc vreo trei femei. Una-ți toarnă în ulcică, Iar a doua îți zâmbește... Și a treia, chiar de-i mică, Zână e și-ți ciripește: - „Ia, voinice, și-mi petrece, Nu lăsa timpul să treacă!” Dinspre munte iarna rece Cerne fulgi de promoroacă. Murmur..., veselie ca la nuntă, Vorba abia acum se leagă: Unul chiuie, cere-o bătută..., Cine poate să-nțeleagă?! Vec ina mea
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului au înflorit salcâmii iar au înflorit salcâmii iară cu albul pur și verde crud și primăvara se răsfață dansând în vârful unui dud, trosnesc și mugurii-n grădină și păsările ciripesc, alaiul lor, alai de nuntă, e parcă un alai domnesc. la vie-n razele de soare, cântă-n delir un cuc în coastă, singurătatea lui de-o viață devine astăzi și mai fastă. el acolo își cheamă soața în orizontul
AU ÎNFLORIT SALCÂMII IAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359840_a_361169]
-
2017 Toate Articolele Autorului Curge verdeața, în râuri fragede De-un verde crud, uluitor, Apele șipotesc, curgând în cascade, Păsările se-adună-n al lor zbor, Întregind natura, prin sosirea lor. Cucul și-a făcut, deja, auzit cântul, Rândunelele, sosite din peregrinare, Ciripind vesel că și-au găsit cuibul, Valsează-ndelung până la stele, Cu dorul plaiurilor găsite de ele. Ici, colo, insectele-și scutură platoșa hibernării Iar o magnolie râde tremurător la soare, Sfidând, ca-ntotdeauna, capriciile primăverii, Totul pare un loc îndrăzneț
DEȘTEPTAREA NATURII de COCA ECATERINA SOARE în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340297_a_341626]
-
pictează. Despre domnul Valeriu Dogaru aș vrea să spun ceva. Juca acum ceva vreme “Paracliserul”, în sala Marin Sorescu, fostă T94. Spectacol cu un singur personaj. La pauză, am ieșit în micul foaier. Doamna Iosefina Stoia a fugit spre cabine, ciripind unor prietene: “Ică are 40 de grade. Nu știu cum mai poate. Mă duc să-l văd.” Spectacolul a fost magistral. De atunci, m-am tot întrebat: de ce a jucat Valeriu Dogaru la 40 de grade? - Nu se putea amâna spectacolul? Ba
Liviu Florian Jianu: Hainele. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339314_a_340643]
-
recrutată încă din 1914 a fost, la Bayereuth...” „Privighetoarea României” a fost metamorfozată în eminența cenușie a lui Carol al doilea în „privighetoarea lui Carol al doilea”.Marea Doamnă a dictaturii antonesciene, care l-a slujit pe Hitler cu ardoare, „ciripindu-și” propriul soț, pe Octavian Goga, dar și pe Carol al doilea, pe Mareșalul Antonescu, ca de altfel pe mai toți cei din stafful celui de al treilea Reich, conducându-i la pierzanie. Marii muzicieni ai timpului i-au așternut
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
breton țepos care-i invada năsucul obraznic, mă privea insistent. - Dan ? Să văd dacă mai răsuflă ! Din spatele meu, cel căutat îmi expedie un ghiont strașnic în coaste. - Eu sunt Dan. Ce s-a întâmplat? - Un plic din partea tov. profesoare Câmpeanu! Ciripi față, intinzandu-i un pachet voluminos, cât o zi de post. Și mult succes! Și zicând acestea, o tuli spre ieșire, nu înainte de a-i face șmecherește cu ochiul. După trei sferturi de luptă aprigă, de parlamentari, retrageri și înaintări
Liviu Florian Jianu: Et in Arcadia ego. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339486_a_340815]
-
fără milă Supărat pe firul ierbii, Unde-s pașii Primăverii Să-i sărunte-n treacăt cerbii? Soarele ascuns prin cetini Vrea să mai trimită raze, Printre lacrimile ploii Să găsim și calde oaze... Zgribulite stau sub streșini Multe vrăbii la taifas, Ciripesc fără încetare Să mai uite de necaz.. Florile stau îmbrăcate Sub un strat de promoroacă Se tot roagă în tăcere, Soarele să le petreacă... Vântul spulberă cărarea, Iarba tremură sub pas, Primăvară te rugăm Să ne scoți iar din impas
PRIMĂVARĂ... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340948_a_342277]
-
o poieniță unde zări o colibă. Se opri în fața casei, dar nu văzu nici o mișcare. - Săracii, au plecat de mult în lumea cealaltă. Și în amintirea lor decise să le cânte din fluier. Deodată pădurea începu să freamăte, păsărelele să ciripească, puii de căprioare să zburde. În acel moment ușa colibei scârțâi din țâțâni și în prag apăru un bătrîn cu barba albă până la brâu, iar din spatele său se strecură o bătrânică. - Cine ești tu fecior de împărat? - rosti bătrânul. Voinicul
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
său de a-l onora cu prezența la petrecerea ce va fi organizată vinerea următoare la unul din cluburile sau barurile din oraș. Aceasta s-a declarat încântată de invitație, așa că au început ca două vrăbiuțe pe o ramură, să ciripească zglobiu despre ținutele ce le vor purta cu această ocazie, în seara de chermeză nocturnă. - Și cine va mai fi prezent la petrecere? întrebă curioasă Andrada. - Îți spun serios că în afară de familie nu știu nimic. - Cum așa? Nu s-a
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341309_a_342638]
-
o primavară în urmă, când moșul încă mai avea vlagă în el și umbla anevoios pe lângă casă. * Moșul Șcribleac era sărac lipit. Totuși, nici el nici nu bănuia cât de bogat este! Pe un răzlog căzut de pe gard, câteva vrăbii ciripeau voioase între ele: - Auzi, tu, Moțato. Hai să-ți spun ceva. Cip-Cip! Cip-Cip! zise o vrăbiuță porectită Zuluf - Ciup-Ciup! Ce vrei să-mi spui? îi răspunse Moțata - Cip! Vino mai aproape să-ți spun!... - Ciup, spune!... - Uite ce-am pățit
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
zice că de-o vreme / parcă l-a cuprins și somnul, / dar, cu ochii-nchiși, zâmbește, /fiindcă l-a văzut pe Domnul / Păsările pleacă-n stoluri / înspre locurile calde, / sub genunchii lui pământul / parc-ar plânge, parc-ar arde. Numai ciripit de vrăbii / și un croncănit de cioară / se aud în depărtare, / însă inima-i pătrunsă / pare toată o vioară // Pare toată o vioară / și arcușul îi e Cerul / Ca o melodie-n suflet / îi coboară chiar Dulgherul “ (Pelerin în rugăciune
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > GRAURII Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1506 din 14 februarie 2015 Toate Articolele Autorului GRAURII Ia te uită cum din zare Pe sub norii lunguieți Vin cu gălăgie mare Mii de grauri certăreți! Ciripind în limbi străine, În poiană cată loc Ca să știe orișicine C-aduc primăvara-n cioc. Și-uite-așa, întorși acasă, Se trezesc în dimineți În pădurea rămuroasă Uluiți de frumuseți. Le-a fost dor, iar bucuria E prea mare, că se-ntrec
GRAURII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341643_a_342972]
-
rufe și făceau dragoste, ciripitul lor specific era o încântare. Să-I fi văzut pe lăstun cu câtă tandrețe își săruta partenera, cum își lipea ciocul de al ei și cu ce asiduitate îi făcea curte dând din aripi și ciripind continuu, zburătăcind când într-o parte, când în cealaltă de ea, care așezată culcată pe sârmă își înfoia penele până ce el se aseza pentru câteva secunde pe spatele său. Le admiram și-mi erau tare dragi, aceste păsărele așa de
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
ușa mereu deschisă. Când auzeam puii făcând gălăgie, mă urcam de pe iesle pe grinzile grajdului și mă uitam la pui. Atunci părinții foarte agitați și speriați că le sunt odraslele în pericol se repezeau în zbor până în apropierea mea și ciripeau disperate. Niciodată nu i-am luat în mână. Mă mințeau bunica și mama că dacă pun mâna pe ei părinții lor îi vor părăsi, nu le va mai da de mâncare omizi sau gâze. Puii neștiind cine a sosit în preajma
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
un nechezat în semn de încheiere, I-ha, i-ha! I-ha, i-ha! Vă salută actorul cu nume de cal, Vizante!” Ce-am mai râs! Am luat-o-n glumă, nu mi-am imaginat că cintezoiul cel umil va ciripi asurzitor ca să ascundă râsul general...Ba, într-un final, copleșit de-atâta ironie, i-a pus pe bodyguarzi să mă târască în stradă! Pesemne, caii nu sunt buni în teatru! M-am supărat, n-a fost plăcut. Chiar am crezut
Cu mârțoaga-n pușcărie () [Corola-blog/BlogPost/338189_a_339518]
-
frumos cu propriul creier: când așteptam la semafor, mă minunam ce treabă extraordinară face sortând torentul ăla de claxoane și uruituri, iar odată ajunsă în parc, m-am așezat un pic pe bancă, să-i ofer un respiro binemeritat. Păsărelele ciripeau, copiii se dădeau pe role la izvorul lui Eminescu, iar bunicile își mângâiau pudelii proaspăt coafați - ce dar idilic mai potrivit și-ar dori un creier în mijlocul Bucureștiului? Citiți articolul integral pe Scena9.ro. Text: Andra Matzal. Foto: George Popescu
Un creier la muzeul de artă () [Corola-blog/BlogPost/337821_a_339150]
-
brăzdat de lunecarea bărcii, E-o mică mare de cleștar, ascunsă între sălcii. Dar a trecut frumoasa vară, e toamnă iar în Cișmigiu, Stau și acum pe-aceiași bancă, și scriu...și scriu... Era atâta soare odată, și atâtea păsări ciripeau, Gândeam atunci că viața întreagă va fi iubire și speram.... E toamnă iar în Cișmigiu și frunzele îngălbenesc, Se aștern pe jos în gros covor, sub pași ce nu se mai opresc. Ici colo, vezi câte-o idilă înfiripată trecător
MUZA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344330_a_345659]
-
a proptit în oglindă mea. Ca dovadă nu are decât o contuziune neînsemnata la tâmpla stânga, lângă ochiul tumefiat, iar coastele și le-a rupt din căzătura de beat ce era. Desigur că și asta a vrut bani, ca să nu „ciripească”. Glumă se îngroșa mereu și eu eram terorizat, daca moare cioroiu’ eram în pom, deci trebuia să-l țin în viață. M-am împrietenit cu doctorul de salon și acesta mi-a spus că i s-au rupt cele trei
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
adunase toată mahalaua țigăneasca și eu mă foiam printre ei că un curcan îndopat. Pândele a început să mă mulgă și nu era de-ajuns că mă mulgea el, dar mai mă mulgea și Titișor, ca și el putea să „ciripească”. Avea o casă mică, cum erau toate casele țigănești din Ferentari, unde locuia cu Brândușa, care nici până azi nu știu ce învârtea, că parcă nu avea nici slujba și nici la scoala parcă nu era. Pândele era o comoară, după ce se
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
să mă dau eu singur în gât, nu merg nici legat. Pândele se gândea la traiul de boier pe care i l-am oferit eu, sugându-mă până la măduva. - Pandelică, fii băiat cumsecade, ai să mergi, nu ma sili să ciripesc și să le spun exact unde ai facut spărtura aia în gard și alte parascovenii pe care mi le-ai spus cu guriță ta când erai abțiguit. Nu sunt un turnător, dar alt argument tare nu aveam să-l sperii
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2058 din 19 august 2016 Toate Articolele Autorului TOAMNĂ Cad petalele de crin, Frunzele foșnesc uscate, Dumitrițele își țin Capetele aplecate. Fără vlagă se ițesc, De sub păpușoi, bostanii, Vrăbiile ciripesc, Vântul scutură castanii. Se întinde și în crâng Toamna blândă, fermecată, Fluturii în vii se strâng, Unde-i poama parfumată. Măcieșii, cu năduf, Se dezbracă-n deal de straie, Să își spele finul puf, O gutuie cheamă-o ploaie. Ultimele
TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342749_a_344078]
-
Din murmur adormit renaște verdea brumă În spintecate zări de cântec înfrunzit, Miros de cer descântă tot praful de pe lună, Absorbitor respiră în piept neostenit. Cu dorul travestit, pocnind, muguri exultă Iubirea de departe, iubirea de aproape, Și nunta-și ciripește vestirea ca o undă, Nostalgicele ritmuri cu nervii prinși în șoapte. S-a terminat ecoul pe frunțile de sticlă, Gropițe în obraji zâmbesc floral sub buclă ! Referință Bibliografică: SONET XLIX / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2276, Anul
SONET XLIX de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342794_a_344123]
-
În vremuri prăfuite, fără vlagă Doresc o primăvară cu... ecou. SINGUR Ești aici, ești frumoasă, Ești atât de duioasă... Sunt aici, sunt cu tine, ( Sunt doar singur cu mine ). POVAȚĂ Colorați-vă inimile cu soare, Izbucniți în petale de flori, Ciripiți pe alei sclipitoare, Faceți duș în savantele ploi... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) (vol. ” Rug de stele ” ) Referință Bibliografică: Poeme / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1531, Anul V, 11 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
POEME de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343287_a_344616]
-
de tăiat pâine sau ce s-o mai nimeri. Așa făcu. Știa pădurea ca-n palmă încă de mic. Nu va fi singur. Va fi la adăpost, iar pat, coșciugul... O apucă înspre codru. Dintr-acolo păsări nevăzute foșneau și ciripeau prin frunzișuri. La-nceput, îndemnă, căci purta în suflet speranța că bine a făcut de-a urmat visul. Mai ales că-și luase cu sine și patul veșniciei, nădăjduia s-o țină pe-A nedorită departe... Mângâiat de lumina orbitoare
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
de-o mângâiere , Ei torceau în rând cu tine . V-a lăsat orfani de mici , Mama voastră iubitoare - Căci părere este viața , Pentru necuvântătoare ... Aș fi vrut sa treaca iarnă , Să te văd prin pomi pe-afară , Fascinat de pasarele , Ciripind în primăvară ... Aș fi vrut să îți dau dulciuri - Îți plăceau atât de mult ! Te strig însă , în zadar - Nu-mi răspunzi de sub pământ ... Aș fi vrut să fii la joaca - Astăzi cade iar zăpadă ! Peste tine se așterne , Ochii
FEBRUARIE ... de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344220_a_345549]