478 matches
-
c-am să te văd, a spus el. Mary și-a ținut răsuflarea așa de mult c-a luat-o cu amețeală. Pielea i se sensibilizase, așa că și cel mai delicat vânticel pârea s-o înțepe cu mii de ace. Ciripitul greierilor era asurzitor. Mary și-a ținut ochii deasupra taliei lui Drew, acolo unde pielea era netedă, iar mușchii jucau dedesubt, de parc-ar fi fost chiar o bucată de râu. Femeia a deschis gura, iar cuvintele s-au rostogolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
întrebat Mary. Nu mai am apartamentul și vechiul serviciu, da’ , în rest, va trebui s-o iau de unde-am lăsat lucrurile. Irene a clătinat din cap. Tu te-ai schimbat. Doar ascultă-te. Nu mai ai vocea aia ca un ciripit. Nu mă înțelege greșit, da’ acum chiar că-mi place de tine. În loc să se supere, Mary a râs atât de zgomotos încât Drew a ridicat capul din bucătăria de pe malul râului și-a zâmbit. Ar trebui să promit c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pulsa, iar oasele nu admiteau să se sudeze. Zgomotele produse de om îi răneau urechile; chiar și cele mai blânde șoapte ale lui Pearl îl dureau. Săptămâni întregi, Zach a zăcut lângă fereastra deschisă și s-a concentrat numai asupra ciripitului gaițelor albastre, asupra întrebărilor nesfârșite ale bufnițelor iernatice și asupra boncăluitului elanilor migratori. Zach a crezut că moartea avea să fie o toamnă eternă - totul cade, totul se risipește și putrezește - dar, în loc de asta, s-a trezit c-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
oricare dintre ei ajungea la castel, el își punea jetonul albastru înapoi, la start. Andy fusese un copil atât de liniștit, încât săptămâni întregi Zach nici nu i-a observat prezența. Când îi era foame, băiețelul scotea un soi de ciripit, așa că Zach l-a confundat cu o păsăruică. N-a aflat de el decât abia când Pearl a trebuit să gonească un arici din sufragerie și i l-a aruncat pe copil în brațe. Pruncul a fost primul lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
întrebat: Care era treaba? Lucrez în industria sexului, a zis, destul de mândru. —Zău? — Da. Bărbații mă plătesc pentru a le vorbi murdar. Dar trebuie să și conduc taxiul. Am o familie mare în Punjab. Le trimit... A fost întrerupt de ciripitul telefonului; s-a uitat la numele celui care suna și a răspuns, puțin plictisit: — Ziua bună, conașule Thomas. Ce ai mai făcut? Ai fost obraznic? Cât de obraznic? Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Femeia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu simțeam nevoia de televizor și nici internetul nu mă mai chema cu atâta ardoare. O carte bună, în liniștea răcoroasă a vilei de la țară, unde merg în fiecare vacanță, le suprima. Piscina și balta cu nuferi, salcia pletoasă și ciripitul păsărelelor în pomii plini cu rod îmi umplu sufletul de bucuria de a fi. Îmi dau energia necesară pentru încă un an de școală departe de acest loc drag mie. Cât de luminoase au fost toate acele zile până când, ieșirile
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
Aha, ele puseseră la cale povestea asta: își face apariția vreun mascul care crede că a nimerit exact unde trebuie - probabil că într-un loc care e ceva mai mult decât cutia asta nenorocită de bambus, cu lumini discrete și ciripituri. Iată-te gol în timp ce sex-inspectorul îți prețăluiește nevoile. Nu numai că vrea să te umilească. Ceea ce vrea e să te simți mai prost ca niciodată... She-She părăsi camera sprintenă. Dar se întoarse repede. Ținea în mână curelușa elastică a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oțel topit când fierul spărgea botul și spinările mașinilor prinse în blocaj, care urlau și se ghemuiau ca niște animale ce se zvârcoleau îndurerate în grajd sub izbitura de bici. Ne-am apropiat. Prin cacofonia bubuitoare se strecura acum chițăitul, ciripitul excitat al sirenelor, și iată doi polițiști dolofani care traversau strada în fugă. Și-au făcut apariția, ținându-și armele strâns. Maestrul lanțului a rămas neclintit, descriind cercuri largi cu zalele uruitoare. Polițiștii și-au coborât armele șovăitori. Erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
într-un colț îndepărtat un cufăr vechi. Nimic pe pereți. Nici un fel de ornament nicăieri. Era ceva atât de departe de reședința somptuasă, să zicem, a Liviei Cramm, pe cât de îndepărtată era China. Și totuși era prietenoasă. Zgomote de afară: ciripitul păsărilor. Un foșnet de arbuști stufoși. Urletele sporadice, îndepărtate, ale vreunui câine sălbatic. Nici o urmă de pași, nici un semn al prezenței umanității. O fereastră cu un petic de sac pe post de geam, fluturând în vânt. O ușă acoperită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rog... te rog, se rugau ele, iar eu le frământam vulcanii lor moi. Aveam nevoie de moliciunea lor. Virgină, ha? Pe mine mă cheamă Virgil. Ce mai contează o consoană când ești printre prieteni? Asta a mers odată. Atunci. Păsări. Ciripitul unei turturele în urechea mea în timp ce mi-o ciugulea și fiorul marii țestoase însăși atunci când ajungeam amândoi la orgasm. Atunci. înainte. Ah, ce iubitor de păsări mai eram. Nu exista alt iubitor de păsări mai mare decât mine. Ornitologia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tot sunt și imagini - orientale, cred - iar tema preponderentă este ornitologia. Grimus este interesat de păsările mitice și atunci când vorbea, părea să aibă el însuși ceva păsăresc în el, în felul cum își flutura mâinile și în vocea ca un ciripit grăbit. în felul meu amatoricesc, îi împărtășesc pasiunile, ba mai mult, individul are talentul de a-i fermeca și pe cei din jur cu pasiunile sale, așa că nu ne-am plictisit. Grimus nu e numele lui adevărat. Ne-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
contact cu piatra dură de pe suprafața lor ar fi sărit scântei, Înfigându-se În direct În creier. Orice contact cu lumea exterioară devenea extrem de dureros. Nici contactul cu lumea sa interioară nu se dovedea a fi prea plăcut. Chiar și ciripitul vrăbiilor de dincolo de geam zgâria timpanele lui Noimann, care În locul oricărui sunet ar fi dorit să aibă parte de liniște absolută. Urechile sale albe, moi, lipite de țeastă, amplificau orice zgomot, orice șoaptă. Limba Îi era aspră. Gâtlejul parcă dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de penaj. Planând În aer, Oliver avertiza printr-un croncănit umanitatea de răul ce sălășluia Înlăuntrul ei. Sfârșitul lumii vechi era aproape. O lume nouă și umbra unui nou Mesia creșteau la orizont. Adevărurile noii lumi, Oliver le propovăduia prin ciripit. El era noul Mesia sau poate doar un vestitor al său. Oliver avea menirea să scape noua lume de blestemul muncii vechi. Vina degenerescenței generale, după umila sa părere, n-o purtau, totuși, nici Marx, nici Engels și nici Lenin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau plantă?”. „E jumătate scoruș și pe trei sferturi pasăre și, În rest, câinele Spinoza”, răspunse Bikinski, făcând doi pași Înapoi și Închinându-se În fața lui până la pământ, simțind În același timp că trebuie să-i arate mulțumirea printr-un ciripit... „Sunteți ca păsările cerului, sunteți asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe cîmp...” Pipăindu-și geanta cu sticla de vin roșu și colaci primiți de pomană ce i se bălăbănea pe umăr, pictorul se gândi să-și acompanieze ciripitul cu clinchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
printr-un ciripit... „Sunteți ca păsările cerului, sunteți asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe cîmp...” Pipăindu-și geanta cu sticla de vin roșu și colaci primiți de pomană ce i se bălăbănea pe umăr, pictorul se gândi să-și acompanieze ciripitul cu clinchetul dumnezeiesc pe care Îl scot crinii sălbatici atunci când Înfloresc pe țarină, dar În auz nu-i răzbătu decât un zumzet Îndepărtat al unui roi de albine. Ar fi vrut, drept mulțumire pentru găzduire, să-l răsplătească pe starețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mulți din mușteriii ce se Înghesuie la mese. „Faceți cumva aluzie la cei prezenți?” Întrebă Bikinski. „Păi ar avea vreun rost să-i zgândăr cu vorba mea pe cei absenți?” Spunând acestea, starea de depresie a lui Noimann se accentuă. Ciripitul vrăbiilor, pleoscăitul apei din havuz, precum și gânguritul guguștiucilor ce se fugăreau, umflându-și mereu gușile, pe acoperișul de olane al terasei Îl aduse Într-o stare de muțenie. Noimann se pleoști și se adânci În sine. Ceilalți Îl Întrebau câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu se opresc cei ce macină (dinții), căci s-au împuținat; pînă nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii); 4. pînă nu se închid cele două uși dinspre uliță (buzele), cînd uruitul morii slăbește, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cîntărețelor se aude înăbușit, 5. te temi de orice înălțime, și te sperii pe drum; pînă nu înflorește migdalul cu peri albi, și de abia se tîrăște lăcusta, pînă nu-ți trec poftele, căci omul merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
șerbet din borcanul pe care îl ține dumneaei în sobă. Abandonîndu-mă într-un chioșc, bătrînul dispăru sub copaci. Pe masa din scînduri geluite se afla o coală de hîrtie. Într-un colț, Goilav avea o însemnare: „Azi am ascultat un ciripit de păsăruică. N-am văzut-o, dar am înțeles că-și gîngurea din gușă dragostea.” Cînd, toamna, conteneau ploile, Goilav își lipea de geam profilul cabalin ca să contemple cireșul de sub streașină. Cu clonțișor subțire ca de ac, mută, o păsărică
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Le vârî În valiza de lemn pe care o ținea sub pat. A doua zi, trei sferturi dintre soldați plecară către casele lor. Era o liniște nelalocul ei, barăcile deodată se făcuseră uriașe și pustii. Se auzea pentru Întâia oară ciripitul vrăbiilor, iar lătratul potăilor costelive se prelungea În ecouri nefirești printre magaziile de tablă. Camioanele verzi se arătau de tot pașnice, așa cum zăceau tăcute pe platformă și Își Încălzeau străvechea tăblărie la acel soare pașnic și binevoitor. De soldați nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la răsărit de satul Yamazaki, era un afluent al Râului Todo. Zona unde se întâlneau cele două râuri era o mlaștină acoperită cu stuf și papură, plină, de obicei, cu cântecele păsărilor, dar, în ziua aceea, nu se auzea nici un ciripit. În timpul dimineții, armatele inamice - aripa stângă a armatei lui Mitsuhide și aripa dreaptă a lui Hideyoshi - se aliniaseră pe ambele maluri ale râului. Din când în când, stufărișul foșnea în vânt. Deși se vedeau vârfurile prăjinilor de la steaguri, pe amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de douăzeci de ani. Sakichi avea o logică excelentă și un spirit mai ager decât al multor oameni. În zori, conturul Muntelui Ibuki se putu vedea profilat pe nuanțele trandafirii și albastre pal ale cerului, în vreme ce nu se auzea decât ciripitul păsărelelor. Pe drum se depusese un strat gros de rouă, iar printre copaci stăruia întunericul. Hideyoshi părea fericit. Știa că, la fiecare pas, se apropia tot mai mult de mama și de soția lui și nu păreau să-l deranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
făcuse cadou prietena din Germania; dacă pe ea nu pot s-o bănuiesc cum era la pat, în schimb muzica pe care o ascult din aparatul îngropat în pernă la volum slab, aproape ca un fond natural, dacă vrei ca ciripitul păsărilor pe care nu-l mai percepem, mă ajută să-mi astâmpăr pofta de sex ajunsă la apogeu, până vine din baie Antonia care acum nu mai are timp de sex, vine să se îmbrace... Iar am uitat, dimineața uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
c-o să câștige Wimbledonul, creșterea criminalității de pe străzi și prețurile pieței imobiliare. Discutaseră despre orice, mai puțin despre subiectul cel fierbinte: James și relațiile lui cu ele. În esență, n-am avut nici un motiv. Julia era dureros de conștientă de ciripitul vocii ei. Atâta doar că m-am gândit c-ar fi drăguț dac-am putea să ne cunoaștem. Expresia lui Deborah era profund suspicioasă. —De ce? Tu și James ați descoperit cumva vreo asigurare de viață veche, care avea trecut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
alături. Mă temeam puțintel. Din loc în loc mă opream, ca să privesc în urmă, apoi îmi făceam singur curaj și porneam mai departe. Cu cât înaintam, glasurile din spatele meu sunau tot mai stins. De la o vreme, n-am mai auzit decât ciripitul care venea peste mine de pretutindeni. M-am închipuit că sunt Winnetou sau Huckleberry Finn și că niște indivizi ticăloși vor să mă prindă: căutători de aur, bandiți fără milă, hăitași de sclavi, indieni sioux setoși de sânge, dirigintele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
acordurilor după ce a fost fiica lui ares și a afroditei. Moartea mângâie corzile violoncelului, Își trecu suav vârfurile degetelor peste clapele pianului, dar numai ea ar fi putut distinge sunetul instrumentelor, un vaiet lung și grav mai Întâi, un scurt ciripit de pasăre apoi, ambele de neauzit pentru urechile umane, dar clare și precise pentru cineva care Învățase de atâta timp să interpreteze sensul suspinelor. Acolo, În camera de alături, trebuie să doarmă bărbatul. Ușa e deschisă, penumbra, deși e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]