284 matches
-
porumbul și alte păioase. Partea apuseană, care poartă numele Tăul, este cultivată în general cu fânețe. Atât Tăul cât și Mocira au o valoare deosebită deoarece pe aceste terenuri crește în sălbăticie laleaua pestriță ("Fritillaria meleagris"), în denumirea localnicilor zisă Ciubota, precum și narcisa albă sălbatică ("Narcissus"), zisă Cocorată de localnici, și care crește mai ales pe Tău. Animalele sălbatice întâlnite în teritoriu sunt mistrețul, iepurele sălbatic, căprioara și cerbul iar în iernile mai geroase coboară din codru și lupul. Se întâlnesc
Rodina, Maramureș () [Corola-website/Science/301587_a_302916]
-
distrus de un vânt mare. În anul 1987 preotul Vasile Dragan se îngrijește de înfrumusețarea lăcașului de cult cu pictură realizată în tehnică frescă, pictată fiind de pictorul Vasile Munteanu din Covasna și iconostas nou sculptat și pictat de Dumitru Ciubota din Toplița. În data de 7 mai 1989 biserică este sfințită de cître IPS Iustinian Chira Maramureșanul și s-a resfințit în data de 23 mai 2004 de care IPS Irineu Bistrițeanul - în urmă renovării exterioare și ridicării monumentului eroilor
Ocnița, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300886_a_302215]
-
În sud sunt pâraie care se varsă în Bahluieț: Filiași, Bejeneasa, Valea Turcului. Iazurile de pe Gurguiata pe teritoriul comunei sunt: Savia I, Savia II (Bodaia), Cicadaia, Plopi, Huc. În aceste iazuri se varsă pâraiele: Geana, Dajdia, Bruma, Buhna (Pârâul lui Ciubotă). În scopul protejării comunei de inundații s-a construit pe Bahlui între anii 1971-1976 lacul de acumulare Tansa-Belcești cu o suprafață de 360 ha, adâncime 6-7 m. În trecut o pondere însemnată avea pădurea și desișurile de arbuști. Numele vechilor
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]
-
a declarat, în cadrul mărturiei depuse la Tribunalul Poporului din București: "„Templul spaniol semăna cu o torță gigantică care lumina lugubru cerul capitalei. Legionarii dănțuiau drăcește în bătaia focului, cântând aria «tinereții legionare» în timp ce izbeau, în furia lor sălbatică, cu tocurile ciubotelor, trei femei despuiate, pentru a le da pradă flăcărilor. Nenorocitele victime, în dureroasa lor disperare, tăiau văzduhul cu urlete de sfâșietoare durere”" („Jurnalul de Dimineață" din 21 ianuarie 1946). În decursul rebeliunii legionarii bucureșteni au arestat câteva mii de evrei
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
frații săi, iar pe de altă parte pe comisul Stroescu, care avea uricul acelei moșii. Judecata urma să aibă loc până la 13 iulie, iar în caz de neprezentare "li s-a trimite om gospodu și-i va aduci cu cibote" (Ciubotă - Taxă percepută în trecut de slujitorii domnești de la împricinați, când erau obligați să se deplaseze până acasă la aceștia). Comisul Stroescu era feciorul jitnicerului Ioan Stroescu și tatăl șătrarului Gavril, al cărui fiu Ienache Stroescu s-a așezat în valea
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
mari cantități de aluviuni. Pâraiele de la exteriorul Bucegilor aparțin bazinelor Prahova și Oltului. Pâraiele Moraru, Cerbu, Jepii, Urlătoarea, Babelor, Peleș și Zgarbura se varsă în Prahova. Versantul nordic este drenat de pâraiele Glajariei, Malaiești, Țigănești, care, reunite, formează Ghimbavul. Pârâul Ciubotei, Gaură - pătrunsa mult în interiorul masivului - si Grohotișul converg spre Bârsa apele lor îndreptându-se spre Olt. Pâraiele care drenează abruptul Bucegilor au panțe repezi și sunt seci cea mai mare parte a anului, din cauza lipsei de izvoare. Acestea se situează
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
a plăcut de la început cu grădinile lui înflorite, cu gardurile lui dărăpănate, cu părăsirea și murdăria lui proverbială, căci oricâte straturi de glod s-ar pune acolo, tot nu vor putea să astupe vreodată urma pașilor lui Eminescu și ale ciubotelor de iuft (piele de bovine) ale diaconului Creangă, urmele atâtor oameni iubiți de altădată...cum era să nu-mi placă”. El își amintește de frumoasa muncă de la ”Viața Românească”: ”Venea conu Calistrat Hogaș, cu figura lui jovială de faun și
Viața lui George Topîrceanu, povestită cu mult umor și lirism de el însuși () [Corola-website/Journalistic/102212_a_103504]
-
mare, era un boier: „Pârcălabu”. În țigănimea aceea era un băietănaș pe care-l chema Șolcan, voinic de felul lui, și Vodă a pus ochii pe dânsul și l-a luat să fie fecior în casă, adică să îngrijească de ciubote și de straie. Șolcan se purta bine așa că îi era drag lui Vodă și făcea mare haz de el și de incurile lui, mai ales când era Vodă cam supărat. Într-o seară, când nu era stăpânu-su acasă, Șolcan s-
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
lui. „Nu mai văzuse niciodată această uniformă, doar în icoane foarte vechi: nu era nici rus, nici cazah, nici cerchez; purta o tunică albastră cu șireturi de 84 ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT - legende și povești aur, pantaloni roșii și ciubote galbene. De șold îi atârna un paloș ciudat, care nu era nici spadă, nici sabie. Nu știa ce să creadă de acest oaspete puternic care stătea în fața lui, și cu toate că era zguduit de-un fior de spaimă neînțeleasă, îndreptă baioneta
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]