321 matches
-
zi ține la distanță avocatul de divorț. Ăsta era moto-ul ei. După ce s-a spălat pe dinți, Julia a mai scuipat în chiuvetă o gură de spumă, de astă dată mai plăcută, și și-a trecut degetele prin părul ciufulit. Apoi a plutit înapoi în dormitor, unde și-a tras pe ea un tricou cu sloganul „Următoarea schimbare de dispoziție: Peste șapte minute“ și o pereche de pantaloni de trening, după care s-a uitat la ceas. —Ei, am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
propria lui piesă și căutând un public dispus să-l urmărească, să-l asculte și să rămână impresionat de ceea ce vedea și auzea. Acum am ajuns la litera m, spuse dintr-o dată, aranjânduși cu stângăcie pălăria de paie peste pletele ciufulite. Eu Încerc să păstrez o anumită ordine În căutarea și descoperirea cuvintelor bune de pronunțat... Îmi pare rău că nu pot să vă rostesc și cuvinte de dinainte de m căci nu mă ntorc niciodată până nu ajung la sfârșit... Trebuie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fi numit fricos și teama de a fi nimicit de către armata neagră, a tras iar de colțul hainei. Victor l-a privit, apoi a privit Împrejur cu experiența sa de jandarm În „timpuri grele”, a observat direcția indicată de capul ciufulit și plin de fân și a spus: Te credeam mai viteaz, tu te sperii de copăceii din livadă și de plopii Înalți, ai uitat cât sunt de frumoși?! Copilul a Înghițit greu dojana și a adormit cu marea părere de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Sholto și fac parte din consiliul teatrului. Acesta este Brian Fitzpatrick. Bănuiesc că știați că o să asistăm la repetiția generală. — A, da. Bună ziua! zise MM, părând un pic distrată. Își trecu o mână prin păr, dându-și pe spate claia ciufulită. — Cred că și colega mea este de acord când spun că ne-a plăcut foarte mult, răsună vocea lui Brian Fitzpatrick, acompaniată de o serie de mișcări din cap, în pizzicato, din partea lui Denise. Ne întrebam dacă ați dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Atunci cine a făcut-o? — Nu știu, dar e vorba de cineva foarte, foarte josnic... Se opri înainte să se sufoce. Se afla la mică distanță de ea și aproape că o atingea. Părul lui negru și des era mai ciufulit decât ieri, când îl văzuse aici, de parcă și-ar fi petrecut ultimele douăzeci și patru de ore trecându-și încontinuu mâna prin el. Și-l închipui chircit, doborât de durere, cu capul în mâini. Și asta înainte ca acest lucru teribil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
crăp capul! (Agitație în adânc.) Marș! (Funia se mișcă amenințător; BRUNO se luptă cu cineva în adâncul gropii, creștetul îi apare și-i dispare în ritm alert.) Ha! Prostuțule! Stai cum trebuie... (Cârâituri, țipete subțiri de animal speriat.) Pfui! (Capul ciufulit al lui BRUNO apare o secundă.) Gângania dracului! (Către GRUBI, din interior.) Dă-mi ceva, dă-mi! Se freacă de piciorul meu. Uah! ( Se aude un mârâit docil.) Trage-mă sus, trage-mă sus, mi-e silă! GRUBI: Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de pe un picior pe celălalt, sau ridicatul gulerelor (toamna poartă un fulgarin de culoarea vișiniu--sângerie a lunii mâncate de vârcolaci). Adeseori chiar zâmbim, surprinzându-ne făcând aceleași gesturi. De parcă am fi imaginea celuilalt în oglindă. Eu, neglijent îmbrăcat, somnoros, burtos, ciufulit. Ea, zveltă, cu un breton ciufulit și el, cu privirea mereu pornită parcă spre a râde, puțin mai înaltă decât mine. De câteva ori, în înghesuiala din autobuz, am stat aproape lipit de ea. Oricât am încercat să mă feresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ridicatul gulerelor (toamna poartă un fulgarin de culoarea vișiniu--sângerie a lunii mâncate de vârcolaci). Adeseori chiar zâmbim, surprinzându-ne făcând aceleași gesturi. De parcă am fi imaginea celuilalt în oglindă. Eu, neglijent îmbrăcat, somnoros, burtos, ciufulit. Ea, zveltă, cu un breton ciufulit și el, cu privirea mereu pornită parcă spre a râde, puțin mai înaltă decât mine. De câteva ori, în înghesuiala din autobuz, am stat aproape lipit de ea. Oricât am încercat să mă feresc, tot o simțeam pătrunzând în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șase ani, dar a recunoscut-o imediat. Cumva schimbată parcă, și totuși aceeași, în ciuda unei dentiții adulte complete, în ciuda aspectului mai prelung și mai subțire al chipului, în ciuda numeroșilor centimetri crescuți în înălțime. Stătea acolo, în prag, zâmbindu-i unchiului ciufulit și adormit, studiindu-l cu ochii aceia fascinați, care nu clipeau și pe care și-i amintea atât de bine din perioada petrecută în Michigan. Unde era mama ei? Unde era soțul mamei ei? De ce era singură? Cum ajunsese acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dai și unde crapă, se pare că fu auzit de undeva dinlăuntru sau poate că fusese văzut, fiindcă urechea lui deprinsă cu anumite sunete percepu răsucirea unei chei, ușa se deschise și în fanta ei apăru un cap tânăr și ciufulit. — Oameni buni, spuse Fane în chip de prezentare, vreau să fac o baie! Băiatul îi spuse că-i închis, iar el e pus doar de pază, au bani în cassă și s-a mai întâmplat să dispară. — Lasă-mă, Jeane
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
după două minute, Fane avea un aer nehotărât, de parcă n-ar fi știut dacă trebuie să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard sau mai bine renunță la tot ce zboară. Intră în mica odăiță în care băiatul cel ciufulit lenevea cu coatele pe masă și întrebă de băieș. Era plecat la Sinaia pe întreaga perioadă a sărbătorilor, spuse paznicul. Da’ n-a lăsat vorbă pentru mine - mie-mi zice Fane - că aveam un cufăr mare la el, aci? Băiatul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gemut de parcă-l durea, ceea ce nu făcea prea des în fața altora. Fără să răspundă, a rotit butonul ascuns chiar sub abajurul lămpii de pe noptieră și ciuperca de lumină i-a învăluit fața buimacă. A cerut halatul și a ieșit așa, ciufulit, mirosind a băutură și încruntat. Abia când a văzut-o, și-a dat seama cine e doamna avocat Movileanu: cuconița plină de nuri și migrene din strada Teilor, cea pe care o-nșela bărbatul. Ea îi întinse ca și prima
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o distragă pe Mabel Warren de la gândul despărțirii. Lacrimile ei erau prea evidente pentru oricine. — Ar trebui să-ți piepteni părul, adăugă ea. Domnișoara Warren nu purta pălărie și părul ei negru, tuns scurt, ca al unui bărbat, era iremediabil ciufulit. — Pe Savory, spuse ea. — Cine-i ăsta? — A vândut o sută de mii de exemplare. Hora mare și veselă. Cinci sute de mii de cuvinte. Două sute de personaje. Geniul ridicat din mahala. Își dublează ș-urile când Își amintește s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
amușine mirosul câinelui de pe jeanșii mei, avea să-mi arunce o privire de dezgust și să plece numaidecât, cu coada roșcovană în aer, arătându-mi gaura fundului în semn de sfidare. — Îi e foame, zâmbi Randle, uitându-se la cățelușul ciufulit. Dacă nu-i dau ceva de mâncare, o să înceapă iar să izbească în ușa frigiderului. M-am întins și l-am scărpinat pe Rusty după ureche. Cățelul se trânti pe spate, cu burta în sus. — Mă duc, am spus, frecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că mă gândesc la Scout și la felul în care fuseserăm împreună în acea scurtă perioadă de timp, la felul în care-i mirosea corpul și cum îl simțeam lipit de pielea mea, la râsul ei hotărât, la părul ei ciufulit și la felul în care ni se atinseseră degetele, se împletiseră și apoi ne uniseră mâinile în timp ce ne croiam drum prin coridoare slab luminate. Amintirile erau dureroase și le-am îndepărtat. Dacă aveam într-adevăr să urc înapoi în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zise că până la urmă s-ar putea să-i placă buzele ei cam lăsate, dar fine. Ca-n fiecare dimineață la trezire și ca majoritatea bărbaților, avea o erecție. În lumina slabă a zorilor, Încadrat de părul negru, des și ciufulit, chipul Christianei părea foarte palid. Întredeschise ochii În clipa În care el o penetra. Păru puțin surprinsă, dar desfăcu picioarele. Bruno Începu să se miște În ea, dar constată că devine din ce În ce mai neputincios. Simți o mare tristețe, amestecată cu neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
învăț la Colegiul „Mihai Eminescu” din Iași. Acasă mi se spune uneori Fifiloi, iar colegii îmi zic Padawan Tano. Sunt un băiat destul de înalt și subțire, dar plin de energie.Am ochii albaștri verzui și părul blond, mai tot timpul ciufulit. Mă consider un copil deștept, dar din păcate nu întotdeauna îmi folosesc inteligența la maximum. Colegii mă văd ca un prieten bun, un băiat generos, drăguț, amuzant, activ și de treabă. Nu sunt perfect, deoarece sunt din când în când
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
în tinerețe, se șoptește în apropiere. Grație, în același timp sobrietate. Distincție, suavitate, nu scad misterul. Încărcătura statică și obscură, până la urmă senzualitate, provocare... — Ca în Primăvara la Botticelli sau în Nașterea Venerei, declamă cineva. Sunt șiruri de capete congestionate, ciufulite, țepene sau bălăbănindu-se somnolente în jurul ovalului retezat și colțuros al Siei Hariga, care își păstrează nemișcarea obsesivă. Pare la un pas : obrazul de argilă uscată, fumurie deschide coline și văi, intrânduri abrupte : peisaj nesfârșit și imprevizibil, cu porii mari
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pauză de la ora unsprezece. Reacționează cu violență la câteva mărunte incidente, admonestează furios colega cu părul alb de lângă cuier, pentru o greșeală de amănunt, și când aceasta ripostează, smulge foaia de calc de pe planșetă și rupe desenul. Țipă apoi la ciufulita din spatele său că și-a tras planșeta prea în mijlocul sălii, împiedicând trecerea. După ce vacarmul se potolește, vecinul A.P. se ridică de pe scaun, se strecoară afară din sală, să ajungă la timp la librărie, să apuce un exemplar din cartea praghezului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
devreme, într-o dispoziție de lucru, mai harnic decât altă dată ? Inginerul se așază pe locul său, Ortansa se află în fața sa, o vede. Umerii triști, încovoiați, gâtul ridat, cu pete cafenii, ca la bolnavii de ficat. Părul prea scurt, ciufulit, cu mici porțiuni goale, peste care smocurile rărite și decolorate nu au putere. Obosită de vreun chef prelungit, indispusă de începutul altei săptămâni de lucru sau necăjită sau bolnavă sau pur și simplu somnoroasă ? Pare venită de mult. Ar trebui
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lăsase frigul și când mă lua ațipeala crengile se opinteau, încercând să mă arunce la pământ. Ca să nu adorm și să nu mă prăbușesc spre frângerea gâtului, am început să mă gândesc la Adelina. În ultima vreme figura ei sălbatică, ciufulită, îmi venea tot mai des în minte. Mai precis ea reprezenta tot ce nu era Sabina: blondă sau roșcată, îmbrăcată aiurea, dezordonată, pătimașă în dragoste. O hippioată cu capul în nori, decisă când era vorba de dorințele ei. Sabina devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nici un parc cu mesteceni confortabili, apoi, dacă Sabina venea după mine, ar fi putut cădea pradă drogaților care trag pe nas sau se înțeapă în venă pe lângă non-stop-uri. Într-adevăr, am văzut-o cu coada ochiului cum ieșea din scară ciufulită și cu un pardesiu luat peste cămașa de noapte. De unde o fi scos pardesiul pe căldurile alea? Mi-am aprins un Salem și am luat față de membru al Frontului Salvării Naționale în timpul alegerilor: tragic, contorsionat, implorând mila și abnegața electoratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cei doi răcani care îi spurcaseră cămăruța cu usturoi și cârnați. L XXIX Exact într-o pauză de masă de genul ăsta, când Sabina era plecată la Botoșani, iar eu mușcam dintr-un măr în vestibulul bibliotecii, o văd pe ciufulita cu ochi violeți venind țintă spre mine: - Bună ziua, eu sunt Adelina, e adevărat că ați publicat două volume de versuri? Bucata de măr mi s-a oprit între clavicule, m-am făcut roșu și pufnind, i-am răspuns: - E adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
evoluționist puteau fi doar niște găselnițe care să-l ascundă pe Leo sub un travesti suplimentar. L XL Multe după-amieze mi le petreceam la spital, cu Sabina. Uneori o găseam în vervă - voia să recupereze timpul pierdut. Alteori zăcea tranchilizată, ciufulită, abulică. Stăteam lângă patul ei și mă întrebam cum de un om răzbătător ca ea putea să se prăbușească în așa hal, ca un inadaptat, în timp ce eu, care eram timid și mizantrop, nu reușisem să mă nărui interior. În momentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aprinseră armăsarul sângerând din toate țevile sparte. Limuzina era cunoscută în târg drept Bizonul Alb. Acum, mașina în flăcări incendie și stejarul. Șatra se luă de mâini și izbucni în dansuri circulare. Pe poarta voievodală a cimitirului pătrunseră jeluind pirandele ciufulite: Solimanee, Solimanee, ’ca-ț-aș ochii tăi dă gagiu mișto! Ce’ț trebui țâe să belești ochiu la belita aia dă petardă!. Își ridicaseră poalele și se dădeau cu curul prin țărână: halelei Solimaneee! că ce baștan erai tu: gajâci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]