651 matches
-
Pagină realizată de LUCIAN SAVA Medicul veterinar Dinu Oprescu a împrietenit specii de animale diferite El și-a antrenat apropiații necuvântători să fie buni actori și specialiști Sună telefonul. Achat ciulește scurt urechile, se ridică în două labe pe măsuță, apucă-ntre dinți receptorul și, cu grijă să nu rupă firul, îl întinde stăpânului, care stă lejer în pat. Are loc conversația, timp în care Achat, un foarte frumos exemplar de
Agenda2005-06-05-d () [Corola-journal/Journalistic/283356_a_284685]
-
Calculul e simplu. Omului îi vine repede ideea. Nasturi n-are. Dar de cocoșei poate face rost. Găuriți cu un cui, sunt chiar de efect. Geniul improvizației! Aici intervine naratorul. Prea tânăr pe atunci pentru a-i fi îngăduit să ciulească urechile la relatări din cale-afară de deocheate, e silit să și le astupe: „Cum cei din jur doreau să afle ce-a urmat, m-am ridicat de la masă - ca și cum simțisem nevoia pisoarului -, fără ca tata să mă trimită pe-afară să
Oborul pentru totdeauna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5722_a_7047]
-
de pe frontul anglo-german. În noaptea Crăciunului, englezii dintr-o unitate de infanterie, care se așteptau la un atac al artileriei germane, aud dinspre tranșeele inamicului ceva care semăna cu niște colinde și observă niște lumini ciudate care păreau lumînări aprinse. Ciulesc neîncrezători urechile: sînt, într-adevăr, colinde. Unii mai îndrăzneți scot capul, ba chiar se aventurează în no man's land. Tranșeele germane sclipesc de mii de lumînări. Primesc informația că germanii doresc să sărbătorească în liniște Crăciunul și că, în loc de
Ultima noapte de Crăciun, întîia noapte de război () [Corola-journal/Journalistic/14336_a_15661]
-
să te scufunzi în ascunzișul timpuriu al nopții. Căci s-a făcut noapte, o noapte goală, pustie ca o cameră părăsită, pe care-o străbate șuieratul strident al trenului gonind pe șine la doar trei sute de metri de-acolo. André ciulește urechile, tresare, dar nu, telefonul sună la vecin, agentul de asigurări insomniac. Ultima dată, Clara îi dăduse un telefon. Două, trei cuvinte, cu un glas înecat de plâns : „Mă întorc. Și apoi, apoi, apoi...” Și apoi, fără îndoială, te iubesc
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
în cărțile ilustrate ale copilăriei. Aparatul lui n-avea scală și nici butoane. Dar numai el știa cum, învârtind ceva cu un clește, se plimba prin eter, dintr-o parte în alta a Europei. Mă aplecasem și eu deasupra mesei, ciulind urechile, când, deodată, am auzit cuvinte ce-mi păreau cunoscute. și o voce îndepărtată și stranie, care cânta... "la vie en rose..." Din acea clipă, profesorii mei de franceză n-au mai însemnat nimic. Patima mea pentru Franța atunci a
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
sub trunchiurile copacilor, brazi și molizi, și stejari cu coroana arzîndă: le pipăiam cu buricul degetelor rădăcinile ca pe niște frînghii, ca pe niște artere (sau ca pe niște corzi de harfă la care trebuia să cîntăm) stăteam cu urechea ciulită la foșnetul frunzelor și la cîntecul păsărilor pitulate printre crengi; priveam luna și semnele zodiacale, Calea lactee încrustată în palmele noastre bătătorite de muncă; odată cu pămîntul aduceam și firele de iarbă răsărite pe cîmp, norii îi mutam dintr-un loc
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
al femeii născînd clătină punctul „cu durere vei naște” își aminti poetul Lamentația De lumină am nevoie fiindcă ochi deși am sunt orb cuvintele-n pîrgă nu le văd le aud doar la nașterea lor întotdeauna particip doar pe furiș ciulind urechile se lamentă Scribul în urma Stăpînului mergînd cît timp acesta nu-l băga în seamă avînd un ochi ațintit spre fruntea cerului iar celălalt spre floarea de lotus încremenită parcă plutind Mundus subterraneus Supraviețuise pînă la ei zvonul că harta
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
Unde mi-e butonul la loc furia? Am pierdut butonul! Dar în loc să redevin furios, reușesc să pufnesc în râs, un râs smucit, de stinghereală și de nervozitate. Mi se pare că ne-am mai întâlnit, spune ea - la care hindusul ciulește urechile, și ezită o secundă. După care, hindusul spune spre mine: Duceți-vă și luați loc, vasăzică știe gramatica la plural! - și spre ea: stați jos, tovarășa Zoia, că decolează aeoranava. Am fost și eu la concert aseară, spun eu
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
o rochie de stofă fină, culoarea vișinei putrede, la gât purta un colier de perle, fumul aromat de la țigară se înălța subțire din portțigaretul elegant, iar câinele ei iubit rex, care stătea lângă sobă s-ar fi zis adormit, a ciulit deodată urechile. Eu am ținut minte cuvintele sale, le-am învățat pe dinafară, ca pe poezie, însă fără să le pricep prea bine. Abia mai târziu mi le-am însușit, convins că mi se potrivesc foarte bine și mie, aproape
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
așa cum sunt și pe deasupra o mie de oameni, o mie de păreri. Cele mai multe nici nu sunt păreri. Așa se numesc, așa ne-am obișnuit să le spunem, dar sunt altceva” - „Ce?” păru să întrebe Rex, după felul în care-și ciulise urechile și-și aplecase capul într-o parte, privindu-mă cu curiozitate, aproape caraghios, rezemat de labele dinapoi. Mă privea în ochi, fără să facă o mișcare. - „Ipocrizie, Rex, așa se cheamă” - „Nu-i așa doamnă Pavel?” o întreb în
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
încît a dat pe singurul său cuvînt afară din el născîndu-i poema Lamentația De lumină am nevoie fiindcă ochi deși am sunt orb cuvintele-n pîrgă nu le văd le aud doar la nașterea lor întotdeauna particip doar pe furiș ciulind urechile se lamentă Scribul în urma Stăpînului mergînd cît timp acesta nu-l băga în seamă avînd un ochi ațintit spre fruntea cerului iar celălalt spre floarea de lotus încremenită parcă plutind Ierihon De mai mult timp poema stearpă era nici un
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
așteptat și pesemne c-am adormit un pic, pentru ca, atunci cînd am deschsi iar ochiul, șușoteau în pat. Dar mai rar, nu la fel de însuflețit, se mai odihneau. Cred că-l așteptau și ei. Am auzit-o pe mami și am ciulit urechile: - Vii?... Patul a început să troznească, am auzit un arc zbîrnîind și mi-am dat seama că tata n-o să vină nicăieri, se întorcea pe partea cealaltă ca să nu sforăie. Dar pîrîiturile din somiera aceea nenorocita și descleiata abia
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
Dandanache, Didina, Nae, lanțul slăbiciunilor, triumful talentului, Domnul Goe și atîția alții nu mai sunt personaje ori situații literare. Societatea românească e plină de ele. Eroii lui Caragiale se află printre noi. Uitați-vă în jur, deschideți televizorul, răsfoiți presa, ciuliți urechile și-i veți recunoaște. Ar trebui adăugat că actualitatea temelor, preocupărilor, limbajului etc. din opera lui Caragiale a fost dublată, în deceniile din urmă, de numeroase tentative de actualizare a scriitorului. Nu că s-ar fi crezut că el
Caragiale între actualitate și actualizare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15567_a_16892]
-
oșenește/ între iurtele polineziene de papură sub porțile de stejar de pe Mara/ printre coloane corinthice/ căzînd în canalele cohleare, în Panama și în de Suez lîngă piramida lui Corti/ sau către Stonehenge/ și din nou poticnindu-se și încă o dată/ ciulindu-și urechile ca iepurii la cea mai mică boare fonetică/ în lunga poveste a muzicii printre striații și lame spirale/ din care abia se mai văd Machu Pichu și Mohenjo Daro/ prin vegetația luxuriantă a sîngelui/ cu marile broderii de
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
pală de vânt aduseră o undă de viață în încăpere. Am aprins lumânările, i-am arătat apartamentul: o anticameră, o cameră și un cabinet. Servitorul puse lada jos. El rămăsese în picioare, în dreptul ferestrei, în tăcere, privind întunericul vag și ciulindu-și urechile de parcă ar fi vrut să asculte vântul. În seara aceea nu i-am auzit vocea care avea să-mi producă mai târziu o impresie atât de puternică. Dinspre galeria femeilor se auzi lătratul câinelui care, noaptea, păzea intrarea
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
de putere intervine mereu ajutându-l pe poet să scrie pentru a spune că e redus la tăcere. - Un divin surplus de putere... - Ssst! Nu știți că e interzisă folosirea acestui cuvânt!? se sperie dracul și privi în toate părțile ciulindu-și smocul de păr de pe vârful urechilor. Dacă-l rostim ni se usucă măduva spinării... - De aceea ajung cărțile nostalgicilor aici? - Doar acelea care care au efect nostalgic asupra cititorilor. Așa cum multe volume scrise de scriitori posedați de legiunile noastre
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
spus: „Vă bateți joc de mine? Veniți dintr-o țară liberă, puteți scrie orice...”. (Eu chiar nu aveam dreptul să public, atunci când vorbeam.) Și el mi-a răspuns: „Da, dar vă dați seama că, dacă dumneavoastră spuneți o silabă, toată lumea ciulește urechile să o audă și o completează... În timp ce eu pot să stau în mijlocul străzii și să strig toate adevărurile despre guvern, despre regină... Cel mult mă vor înconjura mașinile, ca să nu mă lovească, nimeni nu mă va asculta!” Ei bine
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
Dacă stai nemișcat și tăcut pe pat auzi centaurii gonind sub fereastră. Așa mi-a zis Emma, care stă acum în ușa unei biserici luterane la câteva case de aici și mă așteaptă s-o iau de nevastă. Deși îmi ciulesc bine urechile, n-aud nici un fel de centaur. Dincolo de ferestre vuiește cascada străzii. Aud zgomotele obișnuite ale orașului - ele pătrund în cameră, se învolburează ușor ca un vârtej în inima lumii, apoi se strecoară prin crăpăturile ușii, o dată cu furnicile și
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
Ion Creangă: prefectul Aurel Aflorăchioaiei visează că, primit de Bill Clinton, traducătoarea oficială a președintelui american este "nimeni alta decît bătrîna secretară, tușa Saveta Amustăcioarei. " Cînd a avut Saveta timp să învețe engleza?! " se mira în vis prefectul Aflorăchioaiei, apoi ciuli și cealaltă ureche, fiindcă observă că tușa traducea cam aiurea, de capul ei. Astfel, cînd Bill Clinton, zîmbind larg, spuse:" I believe in Vaslui, I believe in your country! ", mătușa Saveta traduse: " Dragi-mi erau prundul cu știoalnele, țarinile cu
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
înfrunta nedându-i cine știe ce atenție. Ce se întâmpla în lume i se părea că nu-l va atinge direct, nici chiar războiul despre a cărui iminență semnele se înmulțeau („Întâmplările mari se scurgeau una după alta cu repeziciune. Bunicul a ciulit urechile doar când Polonia a fost atacată. Eu cred că el știa ce se petrece dar socotea, cu un fel de înțelepciune care-l cârmuise de-a lungul timpului, că nu trebuie să vorbești de rău pentru că așa îl chemi
Drama clasei mijlocii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4769_a_6094]
-
e reformator și noi trebuie să luptăm să continuăm opera de reformă a guvernului Boc, dar nu înțeleg de ce ei, cel mai legitim e să o continue guvernul Boc și să oprim prin orice mijloace, aici vă spun textual, am ciulit urechea, să oprim prin orice mijloace asceniunea USL. Păi domnule, se desumflă sau este în ascensiune? Deasemenea, în toate acestea discuții despre cum și-a pierdut identitatea Partidul Național Liberal, nu am să mai spun încă o dată, că dacă vreunul
Antonescu: Liiceanu şi Pleşu sunt laşi, nu au curaj să protesteze la mitocăniile lui Băsescu - Citeşte aici discursul INTEGRAL al liderului PNL () [Corola-journal/Journalistic/47215_a_48540]
-
imperial care calcă peste așteptările supușilor. Aflându-mă în 1943 în camera sa de lucru într-una din după-amiezile când își primea vizitatorii mi-a fost dat să surprind o discuție care m-a făcut să mă apropiu și să ciulesc urechile (va fi fost una din ipostazele în care m-a calificat ca "băgăreț"). "Puțin mă privește - îl auzeam pe amfitrion perorând cu o voce de stentor, că poporul înfometat arunca cu pietre după racla lui Ludovic al XIV-lea
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
care se desprind însă limpede o stare de fapt, dar și profilele sociale, culturale, morale ale celor în cauză. La prima vedere, să scrii o astfel de proză pare floare la ureche. Nu-ți rămâne decât să fii cu urechile ciulite la orice zgomot al străzii, sau, mai bine să ții un reportofon deschis atunci când ești la berărie și apoi să transcrii scrupulos tot ce a rămas imprimat în memoria acestuia. Firește, în realitate, lucrurile nu stau deloc așa. Deși pare
Momente din tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8011_a_9336]
-
mult în viața mea, aș putea spune în cea cotidiană, în măsura în care din ei citesc câte puțin seara, nu chiar tot timpul, dar foarte des iar mă întorc la ei...» Cum să nu devii teribil de curios, cum să nu - literalmente - ciulești urechile în așteptarea intimei confesiuni; ei bine, iată-i pe fericiții Aleși... Ce fericire mai mare pentru un scriitor decât să figureze pe avara la culme listă a preferaților - trei la număr! - ai unui cititor ce răspunde la numele de
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
a declarat în chip categoric debitoare unui profil de factura căderii asumate. Amuzant e totuși un compromis între "păcat" și "virtute", sub chipul unei "exorcizări" cu preapitorești imagini de diavoli zugrăviți în tușe groase: "o puzderie de singurătăți/ doisprezece diavoli ciulesc urechile/ și zumzăie în grota somnului meu/ ei vin pe brînci împing pămîntul/ zorii din fața nopții/ ei umplu cu întuneric lumina/ zgripțori cu măselele degerate/ mi-astupă copilăria/ cu douăsprezece năvoade/ de ademenit îngerii/ cu douăsprezece descîntece/ șchioape/ poate că
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]