634 matches
-
acum câteva zile se prefăcuse în țurțuri ce sclipeau acum în beznă, iar casele țăranilor erau liniștite ca niște morminte. Doar soția sa, Riku, și încă trei-patru oameni erau încă treji așteptând întoarcerea sa lângă vatră. Câinele avea să latre, ciulind urechile la pașii lor, iar caii aveau să se trezească și să tropăie în grajdurile mirosind a paie ude. Un mirosul greu de paie ude umplea și temnița în care stătea așezat misionarul. Din când în când, duhoarea înțepătoare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
adesea numele localităților Tsukinoura și Shiogama. Sfetnicul pentru negoț discuta cu un bătrân dolofan remarcând că Tsukinoura ar putea deveni un port care să rivalizeze cu Nagasaki. În timp ce-și plimba nepăsător privirea peste grădina spre care dădea, misionarul ciulea atent urechile la discuție. Datorită cunoștințelor dobândite în timpul celor trei ani ca tălmaci simțea că poate pătrunde, deși numai vag, miezul acestei discuții. De vreo câțiva ani naifu își dorea în estul Japoniei un port la fel de bun ca Nagasaki. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce înseamnă „No, padre” chiar și fără să aștepte tălmăcirea lui Velasco. Nu le venea să creadă că existau japonezi care veniseră înaintea lor în această țară îndepărtată. Chiar și cei care beau apă sau care își ștergeau sudoarea își ciuliră cu toții urechile ascultând discuția aprinsă dintre Velasco și bătrân. — Capul satului nu cunoaște deosebirea dintre japonezi și chinezi. Poate că erau chinezi, strânse Velasco din umeri. Dar zice că acum doi ani au venit aici un padre spaniol și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de gălbenuș. Pe măsură ce înaintau, zăreau flăcări portocalii pâlpâind prin fum ca niște aripi de molie. În răstimpuri, se auzeau în surdină niște sunete ca de boabe de fasole pocnind. Să fie puști? Cu mâinile ridicate, Tanaka opri convoiul și își ciuli o vreme urechile. Apoi încuviință solemn și zise cu aer de căpitan: Nu vă îngrijorați, nu sunt puști! Sunt pocnetele focului care arde. Tanaka știa ce spune: spre deosebire de samurai și de Nishi, el luase parte în tinerețe la războaiele Stăpânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el era cel care dădea ordine în locul lui Velasco: Atunci, hai să mergem! Curând o să apună soarele. Lăsând în urmă hambarul ce trosnea din toate încheieturile sub limbile mistuitoare ale flăcărilor, japonezii porniră di nou la drum, înaintând cu urechile ciulite prin crângul întunecat de bananieri. Printre trunchiurile albicioase, se zăreau petece de cer înăbușitor și dealuri de măslini ce păreau niște pisici încovrigate. După ce ieșiră din crâng, lumina soarelui îi lovi în moalele capului. Din umbra unui măslin zvâcniră câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de ce să fugi. Femeia și copiii îi întoarseră niște priviri speriate, ca de dobitoace. Înțelegi spaniola? Femeia strigă ceva cu o voce ascuțită ca de pasăre, dar nici Velasco nu putu desluși ce spunea. Liniște! În clipa aceea, Tanaka își ciuli urechile și-l opri pe Velasco. El singur auzise ceva. În mijlocul arșiței și al tăcerii, toți rămaseră neclintiți cu privirile ațintite către dealuri. Se auzeau pași înăbușiți. Apoi, cu băgare de seamă, dintre buruieni se iți un cap negru. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
termenul final pentru că el nu-și dăduse cu iod acum două săptămâni, când și-a zgâriat genunchiul Într-un ghimpe În timp ce Încercau să fotografieze o cireadă de antilope care stăteau atente, cu capetele Înălțate, adulmecând cu nările deschise larg și ciulindu-și urechile ca să prindă orice zgomot care le-ar fi alungat În tufișuri. Nici măcar fotografia nu i-a ieșit, pentru că ele au fugit. Și uite-o că se apropia. Și-a Întors capul spre ea: — Bună, zise el. — Am Împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un briceag pentru bunicul, răspunde Alina. După care întrebă și ea: Dar tu? O carte de bucate și un șal. entru cine-i cartea de bucate? Pentru bunica sau pentru bunicul? Mai vrea să știe Alina. Păi, pentru ... Deodată, toți ciulesc urechile. În casa mare se aud pași. Oare, cine să fie? Fiecare gură de copil are acum, în dreptul ei câte un deget arătător ridicat ușor: sssst! toată lumea închide ca la comandă, ochii, dacă cineva intră, ei, cei mici, dorm cu toții
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
că-i singur doar cu mine Și nici un dușman dinspre casă nu mai vine, A scos cu frică de subt el Un bot timid și mic, ca de cățel, Și cu instinctul lui obscur A explorat terenul împrejur. Și-abia ciulindu-și țepile pe spate, Pe subt petunii grele de parfum, Atras de noapte și singuratate Și-a căutat încet încet de drum.... S-a mai oprit în măgheran o dată Ca subt îndemnul unei tainice porunci, Apoi a dispărut pe subt
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
În timp ce fiecare murmura câte ceva, care mai de care mai șocat, mai dezgustat sau mai dezamăgit, eu strigam și băteam cu pumnul În masă ca să-mi impun punctul de vedere. Dar nimeni nu mă auzea, desigur, cu excepția lui Poochini, care Își ciuli urechile, Își ridică boticul și scânci Încercând să mă amușine. —Ssst, spuse Harry, și când Poochini tăcu timp de cinci secunde, Îndesă Încă o bucățică de ficat uscat În gura iubitului meu cățel. Lăsați-mă Însă să clarific lucrurile. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai speciale aventuri din viața noastră. Nu vom simți stropii spectaculoaselor cascade din defileul Saltul Tigrului... Esmé Își coborî puțin colțurile gurii. Ar fi trebuit să meargă și acolo? Nu vom mai călări Împreună cu localnicii tibetani pe Pajiștea Iacului... Aici ciuliră urechile Roxanne și Heidi; amândouă avuseseră ponei În copilărie. Vera continuă: —Și ce șanse credeți că aveți În viața asta să vedeți o pășune alpină la 5 000 de metri altitudine? Foarte puține. Dădu din cap cu solemnitate aprobând cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cont de gravitatea situației“, am spus eu, dar, cum era de așteptat, declarațiile celor mai grav afectați au fost mai lungi. Aveau multe de povestit: despre perioada de internare și recuperare, despre trăirile interioare și suferințele lor. Vă rog să ciuliți urechile la dezvăluirile oamenilor. Nu, de fapt, mai întâi, vă rog să vă imaginați. Luni, 20 martie 1995. O zi frumoasă de primăvară. Vântul e rece și oamenii care merg pe stradă poartă încă paltoane. Ieri fusese duminică, mâine avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Decapolitul, care, prigonit fiind de păgâni, s-ar fi ascuns și ar fi sălășluit în munți, de nimeni știut, într-o peșteră. După moartea lui, cei din vechime ar fi construit, chiar în peșteră, un schit în amintirea Sfântului. Pimen ciuli urechile, întrebă din om în om, colindă munții ținutului piatră cu piatră și găsi până la urmă schitul. Era aidoma celui din visul său, doar că cel aievea era părăginit și aproape dărâmat. Și-a suflecat mânecile, a cărat chirpici din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
navem timp să așteptăm atâta până vine trenu'! O luăm pe jos! No, mulțămim frumos de informație! S-auzim de bine! Și o luarăm din loc, prefăcându-ne că privim cerul și discutând despre vreme, pe când trăgeam discret cu ochiul, ciulind urechile la ce se întâmpla în urma noastră. Cei doi continuau să se uite după noi ca după farfurii zburătoare, cu fețele încremenite, fără a scoate o vorbă. George se opri deodată brusc în mijlocul liniei și bătându-se cu palma peste
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
se uite cum dispărea printre copaci, dar nu-l urmă, ci începu din nou să cerceteze latura care îi revenea. Ecoul unui strigăt, însă, îl făcu să-și oprească animalul. Fusese, fără îndoială, strigătul unei femei venit de pe malul celălalt. Ciuli urechea și i se păru că aude un nechezat și încă un țipăt, ascuțit, de femeie. Trase atunci de frâe, se întoarse, traversă torentul și împinse calul către celălalt mal; ajunse iute la cărarea pe care dispăruse Rutger și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de piatră, mai exact, cu tavanul înălțat pe grinzi mari de lemn. Acolo înăuntru, aerul era greu, impregnat de mirosul prezenței umane. Nu departe de el, cineva sforăia. înțelese că femeile pe care le auzea sporovăiau în dialect galo-roman și, ciulind urechea, auzi rostit numele lui Atila își aminti atunci de luptă: atacul hunilor în albia înghețată a râului, Mataurus în genunchi, în iarbă, cu abdomenul străpuns, cavalerul cu brâul verde, calul său negru, cu nările dilatate, sabia sclipitoare gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ochiul. Știi ce înseamnă porecla asta? — Da: se pare că nici măcar trăsnetul nu te-a vrut. E limpede că Dumnezeu nu te vrea, din pricina crimelor tale. Un moment, Balamber se încruntă, iar câțiva dintre războinicii săi, cei care înțelegeau galoromana, ciuliră urechile, vizibil iritați. O tânără femeie hiung-nu, cu părul despletit și complet goală, șușoti ceva la urechea războinicului ce-o ținea în brațe, dar acela, încruntându-se o împinse cu brutalitate și o reduse la tăcere cu un gest scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai răspundă. Coborî treptele în fugă și ieși, la rândul său, în parc. Smulse din mâna unui serv tânăr felinarul și, poruncindu-i să o urmeze, se îndepărtă pe una dintre aleile pavate ce traversau parcul. — Flavia! Flavia! strigă îngrijorată, ciulind urechile, în speranța că va auzi o voce răspunzând, o chemare, dar nu auzi decât vocile, cu fiecare pas tot mai îndepărtate, ale mulțimii ce ajunsese în fața villa-ei. Adâncindu-se iute printre tufișuri, se pregătea să-și mustre cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care stătea lungit în spatele lui. Auzi un geamăt de copil, apoi simți că brațul care îi încinsese mijlocul aluneca de pe el și intui în întuneric că persoana ce-i stătea alături pe podeaua de frasin prăfuită își schimba atunci poziția. Ciulind urechea în tăcerea nopții, prinse ritmul respirației sale firave: Go-Bindan, nu avea nici o îndoială. își plimbă gura prin gura încleiată și se ridică pe coate ca s-o privească: ochii săi se obișnuiau încet-încet cu întunericul și ajutat de lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ordonă nervos. Spune-ți oamenilor să se grăbească. 23 Soarele apunea când începură să audă în spatele lor ecoul îndepărtat al bătăliei: un fel de duruit înăbușit, ce părea să urmărească mingan-ul împreună cu furtuna. Oamenii își ținură caii și începură să ciulească urechile și să se întrebe unii pe alții din priviri. Balamber și Mandzuk, alarmați, se duseseră deja spre marginea drumului și scrutau peste câmpia punctată de pâlcuri de plopi ce se aplecau de vânt, când câțiva hiung-nu ce fuseseră lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
auzeau erau pașii înăbușiți ai cailor pe covorul de frunze moarte, clinchetul pieselor de harnașament, scârțâitul roților de car pe drum. Pe neașteptate, cei din față își opriră caii și, cu mâinile întinse, își îndemnară tovarășii să facă același lucru. Ciulind urechile, Balamber auzi ecoul unui zgomot depărtat. Imediat îl ajunse Mandzuk. Se pare că Reinwalt are ceva probleme, observă scutierul. Toraman, care mergea în avangardă, se întoarse călărind în mare grabă. — E o mică bătălie, într-un luminiș, mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Decapolitul, care, prigonit fiind de păgâni, s-ar fi ascuns și ar fi sălășluit în munți, de nimeni știut, într-o peșteră. După moartea lui, cei din vechime ar fi construit, chiar în peșteră, un schit în amintirea Sfântului. Pimen ciuli urechile, întrebă din om în om, colindă munții ținutului piatră cu piatră și găsi până la urmă schitul. Era aidoma celui din visul său, doar că cel aievea era părăginit și aproape dărâmat. Și-a suflecat mânecile, a cărat chirpici din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
atâția bani pentru bunăstarea și fericirea tuturor, Încât atunci când cufundau căldarea mai adânc, scoteau la suprafață, odată cu apa, și micile comori. Primăvara, când banii se sfârșeau, Nicanor Începea să arunce În fântână pești. Și peștii, ca și banii, aduceau noroc. Ciulindu-și urechea la fiecare plescăit, Nicanor trăgea concluziile de rigoare. Aveau să vină ani buni. Minunați. Și au venit. Într-un an, „cotele“ - a trebuit să coboare toți sacii de grâu din pod și să Încarce știuleții din hambar, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vitele, și tot ce era viu sau... mort. Nicanor aruncase, ca de obicei, banii În fântână. Lovindu-se de pereții de piatră, apoi de luciul apei, monedele de alamă scoaseră un sunet jalnic. Asemănător unui scheunat de câine. Mașa Își ciuli urechile Înroșite de ger și ascultă ecoul: sunetul semănă Într-adevăr cu un scheunat de câine. Priveau spre propriile imagini răsfrânte În adâncuri. Trei chipuri Îngrijorate și unul zâmbitor, al mamei, care voia, pesemne, să-i Încurajeze. Nicanor dădea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un râs isteric. Prea târziu...Dar, niciodată nu-i prea târziu... Izbucni În hohot de râs, privind la Doctor care categorisea câștigul În ordinea lui crescătoare. „Nu te mai osteni, Doctore. Jocul continuă...!” Întreaga asistență, Încremeni... Ce-i doi gansteri ciuliră urechile În timp ce Doctorul stopă introducerea banilor În buzunare, privindu-l Întrebător. Cu siguranță, Gică picior de lemn era lefter. Afirmația lui avea la bază o altă variantă. Își așeză Într’o oarecare poziție piciorul său de lemn, apoi o strigă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]