444 matches
-
ca un animal amețit de o lovitură de cap”. Pentru a-l scuti de peregrinările prin sanatorii, părinții Închiriază pentru fiul lor, În primăvara lui 1935, o mică locuință la Roman. „Strada, dincolo de cazărmi - povestește Sașa Pană - era din liniște ciuruită de goarne. Se chema Costache Morțun. O casă cu cerdac larg, primitor, Împrejmuită de scânduri și, În față, o livadă.” Când Își Întâmpină prietenul, glasul lui Blecher părea că vine de departe... „Clătinat, ca și privirea albastră, mătăsoasă, din orbitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de 31 mai, anul acesta, a murit la Roman, În vârstă de 29 de ani, după o viață trăită În spitale și sanatorii, cu amândouă picioarele Îndoite și anchilozate de la genunchi, cu șira spinării distrusă de tuberculoză, cu Întreg trupul ciuruit de abcese și fistule, cu doi ochi mari, puțin sticloși, dilatați de lunga lor insomnie, scriitorul M. Blecher. El lasă În urma lui două cărți tipărite, care - nu am nici o Îndoială - Îi vor păstra pentru totdeauna dureroasa lui memorie. Nici Alain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
el. — Aici poliția, Portnoy, ești înconjurat. Ai face mai bine să ieși și să-ți plătești datoria față de societate. — Mă cac în societate, curcanule! — Număr până la trei ca să ieși cu mâinile sus, Turbatule, altfel intrăm noi după tine și te ciuruim. Unu. — Ciuruiește-mă, nemernicule, mă doare-n cur! Iete că mi-am rupt eticheta de pe saltea... — Doi. Dar, cel puțin, atât cât am trăit, am trăit a-ntâia! Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaahhhh!!!!! Poanta ASSA [spuse doctorul]. Si acum, cred că putem să-nțepem. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
poliția, Portnoy, ești înconjurat. Ai face mai bine să ieși și să-ți plătești datoria față de societate. — Mă cac în societate, curcanule! — Număr până la trei ca să ieși cu mâinile sus, Turbatule, altfel intrăm noi după tine și te ciuruim. Unu. — Ciuruiește-mă, nemernicule, mă doare-n cur! Iete că mi-am rupt eticheta de pe saltea... — Doi. Dar, cel puțin, atât cât am trăit, am trăit a-ntâia! Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaahhhh!!!!! Poanta ASSA [spuse doctorul]. Si acum, cred că putem să-nțepem. Da? Postfața autorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
multe ca niciodată limuzine scumpe care trădează afaceri tenebroase, petreceri îmbelșugate și desfrâu. Orașul continuă să fie la fel de efervescent, plin de bună dispoziție si încredere, în ciuda vitrinelor zebrate cu dungi albe de hârtie, a grămezilor de moloz și a zidurilor ciuruite de schije, mitralierelor antiaeriene montate pe terasele blocurilor sau a sacilor cu nisip ce delimitează găurile negre ale adăposturilor. Totuși, chiar și acest optimism specific anilor nebuni ai belle epoque nu poate să ascundă numărul prea mare de femei îndoliate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în clanță. Ajunși în fața camerei Ricăi cei doi se privesc o clipă, apoi izbesc puternic cu picioarele în zona mânerului. Ieșită din balamale, ușa se prăbușește peste scaunul frânt și el în bucăți sub violența loviturii. Rafale lungi de automat ciuruiesc pereții, geamurile explodează și cioburi tăioase se împrăștie haotic peste dușumeaua fără covor a încăperii. Firimituri din tencuială galben pal cad peste mobilierul sfărâmat. Urmează o liniște încordată. Departe, se aud bubuiturile antiaerienei precum și huruitul gros al avioanelor. Gaie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
într-o cadență leneșă, dar precisă și nu dă voie companiilor să înainteze. Gloanțele mătură totul. Un vânător de munte răsare dintr-un morman de cadavre, la nici câțiva metri de cazemată. Aruncă o grenadă înspre ambrazura betonată. Mitraliera îl ciuruie cu o rafală lungă. Se zguduie neîncetat, cuprins parcă de fiori. O detunătură înfundată face să tacă țăcănitul prelung. Norul gros de fum se împrăștie repede, în urma lui rămâne un miros greu de carne arsă. Câțiva germani, echipați în halate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
curge din abundență peste fața neagră. Se uită la ei cu ochi inexpresivi și dârdâie ca prins de friguri. Chemați sanitarul să facă ceva pentru el, ordonă Marius din fugă. La cabinetul medical, ușa e zvârlită la perete. Pereții sunt ciuruiți de gloanțe. Un fum subțire plutește prin cameră. Traversele din lemn ce blocaseră ferestrele sunt rupte sau arse pe jumătate în urma deflagrațiilor. De una din ele, atârnă pe spate cadavrul unui soldat neamț. Deasupra frunții casca este ruptă, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Maybach urlă asurzitor în timp ce șenilele sfarmă ziduri, strivesc mormane de moloz, distrug tot ceea ce poate fi socotit un adăpost cât de mic pentru eventualii supraviețuitori. Marius privește nemișcat cum unul dintre mastodonți trece foarte aproape de el. Urcă rapid pe laterală, ciuruie cu o rafală scurtă spatele ofițerului care se prăbușește peste marginea metalică a turelei, smulge siguranța unei grenade cu dinții, apoi o plasează prin trapa deschisă. Imediat, dinăuntru răsună țipete îngrozite. Sare rapid într-o groapă din apropiere. Nu așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mică dovadă! Ei doar aveau datoria să ramână în memoria colectivă ca doi bătrânei cumsecade, ieșiți într-o zi rece de început de iarnă la cumpărături, așa de pașnici, așa de inofensivi, ca să o sfârșească într-un mod atroce, înfiorător ciuruiți de gloanțe lângă un zid cazon care rămăsese mânjit de sângele lor și impresionase pe toți cetățenii pașnici ai planetei... Deci se putea perfect să îți însușești cu anasâna orice bun care nu îți aparținea în țara asta și nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
înăuntrul ei. Erau prinși în capcană, în calea unui roi de colibri furibunzi. Margareta se împiedică și căzu. Samuel, palid ca varul, se aruncă asupra ei, încercând s-o acopere, și în ultima clipă, înainte ca păsările turbate să-i ciuruiască, exploratorul își smulse de pe cap aparatul virtual și se pomeni în atmosfera statică și albă a navei. Adevăratul corp îl aștepta aici, trădat, părăsit, alunecos și umed, pradă spasmelor. Bulversat de întreaga întâmplare (fiindcă nu e lucru mai grav pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Ce-i atrage la acest oraș? Sunt oare constrânși să rămână? - Nimeni nu vă obligă să rămâneți, spune Mallami după ce a recucerit barul lui Rupert, preferat de marea majoritate a whipienilor. Cocoțat pe tejghea, având în spate rafturile de băuturi ciuruite de gloanțe, cu sticle din care încă se mai scurge lichidul, el vorbește mulțimii ce s-a îmbulzit să ridice osanale noului șef. Dacă vreți, puteți pleca oricând. Chiar și acum! Dar cine pleacă e cel mai mare laș, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe unde-au venit, câte cotituri au făcut, care sunt locurile cu gheață subțire. Terenul Înghețat e mâzgălit cu dâre de cauciucuri care duc În toate direcțiile posibile. Trec pe lângă schelete de rable cu boturile căzute prin gheață, cu uși ciuruite de gloanțe. Ici-colo se văd osii, capace de roți, câteva cauciucuri. În bezna cu zăpadă Învolburată, ochii bunicului meu Îi joacă feste. De două ori i se năzare că se apropie o coloană de mașini. Mașinile par că se joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cerul tocmai Începe să se lumineze. Pe ramuri se mișcă păsărele și veverițe. Într-un copac s-a Înțepenit un zmeu. Pe o cracă a altuia se leagănă tenișii cuiva, cu șireturile legate. Chiar sub ei văd un indicator. E ciuruit de gloanțe, dar reușesc să-l citesc: Pingree. Dintr-o dată Îmi dau seama unde sunt. Uite Carne Calitatea Întâi! Și Haine de la New York! Mă bucur atât de tare că le văd, Încât În prima clipă nu Îmi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din părul ei roșu-auriu cădea pe biroul dintre noi. Acolo unde soarele atingea părul, se forma un efect de prismă. Dar chiar când eu admiram prisma de un centimetru, fata Începu să citească. Mă așteptasem la o voce nazală, monotonă, ciuruită de greșeli de pronunție. Mă așteptasem la hopuri, la devieri, la scârțâit de frâne și la ciocniri frontale. Dar Obiectul Obscur avea o voce foarte bună pentru lectură. Era limpede, puternică, suplă În ritmuri. Era o voce pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ada-Ka-leh, sentințe mai cumplite ca Mane, Tekel, Fares... Spre sfârșitul lunii, ai mei au observat, în sfârșit, ceva necurat în comportarea mea și m-au dus la dispensarul de cartier, la veșnica doctoriță care mă știa de mic, care-mi ciuruise de zeci de ori fundul cu baterii de penicilină și streptomicină pentru orice strănut, și care încă nu se obișnuise cu numele mamei: tot doamna Cărtănescu îi zicea... Nu mai țin minte decât că numele doctoriței, cusut cu ață pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
băieți, trebuie să fim cu ochii în patru, cu toții știm ce-i poate pielea puiului ăsta de cățea, Gioe Limonadă, trădătoru’ ăsta alb care s-a înhăitat cu căcații de indieni ca să ne halească de vii, Gec, pușca-n sus, ciuruiești orice mișcă - înțeles șefu! -, Bile, nu te mai smiorcăi că te râd și curcile, vreau disciplină, vreau să-i nimicim până la unu, după o stâncă uriașă care seamănă ca două picături de apă cu o carte s-au ițit cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mațele soldaților (după cum spune o voce din înaltul universului) n-au nici un gust“. Dumnezeu să-i ierte pe Bil, pe grenadierul fără nume, pe Frenc și pe telefonistul generalului, iar Marele Spirit să-l primească cu brațele deschise pe indianul ciuruit de gloanțele lui Bob! chestia 3 - dacă n-ar fi fost vorba de „cadavre minuscule de plastic din care se înfruptă o haită de coioți invizibili“, dacă preeria n-ar fi fost tundră și dacă generalul n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
inferior - glabela - lateral - arcurile sprâncenoase - extern - procesul zigomatic Sub arcurile sprâncenoase este gaura supraorbitară (conține artera și nervul omonim). Deasupra arcurile sprâncenoase sunt tuberozitățile frontale. Pe fața endocranială: - medial: creasta frontală internă în sus: sinusul sagital. Prezintă: partea orizontală - lama ciuruită Prin orificiile lamei ciuruite trec nervii olfactivi partea vsupeerticală cu 2 segmente - rior și inferior Pe segmentul superior - crista galli - se inseră coasa creierului. Segmentul inferior se articulează cu osul vomer și formează partea osoasă a septului nazal. 2. Osul
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
nu sunt spălat ca lumea. Nu sunt singur, e și o femeie cu mine... I se reproșează ei neglijența mea. Mai vine o soră-călugăriță, seamănă cu o asistentă medicală cunoscută de pe când eram internat la Clinica Ftiziologică, blondă, cu fața ciuruită de coșuri, ochii verzi, șolduri proeminente. Mă sfătuiește să nu accept operația propusă de profesor... Ocolim clădirea... însă calea de întoarcere se poate scurta printr-un coridor lung, drept, cu o ușă în fund... Și, uite!, ajungem în același spital-biserică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
recunosc că, odată sfârșit romanul, am simțit aceeași satisfacție pe care am încercat-o când am terminat cartea mea cea mai dragă. Sper ca și cititorul să simtă acest lucru. Alberto Vázquez-Figueroa Ziua în care inmouchar-ul Gacel Sayah a murit ciuruit de gloanțele bodyguardului președintelui Abdul-el-Kebir, a intrat în istorie pentru tristul fapt că, din vina lui, democrația nu reușise să se instaureze definitiv în țară, dar a intrat, de asemenea, în legenda poporului Kel-Talgimus - „Poporul Vălului“ -, pentru că dovedise în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai mulți privitori. Posibil, cine știe?, mă meniseră martor unic. Buimac de întâmplare, obligat de onoare să-mi duc până la capăt meseria mea de detectiv particular Ăscrisesem demult Detectivul Arthur!), cu lupa agățată de bretelele pantalonilor cadrilați și cu memoria ciuruită de mărarul înmiresmat al ipotezelor, vrui să mă subtilizez, depășit de vraja rea a clipei: lasă-mă să te las în mătasea misterului! Dacă el, Lepidopterul vorace, mă depista în preajma-i irizată? Poate că-și aștepta firoscos următoarea victimă: curioși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
o exasperează că de ani și ani vede cum tot mai rău arată ! Și firele astea albe, de două degete, crescute la rădăcină - neîndemânatică, își trage una peste alta buclele părului tern și rar. Și nasul lung, cu vârful lățit, ciuruit de porii largi, și buzele decolorate, care s-au subțiat și s-au zgârcit înăuntru. în albul gălbui al ochiului, vinișoare roșii, sparte. încruntându-și sprâncenele rare și moi, Ivona își scoate fața din oglindă. Cu coada ochiului își mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și continuă să sape. O grămadă de T-uri, apoi V și... bingo! „Vincennes, John.“ Relatări ale unor martori oculari - niște oameni de bine aflați pe plajă În noaptea aceea. Niște tipi de treabă, care l-au văzut cînd Îi ciuruia pe domnul și doamna Harold J. Scoggins, oameni săritori care i-au povestit - pe bani - lui Sid despre acea Întîmplare, oameni drăguți, care nu s-au dus la „autorități“, de teamă să nu fie „implicați“. Rezultatele analizei sîngelui, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mergi la Drept și să devii avocat, ca tăticu’ și ca Ellis. Nici o problemă cu banii: tăticu’ a cumpărat casa, tăticu’ ne plătește mariajul, tăticu’ o să plătească și școala. CÎnd o să citești ziarul și o să vezi că soțul tău a ciuruit doi hoți răi, o să crezi că ăia sînt primii pe răbojul lui. Greșit: În ’47 Jack, cruciatul drogurilor, a omorît doi oameni nevinovați - marele lui secret, pe care mai-mai că vrea să-l mărturisească dacă așa ar putea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]