399 matches
-
la persoana întîi, după cum arată următorul citat: Mă ocup, la cererea lui Oswald Crawfurd în 7000 de cuvinte -, de subiectul legat de cei doi oameni care nu s-au întîlnit niciodată [...]. Fiecare ratează întotdeauna întîlnirea cu celălalt sînt ca două ciuturi la o fîntînă: cînd îl ridici pe unul dintre ele, celălalt coboară. Pare să fie vorba despre un destin. Devine, de part et d'autre, o glumă (a fiecăruia dintre ei) făcută pe seama persoanelor care își doresc să-i aducă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
opțiunea pentru un anumit spațiu al proiecției poetice. Tonul este solemn, apropiat incantației. Propunând elogiul lucrurilor simple, primare, poetul crede că poate contura profilul unei lumi conservate în puritatea ei inițială: „De îngeri într-o noapte e luna scufundată/ În ciutură și dusă spre tainicul izvor/ O floare-nveșnicește imaginea-i curată:/ Prin muzici ireale simt rănile cum dor”. Poeziile evocă scene din viața satului românesc, temelor sociale, abordate dintr-o perspectivă livrescă, li se adaugă o doză de misticism gândirist
MARCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288006_a_289335]
-
cu cele din basm, din cântecul bătrânesc sau din descântec. Alteori, prin diverse transformări, poate ajunge recitativ în jocurile de copii sau frământătură de limbă. Procedeul cel mai uzitat în exprimarea enigmei este metafora. „Căciula mutului / în fundul pământului” sugerează plastic ciutura fântânii. Limbajul este adaptat tendinței acestei specii de a ridica dificultăți în dezlegare. O g. bună trebuie să cuprindă elemente puține, dar semnificative, și să nu presupună mai multe soluții. Polisemantismul cuvintelor folosite duce la asociații și disociații complexe, iar
GHICITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
tendințele înnoitoare din proza secolului. Prozatorul accentuează, cu mândrie, faptul că aparține lumii pe care o înfățișează. Întregul e o formă de existență a lumii rurale, un mod de a fi. Conștiința lui naște, dincolo de formula lirică, suflul epic; Horodiștea, Ciutura, Ocolina sunt niște organisme vii, cu o singură respirație, care înfruntă destoinic vicisitudinile soartei, vânturile istoriei. G. Călinescu observa că la Sadoveanu indivizii au o autenticitate fenomenală, nu una structurală. D. nu se deosebește esențial de acest tip de creatori
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
calea christică, poetul redescoperă „valențele de lumină lină ale cuvântului” (Vasile Posteucă): „Cu obraji de ceară, / tot privind în sus, / am intrat spre seară / calfă la Iisus. // Izbăvit de vină, / n-ai dori să fii, / suflete, lumină, steag de bucurii, / ciutură, să-ncapă / un crâmpei de cer?...” (Ucenicie). În 1994 revenit în România, scriitorul publică două cărți de versuri - una, Univers simfonic, cuprinzând exclusiv poezii din detenție „dictate de Cineva”, poeme orale, scrise din memorie după eliberare. „Aceste poeme - spune autorul
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
se distilează în nostalgie. Detașându-se de experiențele interioare, autorul câștigă libertatea de a le evoca, autentificându-le, sau de a le repudia, de a-și persifla sau chiar de a se lua la harță cu propria biografie: „Căci pline ciuturi, anii tineri/ S-au răsucit în calendar,/Trecuți de mucedul hotar/ Al inimii, pe care-o-ncineri/ Ca să-i împrăștii scrumul rar”, cum spune în Întoarcerea fiului risipitor. Poemul, considerat de altfel emblematic de mai toți comentatorii, este o desfășurare amplă, de
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
că în pușcărie a fost greu, dar Dumnezeu l-a ajutat de multe ori. Cititorul vrea o scenă. Vrea amănunte umane și detalii. Sufletul țăranilor e pierdut, mă gândeam, când deodată am văzut la marginea drumului, lângă o fântână cu ciutură, o bătrână. Eram la Vaideeni, la câțiva kilometri de Horezu. Stătea pe un trunchi de lemn și păzea o văcuță neagră, frumoasă, pe nume Marcela. Ei bine, femeia aceasta în vârstă avea o privire, o înfățișare, o prezență care emanau
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
le hărăzea bunica nu erau pe măsura lui. Noi, în schimb, numai cu multe sclifoseli izbuteam să isprăvim corvoada asta. Marea patimă a lui Neculai era însă goana după câinii hoinari. îndată ce zărea vreunul, scăpa din mâini coarba fântânii iar ciutura pornea ca un glonț în gol. Fâșcâind și chiuind, Neculai țâșnea, zvârlind cu tot ce apuca în mână. Cu coada între picioare, jigodia îngrozită o lua la goană. Neculai no slăbea defel, fugind, desculț și- n capul gol, chiar și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o poezie nemaipomenit de frumoasă, Moartea Căprioarei. Vrei s-o auzi? Fără să mai aștepte răspuns, Sorina începu: „Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol. Ciuturile scot din fântână nămol”... Toată lumea ascultă cu respirația întretăiată. Așteptăm într-un loc unde încă mai sună, Din strunele undelor line, izvoarele. Aici vor veni în șirag să se-adape Una câte una căprioarele”... Ochii ursulețului și ai pisicuței, ai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și te-am chemat... Azi dimineață, vrând să scot apă din fântână, la capătul lanțului, în locul clădirii, mi-am găsit fiica umflată de apă și cu creierii zdrobiți. Fiind firavă și cocoșată, a fost probabil trasă în hău de greutatea ciuturii pline... N-am mai avut nici un dubiu; urmam eu. M-am repezit în atelierul bunicului cu un topor în mână și cu o ceață lăptoasă pe mine. Le am găsit acolo nepăsătoare, parcă mai zgomotoase, mai active, mai pline de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și te-am chemat... Azi dimineață, vrând să scot apă din fântână, la capătul lanțului, în locul clădirii, mi-am găsit fiica umflată de apă și cu creierii zdrobiți. Fiind firavă și cocoșată, a fost probabil trasă în hău de greutatea ciuturii pline... N-am mai avut nici un dubiu; urmam eu. M-am repezit în atelierul bunicului cu un topor în mână și cu o ceață lăptoasă pe mine. Le am găsit acolo nepăsătoare, parcă mai zgomotoase, mai active, mai pline de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ca o promisiune în pieptul luminii până-ntr-acolo unde mă voi iubi mai puțin decât pe aproapele meu iar în mine va mai crește o bucată de inimă orgoliu l-am privit în ochi așa cum era gol de iubire ciutură spartă înțelepciunea fântână cu lanțul rupt cum să te mai cațeri înspre izvoare ploaie curată? se-mpungea cu sfinții în stele de-așezat pe umărul drept avan despletit oglindă opacă printre firidele umblătoare ale mării cu-o mână atinsese o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
liniștea și-n căldura zilei, glasurile întărâtate ale cositorilor se auzeau depărtate, chemându-se. Boii, lângă adăpătoare, stăteau acuma neclintiți și priveau cu ochii mari și umezi spre cei doi oameni. Băieșu se alătură de ghizdele, scoase de două ori ciutura plină și o vărsă în jgheab, pentru boi. O scoase și a treia oară, își clăti de sânge și-și răcori mâna stângă; trase din brâu năframa de pânză subțire, o muie în apă și apoi se întoarse la Dumitrache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prin salon, profesorul Perjovski se opri În fața lui, bătându-l Încurajator pe umăr. „Oliver e ca o cumpănă ce scârțâie În bătaia vântului, aplecată asupra propriului său hău”, li se adresă el studenților. „Priviți-i ochiul drept, e ca o ciutură ce se cufundă mereu În adânc, scârțâind În bătaia vântului de seară, scoțând la suprafață apă limpede și clară... Celălalt ochi, cel stâng, e ca o piatră aruncată În vidul cosmic. Eu zic să-l lăsăm cât mai mult În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el...” Cuvintele măgulitoare ale profesorului nu-l mișcară pe Oliver de la locul său. Probabil că profesorul, cu toată amabilitatea lui, Încerca să-i intindă masterandului o nouă capcană. Oliver fusese asemănat cu o fântână străjuită de o cumpănă și o ciutură ce se clătinau În bătaia vîntului de seară. Comparația, totuși, se vedea de la o poștă că fusese trasă de păr. Cum poți asemăna, fie și În glumă, un ochi cu o ciutură ce se cufundă În adânc și pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o fântână străjuită de o cumpănă și o ciutură ce se clătinau În bătaia vîntului de seară. Comparația, totuși, se vedea de la o poștă că fusese trasă de păr. Cum poți asemăna, fie și În glumă, un ochi cu o ciutură ce se cufundă În adânc și pe altul cu un bolovan ce se Învârte plutind În hăul cosmic? Oliver se aștepta din partea profesorului la mai multă coerență. Apoi, În salon nu adia nici un fel de vânt, prin urmare cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ÎN SPAȚIUL MIORITIC Privind în zare ploile cu fluturi, Năstrușnice culori dansând în vânt, Aș vrea să am tărie în cuvânt, Precum e apa înghețată-n ciuturi... Iar în poeme-adânci, multicolore, În graiul nostru vechi, de la izvoare, Să transformăm gândirea în visare Și-orice cuvânt în armonii sonore... Fie, ca versul nostru să-nflorească În mult râvnitul spațiu mioritic, Să fie melancolic, dar și critic Rostit, în
?N SPA?IUL MIORITIC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83809_a_85134]
-
când și din greu A fost tipărit pe câte o copertă de carte. FĂCEAM COPII ÎMPREUNĂ Azi noapte, am visat că făceam copii împreună. Eu stăteam deasupra izvorului și luam apă cu oc hii ‐ Exact cum scot flăcăii apa cu ciutura - și o revărsam deasupra privirilor tale Care abia se zăreau, dedesubt, sub pânza de nou ri. Mai culegeam câte un fir de iarbă de pe buza izvorului și ți‐ l dădeam și îți spuneam fără de vorbe: „Acestea sunt sprâncenele copilului nostru
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mereu îngrijorate când bărbații lor trebuiau să se ducă la câmp. Tata primise în gazdă trei soldați tineri. Ei dormeau în casă, lângă cuptor. Noi dormeam sus, în pod. Soldații se spălau la fântână și-și scoteau singuri apă cu ciutura. Armele și le rezemau de fântână. Unul din nemți era pus pe șotii. Ne arăta nouă, copiilor, tot felul de jocuri cu chibriturile, iar pe fratele meu, unchiul tău, l-a lăsat să tragă câteva fumuri din țigară. Poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a fost văzut coborând dinspre pădurea Țiganca pe Ulița Bosâncenilor către tarnă, la vale; a urcat apoi pe un drum paralel din nou spre pădure. Lumea spunea că s-a oprit la mai multe fântâni, chiar și la cele fără de ciutură; s-a închinat de două ori în fața bisericii, dar n-a fost văzut la nici o poartă oprind, deși răscolea cu privirea ambele părți ale uliței. Doar o dată s-a odihnit la margine de șanț pe-o piatră roasă rămasă dintr-
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Agheasmă Începu iar să tușească și cineva strigă la el: „Taci dracului odată!“ Cei de sus se opriră și ei. Lăsară gălețile pe marginea planșeului și de acolo se uitau la Julius și la Albinețu, care urcau pe schelă. E ciutura-n fîntînă, nu pot s-o iau În mînă, Începu unul să cînte, dar Îi astupară gura cu o Înjurătură. Julius ar fi putut să scîncească de la Început și să spună că nu poate, dar nu-i veniră lacrimile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
găsește și la noi: E războiul de... Cu aceasta vă fac praf. Deseori vă ies în cale, Par fire de telegraf, Dar cu note muzicale. Șade-ntr-una într-o rână, Lanțul parcă-și flutură; Din adâncuri de fântână Scoate apa-n ciutură. La-nceput e-un fir de iarbă, Mititel și șugubăț; Vara când îi iese-n prag, El se face un moșneag Ce nu are fir de barbă, Căci e tot numai mustăți. Iute e ca o săgeată, Hrăpăreață și șireată
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
-n apă. Trecutul pe poartă copoii și-i scapă. Crini umblă pe-un drum de căutări jucăușe parcă-și duc în potire viitoarea cenușe. Scăpat dintr-o stemă tăiată în poartă, un uliu tâlcuiește rotire de soartă. Stuparul ceresc peste ciuturi se-ndoaie, în mierea fântânilor barba și-o-nmoaie. Zăbovește prin rostul grădinilor pajul. Un zbor de lăstun iscălește peisajul. [1926] * PEISAJ TRECUT Castelul e-același în aer și-n apă. Trecutul pe poartă copoii și-i scapă. Crini umblă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-n apă. Trecutul pe poartă copoii și-i scapă. Crini umblă pe-un drum de căutări jucăușe parcă-și duc în potire viitoarea cenușe. Scăpat dintr-o stemă tăiată în poartă, un uliu tâlcuiește rotire de soartă. Stuparul ceresc peste ciuturi se-ndoaie, în mierea fântânilor barba și-o-nmoaie. Zăbovește prin rostul grădinilor pajul. Un zbor de lăstun iscălește peisajul. [1926] * TRISTEȚE METAFIZICĂ lui Nichifor Crainic În porturi deschise spre taina marilor ape am cântat cu pescarii, umbre înalte pe
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
În comuna Laz mi s-a făcut sete și mă apropiai de fântâna din mijlocul satului să beau apă. Acolo erau două țigănci, una În vârstă, alta tânără, Îmbrăcate În portul mărginencelor (foarte apropiat de cel de Săliște). Tocmai scoseseră ciutura cu apă și m-au poftit să beau. Le-am mulțumit, dar ele nu m-au lăsat să plec. M au invitat să mă așez cu ele pe o băncuță ce se afla sub troița de lângă fântână ca sămi comunice
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]