847 matches
-
mai puternici. Amintirile sunt documente de familie. Și nu numai. Bine, scriu, dar las în seama ta să le așezi cât mai bine în vitrina lumii. Sper să însemne ceva. * De toate am fost: cherestegiu, telefonist, învățător, legător de cărți, cizmar al propriilor cizme, vânător, pescar, agricultor, podgorean, profesor...numai arhivar la propria arhivă, nu. Și, din păcate, munca asta am început s-o fac abia acum, la 78 de ani, vârstă la care alții stau deja la taifas cu Dumnezeu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mă codesc deloc. Iau manuscrisul și găsesc: „Pentru Gheorghie cizmariul, carele fiind șezător aici și fiind meșter la Curte domnii mele, domnie mea m-am milostivit și l-am iertat de toate dările și angăriile, oricâte ar ieși pe breasla cizmarilor sau pe alții, acest om nimărui nimică să nu de, ...ce el să fie numai pentru treaba lucurlui Curții domniei mele.” Știi ce cred eu, părinte? „Dacă ai să-mi spui, negreșit am să știu.” Apoi eu cred că acest
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sau pe alții, acest om nimărui nimică să nu de, ...ce el să fie numai pentru treaba lucurlui Curții domniei mele.” Știi ce cred eu, părinte? „Dacă ai să-mi spui, negreșit am să știu.” Apoi eu cred că acest cizmar nu era unul oarecare, ci el lucra condurii doamnei și domnițelor de la curte, precum și ciubotele lui vodă. Altfel nu știu de ce ar spune vodă: „Așijdere și voi cizmari, la nimică cu breasla voastră să nu-l amestecați, că cine s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să-mi spui, negreșit am să știu.” Apoi eu cred că acest cizmar nu era unul oarecare, ci el lucra condurii doamnei și domnițelor de la curte, precum și ciubotele lui vodă. Altfel nu știu de ce ar spune vodă: „Așijdere și voi cizmari, la nimică cu breasla voastră să nu-l amestecați, că cine s-ar ispiti a-i face mai mult val peste carte aceasta, unii ca acie vor fi de mare certare. Într-alt chip nu va fi. Aceasta poruncim.” Tocmai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
val peste carte aceasta, unii ca acie vor fi de mare certare. Într-alt chip nu va fi. Aceasta poruncim.” Tocmai pe când eu o făceam pe grozavul - în sinea mea - că am ghicit pricina pentru care vodă îl ocrotea pe cizmarul Gheorghie, bătrânul mi s-a adresat, arătându-mi o nouă descoperire: „În timp ce tu te împăunai cu faptul că ai găsit cauza pentru care Gheorghie cizmarul era ținut aproape de vodă Ghica, eu am găsit această „carte de volnicie” dată de același
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe grozavul - în sinea mea - că am ghicit pricina pentru care vodă îl ocrotea pe cizmarul Gheorghie, bătrânul mi s-a adresat, arătându-mi o nouă descoperire: „În timp ce tu te împăunai cu faptul că ai găsit cauza pentru care Gheorghie cizmarul era ținut aproape de vodă Ghica, eu am găsit această „carte de volnicie” dată de același Grigore Ghica voievod la 7 septembrie 1737 (7246). Cui crezi că i-a fost dată, fiule?” Până nu citesc cartea nu pot ghici, părinte. „ Chiar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
doresc la fel. Dragă soră, mai află că am primit cartea ta postală și m-am bucurat foarte mult că țiai adus aminte de mine. Află că mama umblă din stăpân în stăpân că a rămas văduvă de bărbatul ei, cizmarul cu care trăia, iar Iozef o duce binișor cu trei copii ai lui iar eu mai potrivit că timpurile-s foarte grele, scumpete mare și câștig puțin. Dragă soră, ce mai faci tu, cum te lauzi cu viața, după cum văd
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de mândru, nu erau nici ei prea moderni. Se dovedeau grosolani și zgomotoși. De câte ori treceam pe coridoare, sunetul blacheurilor se auzea strident (pînă ce, într-o zi, "unchiul George" i-a cerut, enervat, domnului Ioniță să mă ducă la un cizmar care să-mi scoată blacheurile). N-aveam ghiozdan, îmi purtam cărțile și caietele sub braț și, pe deasupra, cu o susceptibilitate excesivă, foarte aproape de limita ei bolnăvicioasă, nu eram pregătit să intru în relații normale cu noii mei colegi. 56. Bursa
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și cinci (5) schimbări de domiciliu - camere minuscule în apartamente de bloc, în comun cu diverși proprietari dintre cei mai pitorești : o funcționară divorțată, care nu ieșea din casă decât ca să plece la serviciu, iar duminicile dormea până seara, un cizmar alcoolic, însurat recent cu o moldoveancă vorbăreață, pricină pentru care mereu se trezea cu ea zdrobită de pumni, o poetă care vorbea, la modul serios, cu extratereștrii, niște colegi miloși de serviciu cu două fetițe gemene, de vreo 8 luni
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
în mod neașteptat suficient pentru fiecare. Nici o recoltă nu se pierdea, nici o mină nu era epuizată, nici o mașină nu se strica, dar creatura a aruncat munți de mîncare în ocean pentru că flămînzii nu puteau plăti un preț profitabil, iar copiii cizmarului mergeau desculți pentru că tatăl lor făcuse prea mulți pantofi. Și producătorii au acceptat asta, de parcă s-ar fi produs un cutremur! Au refuzat să vadă că pot face tot ce au nevoie și la naiba cu profitul. Și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de oamenii din Riddrie - oameni ca tata, care îl știa pe secretarul-adjunct al primăriei și alte persoane importante, dar nu mai importante decît tata. Dacă mediu înseamnă familie, atunci aceasta era foarte muncitoare, citită și foarte serioasă. Bunicul englez era cizmar din Northampton, venit în nord pentru că angajatorii din sud îl trecuseră pe lista neagră pentru activități sindicaliste. Bunicul scoțian era fierar într-o fabrică și membru în consiliul bisericesc. Tata a luptat în Primul Război Mondial, ceea ce l-a transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am vrut să împărțim cadourile, fără el, am amânat pe mâine. Domnul Crețu era foarte stânjenit că nu adusese nimic pentru noi, s-a bâlbâit în scuze, dar noi știam că n-are bani și tot mama a spus râzând: — Cizmarul n-ajunge să-și facă cizme, iar falsificatorul de bani n-apucă să-și fabrice bani. Glumesc, să nu vă supărați pe mine, dar să știți că v-am îndrăgit deja ca pe Jacques și pe Julie, vă puteți socoti
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dorit-o atât de mult1 în a doua parte a nopții sunt într-un îndelung vis-coșmar: vedeam momente petrecute după alegerile fraudate grosolan la 19 noiembrie 1946 ce au dus la instaurarea comunismului în țară. Văd atitudinea dușmănoasă a primarului cizmar din Gura Dimienii - Buzău care, neputându-mă cumpăra, mi-a întocmit un drăguț de dosar ce m-a urmărit până târziu în 1989. Prin vis văd diferiți ruși cu șepci muncitorești, cu alura comisarilor din U.R.S.S. care îmi aduc
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
au găsit un sfânt și o sfântă, au găsit un diavol, au găsit sfânta treime, au găsit soldați și militari de toate gradele, au găsit un scafandru și un patinator, au văzut niște santinele și un lemnar, au văzut un cizmar cu ochelari, au găsit un toboșar și un gornist, au găsit o bătrână cu palton și fular, au găsit un bătrân cu pipă, au găsit o veneră și un apolo, au găsit un domn cu joben, au găsit un episcop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să-mi fi dat seama măcar, ultima oară am citit-o în picioare. A doua zi m-am întors să-l caut pe necunoscut. În schimb, am dat de o odaie înecată în praf și pustie. Atunci am întrebat un cizmar care-și avea maghernița în apropiere dacă văzuse pe cineva. Mi-a răspuns că a văzut cu o zi în urmă un individ cam zdrențăros cu o desagă în spinare. - Fie ca Regele cerurilor să mă ierte, domnule. A intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
emis și o lege În acest sens. Dar așa cum Îi spuneam lui Rosamund, războindu‑mă cu Watson, dacă ții seama de subtilele resurse ale corpului, mii de asemenea resurse, prea subtile pentru a fi accidentale, Watson nu‑i decât un cizmar - un cârpaci sau un pingelar, nu un pantofar de lux. Privind retrospectiv, regret - Îmi pare rău pentru Rosamund care acum se convinsese că eram bolnav. Încerca să‑mi prepare leacuri În mica noastră bucătărie. Gătea mâncăruri pe care, În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
GARDIANUL: Să terminăm cu lașii. Să-ncepem să scriem. ARTUR: S-o scriem, Bruno. Scrie acolo... Către guvernatorul orașului. CĂLĂUL: Nebuni! Total nebuni! Așa se începe o plângere? ARTUR: Ce nu e bine, Grubi? CĂLĂUL: Doar n-o trimiți unui cizmar... Scrieți acolo... Către preasfinția și înălțimea sa, binecuvântătorul darurilor și urărilor al celui mai înfloritor oraș... GARDIANUL: Pfui! Ăsta-i oraș? CĂLĂUL: Ce-ți pasă cum este? Tu gândește-te la cum ar trebui să fie. ARTUR (Sever.): Deci: Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
știți! Vă codiți, cu nazuri de-astea parșive, ca Mantinela asta la acadeaua de-a luat-o în păpușoi, fără să știe ce-i aia, de i-a distrus viitorul și i-a schilodit caracterul destinului! Și-acuma umblă după cizmarul ăla de la Poștă. Îl știi de cum arată Gentimir ăsta? Plătești, să nu te vezi pă înserat cu el. Se ridică și se apropie de masă. Privi gânditor pozele risipite. Cercetă îndeosebi portretul regelui Mihai. Oftă, apucându-l pe Băcănel pe după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
după ce trimișii lui Cangurașu își luaseră cuvenita parte de bidoane... Puțin respect Meseriașul, părea încă tinerel, soiul acela de ins uitat de vârstă, pirpiriu, bărbos, murdar de pap, sau ce-o fi fost mâzga aceea maronie cu care se mânjesc cizmarii, veni cu plictis din cămăruța lui. Ținea un celular la ureche. Mormăi oftat: - Bine, am înțeles. Da’ n-am timp acu’. A venit un client. Treci că îți dau paraii, pe la cinci. Privi absent sacoșa bătrânului. Trei pâini, o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prin atelier. Un muscoi verzuliu se lipise de hârtia galbenă cu soluția aceea cleioasă de omorât gângănii și, cum se zbatea să scape, părea că se leagănă pe o curea lucitoare atârnată de bec. - Așa și cu nea Trandafir, oftă cizmarul. A plecat cu sculele. Și te mai miri de ce vezi la televizor. Se fură, tataie, în România asta de după democrație, de zici că ce-i aia. Lihneală de hoție! Uite, că eu încă mă dau de tânăr, aici, la calapod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prelucra politrucul Ștanță, de-ți venea atunci să pleci la război cu rușii, dacă venea careva să ne atace țara. Mai punea și discuri cu marșuri! Uite că n-am uitat. Celularul se răsti de câteva ori din buzunarul șorțului cizmarului: „Răspunde, boule! Te sună un fraier!“ Studie telefonul concentrat, zâmbi și-l închise. Oftă: - Am auzit că a fost o chestie... Nu le-am trăit că eram prea mic. Dar credeam că a fost când atunci cu Cehoslovacia. Tata, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
satului, cu cireada. Așa era indicația pe-atunci, ca ăștia ca alde noi, care n-avem copii și lucram unde lucram, să înfiem câte un copil, să-l lăsăm acasă, când eram noi la post. Locuiam în București p-atunci. Cizmarul deveni dintr-o dată atent. Îl știa pe Tomnea văcarul. Murise demult, pe câmp. Îl trăznise când se întorcea cu cireada. - N-a vrut băiatul să stea prea mult la mine, continuă bătrânul. Nu i-a plăcut că-l țineam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
simbol al tinereții. Ca un mesaj al idealurilor noastre. Am avut alta, din Franța, de-am purtat-o, da-ncepuse să ruginească. Îmi păta cămășile la buric. Am luat-o pe-asta. În fond, la ce s-o mai țin. Cizmarul răsucea cureaua, prefăcându-se interesat de vorbăria bătrânelului. În cele din urmă îi înapoie centura. Clătină din cap neputincios, resemnat. - Zău, n-am instrument. Și e păcat s-o stric. Asta-i de muzeu, tataie. Bătrânul tresări atins. Trase cureaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
așa de experiment. S-a deschis o listă chiar la noi pe stradă. De curiozitate m-am trecut. Să văd, îi mai spune ceva numele meu? Că nu cred că știe că m-am retras aici. Mă știa în diplomație. Cizmarul surâse, îngăduitor. - M-am trecut și eu. S-a făcut liste la noi la cooperatvă. Poate îmi dă niște bani, cu ce mai am și eu puși de-o parte, să fac de-un împrumut să cumpăr o casă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu rămânea, ce să mai fi furat ăștia de’acu? Bătrânul părea iarăși că nu-l aude. Rămăsese cu cureaua în mână și o privea, parcă-i măsura lungimea, îi număra găurile, sau ce-o mai fi văzut la ea. Cizmarul îl studia concentrat. Ezita parcă să continue. Zâmbi complice, în cele din urmă. - Cât eram io de puști, când am intrat la meserie, da tot m-am prins cum e chestia cu turnatul. Mai venea unul, altul și ne trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]