381 matches
-
tras sub șoproanele unui han. Era frig, am început să tremur, m-am învelit cu cerga, care nu ținea însă deloc de cald. ― Ce e cu tine? m-a întrebat tata. ― Tu nu vezi? i-am răspuns eu cu dinții clănțănind. Mi-e frig, pune dulama pe mine și ia cerga asta de-aici. Mi-a adus să mănânc doi mici și mi-a pus o ceașcă în mână. ― Bea și tu, zice, mi-o dădu mocanu ăsta de-alături. A
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
la Câmpulung. M-am trezit târziu cu o senzație apăsătoare de chin. Nu știam unde sânt și am luat-o spre fereastră pe care am deschis-o și am sărit jos în stradă. Am căzut pe brânci și mi-a clănțănit bărbia de pavaj. Asta parcă mai m-a răcorit. Am intrat îndărăt pe poartă și m-am întors în pat. Dimineața m-am uitat să văd de la ce distanță sărisem. Mi s-a părut că am visat deși aveam bărbia
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Mă îndoiesc c-o s-o mai pățim o dată, a continuat repede Zach. De-acum ne-am prins la ritm. Dar nu sunt mulțumit de vesta ta de salvare. Ar trebui plutească mai bine. Le schimbăm. Jinei au început să-i clănțănească dinții în gură; frigul i se răspândea prin trup. Durerea a început să-i invadeze maxilarul și-a urcat către pomeți. S-a aplecat înspre în față și și-a lipit capul de pieptul lui Zach. Și el era ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
chip asemănător în altă parte, la Remarque sau Céline, așa cum Grimmelshausen, în relatarea bătăliei de la Wittstock, când suedezii i-au tăiat în bucăți pe oamenii împăratului, relata imagini de groază transmise de alții... Apoi m-am trezit cu tipul care clănțănea din dinți lângă mine, s-a îndreptat cât era el de lung, nu mai era scuturat de spaimă, mai mult, a indicat pe guler un grad mai înalt în Waffen-SS. Crucea cavalerilor îi atârna strâmbă sub bărbie. Un erou ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în clipa în care i-a văzut din nou ochii. Sophia îl pri vește fix. Un mic tremur o străbate de sus și până jos. Probabil că trupul ei s-a scuturat involuntar pentru o clipă. Simte cum dinții îi clănțăne scurt în gură. Băr batul observă asta. Brusc, un instinct patern pune stăpânire pe el. Întrebarea lui sună firesc. Ți-e frig? Sophia încasează replica. Se aștepta la orice. Dar nu la asta. Nu la replica asta. Replica asta era
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
aceeași tuse convulsivă. „E ea și parcă totuși nu e ea”, murmură În gând stomatologul. E drept că uneori Lilith tușea, dar niciodată n-o auzise horcăind În halul ăsta... „Care ea?” Își spuse și deodată Îl apucară fiorii. Medicul clănțăni din dinți, Începând să trepideze din tot corpul. Deci venise clipa. Lilith a lui se transformase În moarte... Noiamnn nu-și dădu nici el seama de gândurile care-i treceau prin minte. Orice metamorfoză i se părea, În această stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alcool și de medicamente... Pudra adezivă Extra Forte nu putea să aibă decât un efect colateral. Imaginea uterului matern În care plutea Noimann cufundat În lichidul amniotic, Înconjurat de ochi triunghiulari, de tălpi imense, Încrustate cu zodii, și dinți ce clănțăneau de frig nu venise de la sine. Poate că acolo Își avea rădăcinile infernul său... Cine spusese că acolo-i paradisul? Era posibil totuși ca bășica transparentă În care se trezise Închis, străbătută de vinișoare și Înconjurată de cordon ombilical, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Gemetele celor trei se contopiră Într-o arie ambiguă, În care sunetele emise de cele trei guri erau acompaniate de cele ițite de alte orificii. Sus-jos, stânga, dreapta. Sus-jos, stânga, dreapta. Și tot așa. Falangele degetelor pocneau. Gingiile clefăiau. Dinții clănțăneau În gură. Sus-jos. Stânga, dreapta. Ritmul se Întețea. Se aflau acum toți conectați la aceeași priză. Ritmul devenea halucinant. Și deodată morișca de trupuri se opri din opinteli. O străfulgerare de lumină și apoi beznă. Tăcere urmată de răsuciri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Tovarășa Lătrău îi dă piersica Baronesei Degerătură... Care zice: — Ai dreptate. Baroneasa Degerătură zice: Chiar sună îngrozitor. Și Tovarășa Lătrău se apleacă spre microfon și spune: — Dacă înregistrezi acuma, ești un nesimțit. Baroneasa Degerătură, cu dinții ei slăbiți în gingii, clănțănind, fiecare dinte mare și alb cu rădăcina maronie și subțire la vedere, îi înmânează piersica Ducelui Vandalilor. Ducele, care și-a desfăcut coada de cal și părul îi atârnă pe față, mestecă aceeași gumă cu nicotină pe care a mestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pepene. Se simțea în mare încurcătură și parcă, pe dată, îi venea, așa în zorii alburii, să gâfâie, ca de o inexplicabilă osteneală. Tresări violent, de parcă ar fi fost șfichiuit de un junghi neașteptat, când în tăcerea zorilor de ziuă, clănțăniră, lângă el, aspre vorbe, ce păreau nemțești: Die Totten reiten schnell 1... Adică: morții sunt repede uitați! îl auzi Nicanor pe Iuga, cumnatul lui, cel semeț la boi, cu înfocate sprâncene și mustăți și invalid din bătăliile pentru eliberarea faimosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mari, pierduți în imensa vrăjmășie a războiului. Numai fratele mai mare, Iuga, după lungi și răscolitoare amânări, apăruse pe neașteptate în Goldana, unde, în vreme ce caravana cinematografică și toată suflarea omenească proslăveau pe eliberatorii de la Răsărit, el, din când în când, clănțănea vorbe nemțești și povestea întâmplări incredibile cu americani și cu englezi. Cei care nu frecventau fragmentele epice ale celui de al Doilea Război mondial (aceștia fiind foarte puțini în Goldana și respectivii nu puteau proveni decât din rândul oligofrenilor) au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să mai zic eu? însă toți ne-am înfiorat că din bezna cea grea, ne pândește bufnița primejdiei, cu ochii ei multvăzători în Necunoscut Cum am putut, am mers la camera sondei, unde ne-am cățărat, șiroind de apă și clănțănind din dinți, pe schele salvatoare și am început să ne facem fel de fel de planuri din închipuiri și din vise nesigure, iar Mehmet, cel mai zis și Ali sau Străilaș, asculta cu ochii sticlind, ca la buhă, pe timpul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
isprava javrei de Caravella; în mintea ei de maimuță, a crezut că, până la urmă, o să mă dea gata, după ce a călărit-o un port întreg și mai toată Stațiunea. E bine să-i lași pe potrivnici să-și tocească dinții clănțănind în gol. Rostul meu este să asigur liniștea și bunăstarea locuitorilor, nu să-i atrag în polemici stupide. FILOZOFUL. Mă aflu pe calea cea bună! De paisprezece ori am fost mușcat de iepuri, în ultimul an, și de zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
om bucura noi, și dacă nu s-ar avea bine frații și cumnații între dânșii, și nu s-or sprijini la nevoie, apoi degeaba mai sunt neamuri pe lumea asta! Iaca așa mă gândeam în gândul meu când mă tot clănțăneam cu Ispas mai în fiecare zi, că se punea dimpotrivă să vă împrumute ba una, ba alta, iară eu nu și nu! Să-i dăm cumnatului Dănilă, că, de , îi de-al nostru... Așa-i, bărbate? DĂNILĂ: Da' nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Acolo îmi așez mâna, pe capul incredibil de mic, pe părul ud. Tresare, gâtul, spatele îi vibrează ca și cum ar fi fost atinsă de o lovitură de bici. Nu mă aștepta. Chipul îi este o mască macerată de apă, dinții îi clănțăne sub buzele strânse. Ascult bătaia nebună a dinților pe care Italia nu reușeste s-o țină în frâu. Stau în fața ei, foarte aproape de ea. Impermeabilul ud leaorcă îmi apasă umerii, apa îmi pătrunde pe gât între pielea caldă și haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Își duce mâinile la urechi, își clatină capul, nu vrea să mă audă, să-și audă numele. Îngenunchez pe trepte, în fața ei, îi prind brațele. Se zbate, dă din picioare. Pleacă de aici..., spune printre dinții care continuă să-i clănțăne. Pleacă de aici... pleacă! — Nu, nu plec! Acum eu sunt câinele, îmi aplec botul spre ea, în poala ei udă. Se simte un miros puternic în hainele acelea ude. Apa a trezit un vechi miros cuibărit în țesătura moale a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îl vedea după multă vreme, un ogar murdar pe care stăpânii probabil că-l ascunseseră până acum și care alerga de-a lungul zidurilor. Ajuns aproape de ușă, a șovăit, s-a așezat pe fund și s-a răsturnat să-și clănțăne puricii. Agenții au fluierat de câteva ori să-l cheme. El a înălțat botul, apoi s-a hotărât să traverseze încet șoseaua, ca să miroasă bucata aceea de pânză. În aceeași clipă, un foc de revolver a pornit de la etajul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Paul nu știa nimic din ce-l întrebam. Avea ochii roșii și mâinile decojite de frig. „De ce n-ai învățat, Paul?” Copilul tremura tot și încerca să-mi spună ceva, dar se oprea în ultimul moment și iar începea să clănțănească. „Zii, Paul, de ce n-ai învățat? De ce tremuri? Ți-e frig sau ți-e frică” „Mi-e frigă, tovarășu’!” Îi vedeam lacrimile din colțul ochilor, dar nu m-am putut opri să nu zâmbesc, ca un prost. „Cum adică ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
carte, dar sec și uscat. Uneori, scăpa cîte-o intuiție surprinzătoare. Om de casă al lui Baranga, pe care-l tămîia indecent, În cronici. Și mai avea un obicei Îngrozitor : venea la premiere cu un pix În mînă, pe care-l clănțănea Într-una, exasperînd publicul...(era tatăl lui Petru Popescu, marele scenarist de peste Ocean, și soțul Didonei Popescu, actriță modestă a Naționalului!). Andrei Strihan scria decent, așezat, la obiect, dar era prea prudent; de altfel, a părăsit țara Înainte de ’89 și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
-mă la acest adevăr nemilos, am simțit cum o „iarnă” se cuibărește În mine, cum fiecare părticică a corpului Începe să-mi Înghețe... culminând cu sufletul ce nu putea să accepte... După câteva minute de la 21 primirea neașteptatei vești... Îmi clănțăneau dinții În gură, fiind nevoită să mă ghemuiesc sub plapumă pentru a scăpa de acel „delirum”Plângeam cu lacrimi amare și mușcam din pernă, repetându-mi că este o glumă stupidă, o nedreptate pentru care voi cere socoteală. Am adormit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
urce toți cei care plecau cu acel tren. Apoi au pus și ei piciorul pe scara vagonului din coada garniturii. S-au așezat pe o bancă de lemn din fundul vagonului de clasa a treia. Le era frig de le clănțăneau dinții... Lipiți unul de altul ca doi copii oropsiți, tremurau ca varga. S-au chinuit așa o noapte și vreo trei sferturi din ziua următoare. „Drum lung, dar care se va sfârși până la urmă” - gândeau ei... Când soarele scăpăta deja
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în sanie și te duci la pădure după lemne. La dus, treacă meargă, îți mai vine a te îmbarca. La întoarcere, însă, când o înghețat și sufletul în tine... ai să mergi pe lângă cal ca coteiul boierului. Și cu dinții clănțănind... ― Cum văd eu, tu îmi ții predici în loc să mă poftești colea la crâșmă, unde să văd și eu dinainte un țoi cu rachiu și o măslină-două acolo. Hrana rece s-o lăsăm pentru drum, fiindcă avem oleacă de cale... ― Da
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
țârcovnicul”, cum l-au poreclit pe cel care acasă era cântăreț bisericesc. ― Dacă mă leg de tun, omătul care mă acopere are să-mi țină de cald. Dacă dă un ger de cel rusesc get-beget, atunci să te văd cum îți clănțănesc dinții, flăcăule! ― De câte zile stăm aici fără nici un ordin? Se întâmplă ceva, fraților - a vorbit Todiriță. ― Cred că auziți și voi cât îi noaptea de lungă - și lungă-i, Doamne! - huruit de motoare grele. Și nu par a fi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
scurgea la vale acolo, după ploaia de mai devreme. Încă nu găsise ce căuta. Unde naiba căzuse toiagul acela? Și Calistrat ăsta, cum oare putuse să fie atât de neatent? Se făcuse frig, cumplit de frig. Dinții începuseră să-i clănțănească în gură. Știa ce înseamnă asta, vâlva era aproape, poate chiar în momentul acela se apleca peste el, pregă tindu-se să-l înghită. Pentru o fracțiune de secundă își dori să o rupă la fugă, să plece cât mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de urologie (pipi, clor, lături) îmi rămâne impregnată în haine. Le țin toată noaptea pe balcon, în vântul de toamnă. 10 octombrie Sunt de serviciu la rotativă și aștept să văd semnalul, ca să pot scăpa din hruba asta înghețată. Îmi clănțăne dinții de frigul adunat 12 ore în Casa Scânteii. Fum stătut de tutun și maldăre de hârtie pe jos - pagini ale revistei de mâine, din care cenzura a scos interviul cu Buzura, deși, după lungi parlamentări ale lui Ivașcu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]