6,220 matches
-
dar vocea îi era acoperită de pârâituri, ca și cum furtuna de pe fir se întețise. Nu înțelegeam nimic. Nici nu mai puteam vedea sau vorbi din cauza lacrimilor. Am pus receptorul în mâna persoanei care se afla cel mai aproape și am plecat clătinându-mă. Gândul că voi fi nevoită să dau încă o dată telefon din aceeași cabină, în auzul tuturor, era de nesuportat. A doua zi m-am apucat să scriu institutului de alpinism: „Stimate domn, Stimată doamnă”, am început. „Vă scriu fiindcă
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
transformările sociale ale anilor de „implementare” a comunismului de import. Flacăra chibritului relansează investigația. E seară, fumul negru ce se-nalță din cuptorul brutăriei dă naștere unui djin cu barba lungă, din barbă îi țâșnesc scântei. Prietenul nostru Dani se clatină în fața noastră ținând în mână un felinar făcut dintr-un dovleac. Lumina felinarului se revarsă prin ochi, nas și gură asupra noastră. - Sunt în dosul cotețului. - Cine? - Tanti Kovács și nenea Balázs, cadristul. Este vară, luna iunie, o zi de
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
pe comunist l-au prins și l-au omorât în bătaie în camera de tortură. Tu știai unde se-ntâlnesc de obicei și l-ai trimis acolo pe agent. Strada Luncii nr. 10, așa i-ai zis ofițerului care chiuia clătinându-se pe picioare. Și asta-i scorneală? - Cu mâinile mele-o să te sugrum, cotoroanțo!, scrâșnește din dinți cadristul și se avântă iarăși la atac. Găinile, care abia se potoliseră, se apucă să cârâie din nou. O.R.L. se pune
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
omul ăsta cu e sincer, nu e sincer, respectă nu știu ce regulă, n-o respectă... Și îi dă peste degete când nu respectă regula?, o întreb. Îi atrage atenția, îi pune în vedere, spune T. Părerea e o punte ce se clatină și care, uneori, nu se sprijină pe nimic. Pe idee, ar trebui să poți construi. Ieri am scris o întreagă jumătate de pagină, din care rămân cu două rânduri, ceea ce îmi dă sentimentul că sunt un scriitor serios. Devin și
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4271_a_5596]
-
lui, frecând-o ușor - între băieți nu facem, de obicei, asemenea gesturi, nu ne folosim de trup când ne înduioșăm sau ne emoționăm. Dar Sfântul, ce zice Sfântul?, întrebă Bobby. Sfântul era cu un pas în urma noastră. Zâmbi frumos și clătină din cap. Ești grozav, zise printre dinți. Vino aici, tâmpitule, zise Bobby și se duse să-l îmbrățișeze. Nu știu, dar eram cu toții ciudați, eram mai buni. Atunci se apropie Andre, veni ea la noi, hotărâse s-o facă. Prietenii
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
până în prezent (1941) este în primul rând un showman de geniu, și abia în al doilea sau al treilea un spirit sistemic. A trebuit să apară cartea, foarte serioasă, a lui Andrei Terian pentru ca mitul acesta să înceapă să se clatine. Până atunci, trăsăturile scrisului lui Călinescu erau de cele mai multe ori plasate sub zodia unei excelențe inefabile. Farmecul era în pole position. Îi urmau expresivitatea. Darul formulării memorabile. Arta paradoxului. Forța epică. Or, toate acestea sunt, substanțial, inimitabile. Ce influență ar
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
începea abia după grădi, când tataie venea după mine și mergeam în parcul Moghioroș să jucăm fotbal, apoi construiam și lansam avioane de pe porta vionul nostru din balcon. Însă ceva nu stătea la locul lui în joia aceea. Mi se clătina un dinte. După grădi aveam să aflu de la tataie că dintelui i-a venit vremea să cadă, dar îi lipsea tupeul s-o facă de unul singur. Avea nevoie de un imbold sau mai degrabă să fie tras de mânecă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să aflu de la tataie că dintelui i-a venit vremea să cadă, dar îi lipsea tupeul s-o facă de unul singur. Avea nevoie de un imbold sau mai degrabă să fie tras de mânecă. Toată ziua l-am sâcâit, clătinându-l înainte și înapoi, cu limba mai degrabă speriată decât curioasă. O înțeleg acum și pe ea, era prima oară când o părăsea un dinte. După o amiază în care șuturile pe poartă și avi oa nele ajunse din greșeală
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
capătul liber al aței, nu mi-am dat seama că plecase decât după ce am auzit ușa de la intrare închizându-se. — Tataie? — A plecat, m-a lămurit mama. Am dat fuga în baie și m-am uitat în oglindă. Dintele se clătina bine, iar ața îmi atârna din gură ca o liană. Am închis ochii și am tras. N-a durut. Ba da, după două secunde durea ca naiba. A început să îmi curgă și sânge. Mult. Dar nu mai conta. L
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
s-a răstit la el, clientul a tresărit și și-a scăpat umbrela. Nedumerit, s-a uitat în stânga și în dreapta, dar cei de față păreau să aprobe vorbele apăsate pe care englezul nu le înțelegea. Nu mai putea nici să clatine din cap că nu, speriat de tirada pe care nu o pri ce pea de fel. Timorat, cu pași mici, sub privirile celor lalți, en glezul s-a îndepărtat ușor de tejghea. Intimidat de măcelarul ce continua să i se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a spus că pa pagalul așteaptă să îi dau ceva de mâncare. Nu aveam nimic. M-am uitat la el, dar n-am răspuns. El mi-a zâmbit. Papa galul încă mă urmărea. Pe urmă s-a mișcat puțin, a clătinat capul, a tras un bilețel dintr-o cutie și mi l a dat. L-am luat. „Planeta de damă, Te gândești la un drum pe care ești hotărâtă să îl faci pentru întreprinderile tale. Despre afaceri, bagă de seamă 236
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai bun caz la Închisoare, dacă nu drogați și terminați fizic și psihic În canalele străzilor. Asta este "democrația" mult visată de tinerii noștri și susținută prin toate mijloacele de cei din "jilțuri", ca nu cumva să Înceapă să se clatine ceva din "piramidele bunăstării lor personale", constituite așa de greu din sudoarea plebei a "simplului cetățean". Au dreptate "aleșii noștri prea iubiți", simplul cetățean nu simte și nici nu gândește așa de "sofisticat și plin de neologisme sub toate aspectele
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
cumplită: că românul e prost sau Îndobitocit de tarele ultimilor 20 de ani. Ei, aici e aici! Omul nostru nici prost nu e, nici tălâmb n-a devenit. Cu tot războiul dus pe toate planurile Împotriva românului, acesta s-a clătinat mai puțin sau mai mult, dar a rămas drept - Măria Sa Poporul Încă judecă bine; și nu numai atât; el primește energia vindecătoare a universului și, Încet, Încet, se redresează. De ce spun asta? Simplu: 1. Românul n-a uitat să râdă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
peste cap și din clipă-n clipă totul se așteaptă să sară-n aer, când nimeni nu știe unde să caute cotlonul cel mai ferit, să se bage și-n gaură de șarpe... Îți bați joc de mine! Nu, serios, clătină ea mustrător, privindu-l cu intensitate, cu ochii mijiți de încordare, și buzele groase i se subțiară dureros și disprețuitor, parcă ar fi fost gata să izbucnească în plâns. Ce bal? Lămurește-mă! Prefectul județului dă un bal în cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
chinuise cel mai înverșunat fusese setea. Chelnerul, citindu-i în adâncul ochilor dorința, se opri în fața lui și așteptă, privindu-l c-un fel de înțelegere secretă și chiar de simpatie. Bitte, bitte! Danke schön! Poftește, poftește, tacă toriți! Nein! clătină el din cap, arătând spre gură. Jawohl! Jawohl! Roti capul s-o caute, dar nu întâlni decât mutre străine, țapi ghiftuiți de cărnuri și brânzeturi, tumefiați de băutură, având același aer comun de buimăceală și veselie tâmpită. Faptul că toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu toate că de obicei picau de somn, adormeau de-a-npicioarelea, se așezau câte patru la două mese, cereau spirt denaturat singurul de care se găsea în tot orașul și jucau zaruri până nu-și mai puteau ține capetele pe umeri. Atunci ieșeau clătinându-se, sprijinindu-se de pereți până în spatele casei, unde se ușurau și trăgeau cu armele-n șobolani, dacă nu era Erika acasă, să urce care mai vedea scara și mai putea. Se mira că cealaltă, Irina, care era fată cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
după altele. Soldații ședeau țepeni deasupra, strânși pachet, cu armele-n mâini și fețele-mpietrite. Mergeau să omoare și să fie omorâți. Aveau căștile turtite, trase pe ochi. Mâinile încleștate pe arme, și armele luceau rece în mâinile lor aspre, clătinându-se în același ritm, odată cu camionul și cu prelata de camuflaj strânsă deasupra. Unii cântau, dar pe fețele lor palide nu se vedea nimic: erau la fel de goale, și cântecul ieșea scrâșnit și metalic ca un zăngănit de arme. Tunurile grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să-i pice sub ochi. Și-ai dat adresa de-aici? Dat adresa, tot, în regulă. Dacă mai zorcăi podelele și cu brandolină... Fiecare are un loc spre care se-ntoarce mereu... O umbră se ivi în ușă. Umbra se clătină și se lungi pe podele. Cum stătea chircită la pământ, aplecată, cu picioarele sub ea, bătrâna ridică fața. Rămase cu cârpa udă în mână, simțind cum îi alunecă printre degete picurii uleioși, grei, cu miros pătrunzător. Soarele lumina din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la aproape patruzeci de kilometri de granița Olandei, la cincizeci de kilometri de Franța și la șaptezeci de kilometri de Belgia. În cele din urmă, sfârșind de spălat pe jos, se ridică dintre mese, îndreptându-și șalele și spinarea și clătină capul să se dezmeticească. Îl auzi pe Invalid citind cu glas tare: "Bonurile valabile azi, 21 august 1944: pâine, bonurile numărul 269 și 270; săpun, bonul 276 pentru 250 de grame..." Afară se auzeau jandarmii urcând pista netedă de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-l văzu. Uite-l! Doamne, fată, aista... nu-i el? Bătrâna își dezdoi șalele, răsuflă puternic, toată numai o apă, parcă se îneca, apoi tot mai lung și mai liniștit, ca prin somn, se uită la umbra care se clătina locului. Parcă vedea ceva la care se gândise neîncetat, de mult, și ce vedea era chiar dorința sau gândul ei împlinit. De aici nu mai poți scăpa, scria Alexandru, numai dacă ai boală grea, căreia n-au ei ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Așa fac aprovizionările de iarnă. Nu-s nostimi? Cum să-ți fie frică? Numai de oameni poate să-ți fie frică. De la oameni te poți aștepta la orice, fără preget. Ursul merge pe potecă după zmeuriș, cu capu-n jos, clătinându-se și mormăind în legea lui. Parcă spune-o rugăciune sau îl ceartă pe Dumnezeu că i-a dat atâta foame. E-atât de concentrat în meditația lui, că, dacă te nimerești în cărare și ai curajul, te dai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lăsându-i în nări un miros puternic de alcool, parfum și tutun. Ajunge! Suficient! pâlpâi o voce slabă undeva deasupra lui. Un miros nesuferit de iod și cloroform îi umplu nările și-l făcu să se subțieze și să se clatine cu masă cu tot. Te iubesc, șopti speriat și se lipi în derută de trupul Irinei, simțindu-i amețitoarele forme, prelungi, rotunde și tari. Nu cumva pleci? Nu. Putem pleca amândoi. Nu. Lasă, mamă, du-te și te culcă. Bine-bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
corpul. Se-mbrăcă repede și coborî și ea. Acum îi părea rău că nu alergase după Tudor, să fie împreună. Unde să-l găsească? Îl mai putea găsi. Piața se lungea și se lățea întruna, parcă se adâncea în noapte, clătinându-se în pâlpâirea flăcărilor. Prinse să-și facă loc cu greu prin mulțime, prin valurile care se îngroșau. La Mitropolie au ieșit cu sfintele daruri! Nemții fug. Pe dracu! Bombardează Bucureștiul! Or să ne căsăpească și pe noi! Cerboaica privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sale fericite și misteriosul eden al civilizației moderne, din care se izgonise pentru totdeauna. Pentru totdeauna! Îngustă ochii să filtreze soarele arzând violent, în barele transversale, și privi așa mult, înfiorată de ispita chemărilor spre necunoscut, până ce totul se încețoșă, clătinându-se deasupra și-n jurul ei. Într-o pornire neînțeleasă, ca o dorință de-a pipăi nepipăitul și de-a converti irealul în real, întinse mâna, să se sprijine de suplețea stâlpului țâșnit din zăpadă, dar și-o trase îndărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ionescu. Le vom găsi mereu repetate în articole, amintiri și polemici. În ceea ce îl privește pe Eliade, plecat din țară în 1940, nu a mai avut probabil ocazia să citească recenzia lui Zevedei Barbu. Ea era în măsură să-i clatine puțin siguranța că un cercetător scrupulos nu va putea găsi influențe și împrumuturi în cursurile profesorului său. Un astfel de cercetător nu a apărut în următorii trei ani de relativă libertate culturală și nici în deceniile dictaturii comuniste. Cu toate
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]