624 matches
-
acelui barbar asasin. Acum, că îl putea privi de aproape, observă că aspectul său nu corespundea absolut deloc cu descrierea care de obicei li se făcea hunilor: era mai înalt de șase picioare, longilin și cu tenul deschis, cu o claie de păr des și lung, de culoarea spicului, ba chiar și trăsăturile feței îi erau pur germanice. Expresia ochilor săi azurii nu părea să trădeze o inteligență vie și, în ansamblu, înfățișarea lui s-ar fi zis că era a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un războinic. îmbrăcată doar într-o tunică de in soioasă și zdrențuită, micuța avea picioarele goale, iar crustele de noroi și murdărie păreau să acopere fiecare părticică ce se putea vedea din trupul său, chiar și fața înconjurată de o claie de păr răvășit, negru ca pana corbului. Era nu prea înaltă și foarte slabă și se vedea limpede că fusese greu încercată de lipsuri în ultima vreme; cu toate acestea, îi înfrunta pe cei doi câini cu un curaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un animal leneș și înțelept, pe malurile lagunei, nu departe de port. Greci, turci, tătari, evrei și armeni, aduși aici de nevoi uitate de generații, împinși de prigoane sau ademeniți de un trai mai dulce și câștiguri mai mari, populau claie peste grămadă acest Babilon bezmetic și fermecător. Mirosurile de pește, șașlâc și năut se amestecau cu aburii groși ai băilor turcești unde veneau de a valma să-și spele trupurile și cu murmurul rugilor care urcau din sinagogi, biserici și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bătrânul ieși din bodegă, vânzoleala târgului se mai potolise. Majoritatea tranzacțiilor se făcuseră, banii se mutaseră dintr-un buzunar într-altul și acum doar amatorii de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele și copiii în căruțe cu coviltir și plecau în grabă să ajungă acasă pe lumină. Alții, cu treaba gătată și cu chimirele pline de gologani, se cinsteau prin cârciumi, căutau din ochi ibovnice de-un ceas, se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
gândeam ce ușurare trebuie să fie să-ți lași lucrușioarele tale să se amestece cu ale altora. — Tu trebuie să fii Barbara, am auzit o voce. Am ridicat capul și am văzut în pragul ușii un bărbat înalt cu o claie de păr grizonat în jurul capului, uitându-se la mine prin niște ochelari cu lentile groase. — Bună, a zis. Eu sunt Richard. Sheba îmi spusese că soțul ei e mai în vârstă decât ea; am fost șocată să constat cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o văd din față și mi s-a întors stomacul pe dos. Mama care stătea cu picioarele încrucișate era lucrată după chipul Shebei. Avea brațe lungi, subțiri și gene grele, romantice și nasul ușor coroiat. Chiar și părul amintea de claia dezordonată a Shebei. Cât privește băiatul-bărbat roșiatic care se revărsa din abundență în poala ei - acesta avea o asemănare brută, dar evidentă cu Connolly. Îndrăznesc să spun: chiar și cineva care n-ar fi știut nimic despre toată povestea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ale ei. Cu ajutorul lui, învățase să țintească. Omorâse elani și cerbi și crescuse în greutate, deși pusese pe ea numai mușchi. Părul lung în care băieții își îngropau nasurile și despre care spuneau că mirosea a mere devenise acum o claie de lațe, năclăite cu sevă de pin. În loc de tocuri, Pearl purta acum niște bocanci pe care îi primise de la Helena; nu se mai răsese pe picioare de trei ani. Dar când l-a sărutat pe Zach, a fost ca și când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
puteam să o fac să înțeleagă că pe mine nu mă deranjau toate astea? Urăsc hainele jegoase de pe mine și mâinile-mi miros a putred și a pământ, am degetele galbene de la țigările fără filtru, părul îmi stă ca o claie de fân, put ca o scroafă-n călduri, urlă o grasă în continuu la mine fără motiv și chiar nu văd ce-ar putea să fie mai rău de atât. Unde mai pui că mă dor toate osele și mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
seara asta, nu-i așa? Nu, doamnă, nu am vrut. —Dar ai venit pentru că te-a rugat altcineva, așa e? — Da, doamnă, soția mea, Leanne. Camera s-a mutat pe femeia de lângă el, o făptură firavă și uscată, cu o claie de păr blond, tapat, ca vata pe băț. Leanne, se părea. — Știi cine îmi spune toate astea? a întrebat Neris. —Nu, doamnă. —Mama ta. Ray nu a spus nimic, dar fața lui s-a crispat puțin - reacția unui băiat dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pas la pas, tovarăși de arme, în întâmpinarea destinelor lor separate. Luna răzbea palidă prin ceață și împrăștia stropi albi de lumină pe creștetele lor în mișcare. Partea a doua Timpuri trecute TREIZECI ȘI UNU K noaptea: case îngrămădite laolaltă, claie peste grămadă, ca și cum s-ar strânge ca să se apere, încălzindu-se una de la alta. Exterioare grosolane, pătate de umezeală, ceață și timp, mâzgăleli cu var murdar și stângăcii arhitecturale, totul supraviețuind sfidător, în pofida țiglelor strâmbe și a ușilor dărăpănate. în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să meargă. Ceva tot mergea mai bine: cei din familia Gribb erau mult mai înstăriți decât ultimii săi binefăcători, Virgil Jones și Dolores O’Toole. Apa din baie se făcu neagră. Probabil că fusese complet jegos. Părul îi fusese o claie încâlcită și spălăcită. A hotărât să facă o a doua baie. De data aceasta a avut doar apă rece, rece dar nu conta. A înnegrit din nou apa. Doar după a treia baie s-a putut declara curat. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pleoapele, cercetându-l În treacăt, ca pe un obiect oarecare. Intenția lui Noimann era să caute o bancă sau un scaun liber pe care să așeze, pentru câteva clipe, ca să-și adune gândurile. Privind trupurile sucite În poziții neobișnuite, dormind claie grămadă pe bagaje, stomatologul simți cum i se face rău, probabil din pricina nădușelii, și se Îndreptă grabnic spre ieșire. Călcând cu grijă printre șirurile de scaune de plastic de un verde fosforescent, tresări, având impresia că-l vede șezând În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu părerea. Cum să arate? Ca... după ce-a fost la... buhai, vere. Cum altfel? Da’ era frumoasă de „numa’-numa’”, vorba aceluiași ardelean din armată. Un hohot de râs a zguduit pereții vagonului... Odată cu ultimul icnet de râs, de sub claia aceleiași căciuli mițoase s a auzit din nou glasul, care încă gâlgâia de un râs abia stăpânit: ― Dragii mei, nu știu dacă noi mergem sau stâlpii de telegraf aleargă dimpotrivă? Toți au privit pe geamuri. Atunci, un chiuit scurt a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe ceilalți, care, surâzând amuzați, moțăiau aprobativ din cap ― că ai răspunde la fel de frumos! Așa că, Băjenarule... la revedere într-a V-a, la toamnă! ― Vă salut, domnilor profesori! am spus eu peste măsură de grăbit, și, băgîndu-mi cărțile-n ghiozdan, claie peste grămadă, n-am știut cum s-o șterg mai repede, de frică să nu se răzgândească vreunul dintre ei și să-i vină chef să-mi pună cine știe ce întrebare, la care să nu mai știu ce să răspund! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Așa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu va... , și jură pe Dumnezeu, nu va sta niciodată, niciodată, pe tronul Fatehpurului. Nu vă puteți calma? zice De Souza alarmat. Diwan-ul începe să se agite. Se uită după nabab, care pare să fi dispărut. Trecând prea aproape pe lângă claia de haine, acoperite cu o robă, în care e înveșmântat De Souza, se trezește că-i zboară fiola cu prafuri din mână. Hei, ne-ai vărsat cocaina! Imelda (chiar așa, Imelda?) n-are chef de astfel de glume. Își scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Îmbrîncindu-se și călcîndu-se pe picioare, muții de afară se strecurară printre noi, repezindu-se pe laiță. Se înghesuiră lîngă pruncul gol, sclifosindu-se, rîzînd și uitîndu-se cu o curiozitate lacomă. Pe fețele rotunde și pe ochii căscați cădea încîlcită o claie de păr negru în care foarfeca sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de vietăți alburii pe care, cînd da soarele în nămiezi, mame așezate turcește la umbra unui corcoduș, cu basmalele căzute
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pruncul gol, sclifosindu-se, rîzînd și uitîndu-se cu o curiozitate lacomă. Pe fețele rotunde și pe ochii căscați cădea încîlcită o claie de păr negru în care foarfeca sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de vietăți alburii pe care, cînd da soarele în nămiezi, mame așezate turcește la umbra unui corcoduș, cu basmalele căzute în jurul gîtului, le scurmau cu degete zbîrcite ca niște uscături. Legănați astfel în vise tandre, copiii adormeau. Aveam senzația
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de clasă nu apărea, Fărocoastă nu rata nici o ședință. Nu școala îl făcuse ce era, ci partidul. Pe drum ne-am încrucișat cu o sanie goală, mînată de un băiețandru cu nasul degerat. Costică îi porunci să facă calea întoarsă. Claie peste grămadă, ne aruncarăm buluc în sanie. Eu m-am lungit în fînul din coș, cu capul în poala colegei ce preda un obiect pe care nu-l cunoștea deloc: istoria. În codîrlă, crăcănat, Fărocoastă făcea echilibristică, cu mîinile de parcă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cutremurară și se scârbiră. Mergea singur, fără cai ori boi, cu oiștea Împinsă țanțoș Înainte, ca o suliță pregătită pentru dat năvală. În vârful oiștii, cineva Înfipsese o vioară. În car se vedea o amestecătură de mirare: șapte-opt draci zăceau claie peste grămadă, morți de beți. Nu puteai desluși a cui era cutare coadă, ori barbă, ori copită. Râtul unuia dintre ei poposea lângă o damigeană pe fundul căreia hâltâcăia un rest de băutură; altuia Îi lipsea o jumătate dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de partid. Zicea că să-mi tund pletele, care nu erau În concordanță cu normele de higienă morală acceptate de stat. Am refuzat Întotdeauna cu demnitate. Dar, pentru că eram cel mai performant dintre intelectuali, m-au lăsat În pace cu claia mea creață și mi-au trasat sarcina să le explic tuturor pe Înțeles cum că nu Dumnezeu aduce ploaia, ci natura, cu fenomenele ei firești. Ca să nu Îi sperie pe ascultători și ca să nu le arate prea pe de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și lungi; iepuri și căprioare și cerbi cu coarne cât copacii; căruțe și cai; știuleți de porumb; cartofi și boabe de fasole; potcoave, clești, foale și nicovală, cu ciocanul odihnind pe ea; arcuri cu săgeți și pâraie cu unde crețe; clăi de fân și securi Înfipte În buturugi. Și oameni făcea Tușa În aluat. Primăvara zvârleau sămânța În brazdă, desculți, cu traiste atârnate de gât; vara, frânți de mijloc, secerau; toamna culegeau viile, iar Tușa făcea boabele strugurilor la fel de mari ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deget...” „Hă-hă!” se bucurase unul care Își permitea să se bată pe burtă cu Urmașul, „adică vrei să spui c-o să mă iei la tine În sat vreun anotimp-două ca să le fac femeilor voastre odrasle zdravene?” - și Își frecase, libidinos, claia de lână de sub buric. „Păi să știi, vericule, că dacă mă vrei În deplină putere, nu-ți face socoteala c-o să-mi umpli burta cu buruieni și rădăcini: băiatu’ are nevoie de fripturică În sânge ca să-ți Împrospăteze neamul!” „De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
1997), „Soc” (2000), „Poeme maxime” (2007). MAMĂ Am secerat hectare‐ întregi cu tine, mamă , Dar viața și ea este un hectar. Mă tem că n‐ am luat din vreme seamă Că timpul tot ne seceră‐n zadar. Am pus atâtea clăi în vânt și ploaie Cu mânurile noastre‐nvinețind Că azi, trăsnit de clipă, în odaie Îmi ține mintea un sicriu de‐argint ... Din vol. „Poeme maxime„ , Ed. Cronica , Iași, 2 007 . Comentându‐i versurile în revista “Elanul” nr. 65/2007
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lor. Dincolo de toate acestea, ceea ce îi atrăsese de la bun început atenția căpitanului, aducându-i aminte de propria-i tinerețe, era privirea directă și tăioasă a tânărului, energia care deborda la fiecare mișcare a acestuia. Altfel, înalt și slăbuț, cu o claie de păr roșcat și sârmos ce nu asculta deloc de nici un fel de piaptăne, Angir nu părea să se evidențieze prea mult față de alți tineri de vârsta lui. - La urma urmei nu-i treaba mea și n-ar trebui... mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
că mi-ar fi plăcut mai mult la Praga. Pe când Eddie, bărbatul cu fața roșie, mă chestiona asupra prețurilor din Praga, în sala de mese a intrat tipul cel arătos. —Iată-l pe Christy, a urlat un bărbat cu o claie de păr negru și o mustață enormă à la Stalin care, spre nedumerirea mea, era grizonată. Pronunțase numele noului venit „Chreeeeeeeeesty“, fapt care mi-a dat de înțeles că tipul era născut și crescut în Dublin, genul de om „sarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]