1,905 matches
-
T.S. Eliot într-o celebra conferință dintr-o Londra peste care cădeau bombele germane, din antichitatea latină (utile dulci a lui Horațiu), dar, dacă avem în vedere artele plastice, tradiția urca până la vechii greci și e în strânsă legătură cu clasicismul, în accepția cea mai firească a termenului. Leș Beaux- Arts aparțin clasicismului că manieră specific europeană de a concepe artă. Divorțul la care m-am referit se produce la interferență clasicismului european cu arta orientala, la sfârșitul secolului XIX, si
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
bombele germane, din antichitatea latină (utile dulci a lui Horațiu), dar, dacă avem în vedere artele plastice, tradiția urca până la vechii greci și e în strânsă legătură cu clasicismul, în accepția cea mai firească a termenului. Leș Beaux- Arts aparțin clasicismului că manieră specific europeană de a concepe artă. Divorțul la care m-am referit se produce la interferență clasicismului european cu arta orientala, la sfârșitul secolului XIX, si cu arta Africii negre, la începutul secolului XX. G. Călinescu observa într-
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
până la vechii greci și e în strânsă legătură cu clasicismul, în accepția cea mai firească a termenului. Leș Beaux- Arts aparțin clasicismului că manieră specific europeană de a concepe artă. Divorțul la care m-am referit se produce la interferență clasicismului european cu arta orientala, la sfârșitul secolului XIX, si cu arta Africii negre, la începutul secolului XX. G. Călinescu observa într-un eseu publicat doi ani după conferința lui Eliot că arta asiatică este baroca, privilegiind diformul, excesivul și grotescul
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
XX. G. Călinescu observa într-un eseu publicat doi ani după conferința lui Eliot că arta asiatică este baroca, privilegiind diformul, excesivul și grotescul. Descoperirea Orientului e anticipată cu puțin de estetică uratului, teoretizata de Baudelaire și practicată de Daumier. Clasicismul mai fusese „atacat” și înainte, dar rezistase. A existat, se știe, si un baroc european, ca urmare a Contra Reformei. David și Goya sunt contemporani. Renascentismul italian avea deja puseuri baroce, deși se inspiră din clasicitatea greacă. Se cade reapreciat
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
baroc european, ca urmare a Contra Reformei. David și Goya sunt contemporani. Renascentismul italian avea deja puseuri baroce, deși se inspiră din clasicitatea greacă. Se cade reapreciat rolul romantismului. Ca să fie scos din scenă, cum pretindea, între alții, Victor Hugo, clasicismul avea nevoie de ceva mai mult decat aducea reforma romantică, adică un conținut istoric al artei și o subiectivitate capabilă să declanșeze fantasme. Abia modernismul baudelairian, întărit de aporturile orientale și africane, determină declinul ireversibil al ideii de clasicitate. Condiția
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
a trecut. Cubismul, suprarealismul sau dodecafonismul au devenit istorie. Globalizarea începe să însemne tot mai des cultivarea specificităților culturale și lasă locul ideii, mult mai nobile, de diversitate. V-ați miră foarte tare dacă artă europeană s-ar întoarce la clasicismul care a caracterizat-o două milenii și jumătate și ar redescoperi frumusețea trupului și a minții omenești? Eu sunt tot mai mult convins că leș Beaux- Arts vor reînvia cândva, chiar dacă nu, desigur, sub înfățișarea... clasică.
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
a venit să cred, fiindcă îl găsisem cu ușurință (e adevărat că îmi propusesem asta, dar a fost foarte simplu să aflu toate informațiile despre pictorul favorit al adolescenței mele, dramaticul autor de compoziții de un colorit magic, gânditorul unui clasicism imanent, descoperit cu ușurare în calmul civilizațiilor vechi). Într-adevăr, strada era una ferită de zgomot, situată într-o zonă partiarhală. După ce intrai, timpul dobândea o altă dimensiune, îți arăta o față distinctă de aceea a freamătului obișnuit, spectacular (mirabil
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
Quattrocento, de maniera în care cele două arte, în cuvintele lui Christiansen, „concurează una împotriva celeilalte”. La început, sculptura este, fără îndoială, forța inovatoare, jucând un rol secundar de abia la sfârșitul secolului al XV-lea. Vrând să reînvie tradiția clasicismului antic, era normal ca arta Renașterii să încerce să emuleze portretele-busturi romane cu amestecul lor de uniform și individual... La intrarea în expoziție, capul executat de Donatello pentru relicvariul sfântului Rossore (1425) domină trei profiluri de bărbați atribuite lui Masaccio
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
ar fi disprețuit, sînt sigur. Merită să amintesc, ca episoade anterioare și importante, descoperirea a ceea ce erau pe atunci suprarealiștii (1927-28), ceea ce mi-a permis să-mi dau seama că eram unul dintre ei și, patru ani mai tîrziu, a clasicismului conștient în formele sale cele mai moderne (Poe, Baudelaire, Mallarmé), grație căruia am făcut o a doua descoperire: că arta ca mărturie de conștiință de asemenea mă solicita și că aveam ceva de acest fel înăuntrul meu. Din ciocnirea între
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
și lumea antică se întrevăd la tot pasul în Pe drumuri de munte. Cei care îi ies în cale scriitorului sunt comparați adesea cu personaje din legendele și istoria Antichității, realitățile actuale se contrapun celor din epoca de glorie a clasicismului greco-latin, decalajul temporal fiind dublat de discrepanța dintre eroic și prozaicul cotidian. Gospodarul căruia i se cer informații despre drumul spre Almaș primește calificativul de spărietul nostru cicerone (7)2. Desagii goliți de mâncare sunt tot așa de ușori ca
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
repetita Deo placent (25) este construită pe tiparul expresiei horațiene din Arta poetică, 365 proclamând ideea dăinuirii operelor valoroase (haec deciens repetita placebit). Încântarea de a descoperi o poiată plină cu fân capătă pregnanță prin folosirea unui termen din manifestul clasicismului augustan care indică bucuria dorinței împlinite transmisă prin vers (Arta poetică, 75): Sententia compos voti! ar fi strigat cu entuziasm Horațiu, dacă și el ar fi avut prilejul fericit de a fi cal pentru o singură noapte măcar (198). Alea
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
acest Nou Cinematograf Românesc are longevitate, că este un fenomen cinematografic de talie internațională și a configurat o estetică particulară. Prin revenirea cu succes la filmul de autor, Mungiu deschide porțile multora dintre tinerii regizori și oferă probabil nota de clasicism de care avea nevoie Noul Val. Lui Michael Haneke i-a revenit pentru a doua oară Palme d’Or-ul cu filmul Amour, povestea de o mare sensibilitate a unui cuplu de octogenari, poveste în care acuitatea împinsă până la cruzime
Succes pentru cinematografia românească la Cannes by A.M. () [Corola-journal/Journalistic/4613_a_5938]
-
mulți prieteni, antisemit, probabil misogin, Degas a lăsat în urmă o moștenire artistică în multiple medii de exprimare - pictură, desen, gravură, bronz - de o profundă originalitate, cu tot setul limitat de subiecte. Pornind de la o educație academică, mare admirator al clasicismului lui Ingres, Degas a căutat până la sfârșitul vieții drumuri noi, lăsând în urma sa imagini de o „modernitate” indubitabilă, recunoscută ca atare de abia în ultimele decenii. Dintre recentele expoziții, „Rembrandt și Degas, portret al artistului în tinerețe”, văzută inițial la
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
Picasso încât spaniolul a simțit nevoia, spre sfârșitul vieții, să creeze propria sa replică: un șir de schițe în care silueta lui Degas, alter-ego-ul „voyeur”-ului octogenar, este văzută printre clienții stabilimentului... Corpurile prostituatelor sunt departe de reprezentările idealizate ale clasicismului academic, dar asta nu înseamnă că sunt un rezultat al unor observații directe. Aceste imagini, pline de grotesc și ironie, datorând mult filiației Goya - Daumier, sunt evident plăsmuite. Participant, începând cu 1874, la expozițiile impresioniste, decis ca și colegii săi
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
cred, în care semnalează, împotriva curentului dominant din epoca de atunci, dar după aproape o jumătate de secol, pericolul neglijării studiilor clasice într-o cultură bolnavă de „prezenteism” și de mode efemere. Eminenta elenistă, autoare a 40 de cărți despre clasicismul grecolatin, consideră în concisa ei profesiune de credință, tipărită abia acum, că lumea veche poate oferi sugestii demne de atenție lumii noi aflate în plină criză. Ignorarea patrimoniului pe care s-a constituit civilizația europeană actuală creează riscuri imense pentru
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4639_a_5964]
-
articole despre literatură, jazz, rock, operă, cinema, benzi desenate. Poet încurajat la debut de Joyce Mansour, Henri Michaux și Dominique le Roux. Premiul pentru Literatură al Societății civile a autorilor multimedia (SCAM). Bibliografie selectivă: Poeme : La Nostalgie du classique - Nostalgia clasicismului (Le Castor Astral, 2004), Comme un secret ninja - Ca un secret ninja (Le Castor Astral, 2007), À la vitesse des nuages - Cu viteza norilor, (Riveneuve Continents, 2010).Proză : Le Privilège du fou, Sur les ruines de l’Europe, La Vie
Daniel Fano - Cinci mici exerciții de dispariție () [Corola-journal/Journalistic/4359_a_5684]
-
tîrziu, numit postmodernism. Mizînd pe o potențare grotescă a lucrurilor, id est pe un șir de devalorizări, Budai-Deleanu apelează la un mecanism poetic complex, la cvasitotalitatea rețetelor poeticii convocate la un mod al simultaneității. Dacă postmodernismul e un gen de clasicism al modernismului, clasicismul tardiv al lui Budai-Deleanu poartă stigmatul unei concepții similare. Dispoziției inaugurale, proprii scrierii unei epopei, îi răspunde una secundă, a rescrierii în cheie ludică. Circumspecția, blazarea, decepția se înveșmîntă în maniera subtilă a bunei dispoziții ironice. S-
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
Mizînd pe o potențare grotescă a lucrurilor, id est pe un șir de devalorizări, Budai-Deleanu apelează la un mecanism poetic complex, la cvasitotalitatea rețetelor poeticii convocate la un mod al simultaneității. Dacă postmodernismul e un gen de clasicism al modernismului, clasicismul tardiv al lui Budai-Deleanu poartă stigmatul unei concepții similare. Dispoziției inaugurale, proprii scrierii unei epopei, îi răspunde una secundă, a rescrierii în cheie ludică. Circumspecția, blazarea, decepția se înveșmîntă în maniera subtilă a bunei dispoziții ironice. S-a afirmat că
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
timp de un deceniu și mai bine de inși inteligenți, dar oportuniști în fibra lor și poate călăuziți de o dogmă politică străină, precum Crohmălniceanu, Paul Georgescu și S. Damian. Care au hulit și „demascat” mari valori și stâlpi ai clasicismului și modernității românești, precum Titu Maiorescu, Lucian Blaga sau Eugen Lovinescu. Nemaivorbind de atacurile murdare la valorile noastre literare care se aflau în străinătate: Brâncuși, Cioran, Eliade și alții. Ca un exemplu interesant, mi-aduc aminte că violonistul Mihai Constantinescu
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
Angelin Preljocaj, Albă ca Zăpada, din 2008, datorită interpretei sale principale, Nagisa Shirai, cu proporții specifice corpurilor asiatice, îndesate, scurte, sau cum spun francezii trapu, deci cu o structură aparte, proprie altei viziuni estetice decât cea a liniilor prelungi specifice clasicismului european, admirabil exemplificate în spectacolul sibian prin Adela Sterp-Crăciun, interpreta Myrthei, regina ielelor. După cum știm, dansul clasic european - ca și întreaga cultură și civilizație europeană - a devenit un bun comun, preluat pretutindeni în lume. În Asia preluarea s-a făcut
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
să zăbovim aici. Marxismul lui Barthes se mărginește să observe materialitatea și fetișismul limbajului public, să denunțe „idealități” - poncife lansate cu rolul de a aliena masele. Atît, însă. Nimic progresist nu-l însuflețește pe autorul care, de tînăr, face elogiul clasicismului. Dacă Barthes s-a situat în anii 1950 la stânga, din motive care țin în mod evident de antiburghezismul generalizat în Franța intelectuală, stânga lui a fost însă una nietzscheană: Barthes a fost chiar de atunci un clasicist convins. Plaisir aux
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
cu rădăcinile adânc înfipte într-o anumită zonă caragialesc- perenă a identității culturale românești. Ea nu e totuși străină de un anumit absurd metafizic prin care Caragiale și Ionesco se înrudesc, dincolo sau dincoace de influențe, sub semnul unui paradoxal clasicism.” Ce constat aici e multă încredere imanentă, „moderată” de un absurd transcendent... Ar fi și o formă de mioritism, fabricată de I. L. Caragiale, stigmatizatul, de către N. Davidescu, „ocupant fanariot”. Miorița și Caragiale, și de ce nu?, atât Caragiale tatăl, cât și
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
care umblă cu Horațiu în ediția Elzévir sub braț în căutare de bandiți corsicani sau de țigani, Hogaș e un costumbrist întârziat, plecând urechea la folclorul muntenilor din Neamț și cercetându-le moravurile. Stilul prozei lui e la mijloc între clasicismul erudit al lui Odobescu și barocul emfatic al lui Bogza. Relatarea nu e lipsită de un umor cărturăresc, naratorul dându-și aere quijotești în fața unui Sancho Pânză care îl însoțește pe drumurile lui de munte. Ici-colo, câte un personaj pitoresc
Calistrat Hogaș, 165 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2930_a_4255]
-
locul lor - în studiul despre Eustatie Altini 7, din care nu știam decât numele. M-au interesat direct unele din judecățile d[umi]tale asupra începuturilor culturii noastre, asupra comunității grecești de la noi și din alte părți, asupra Vienei, asupra clasicismului și romantismului, după cum mi se pare de tot prețul restituirea pe care o faci cu Intrarea lui Veniamin Costachi în monahism 9 și analiza tabloului. Rețin pentru mine nu numai obligația de-a mă interesa mai mult de început[ul
Remus Niculescu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4308_a_5633]
-
cu L. Blaga și Ion Barbu) s-a refugiat programatic în trecut printr-o mișcare regresivă calculată. S-a oprit la Antichitatea greco-romană, din care a extras teme eterne; a recuperat apoi ceea ce i s-a părut mai interesant din clasicism și din neoclasicism; s-a îmbătat cu poezie romantică (mai ales cu Goethe, Novalis și Hölderlin, dar și cu Heine). Nu a rămas însă la romantism, ci a venit spre epoca modernă: Baudelaire și simboliștii i-au oferit foarte mult
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]