772 matches
-
de ce, Julius?, de ce a luat mama ta hotărîrea asta? Julius se uita la ea fără să Înțeleagă pricina acestei tulburări, tocmai acum cînd ei avea de gînd să se i facă rău se apropia măicuța asta mirosind a parfum de claviatura, ce hotărîre luase oare mămica? Mămica luase o hotărîre, o anunțase pe măicuța printr-o scrisoare și acum măicuța care avea un parfum minunat Îl informa pe Julius: mama ta spune că trebuie să te ocupi serios de pian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
anul ăsta o să Înveți cu o altă profesoară, o foarte bună profesoară nemțoaică... Aici trebui să dea dovada de umilința creștinească acceptînd faptul că nemțoaica era o foarte bună profesoară, probabil că asta era cauza, fiindcă măicuța cu parfum de claviatură Își mușcă buzele pînă Începu să-i curgă sînge, deveni extrem de nervoasă și abia reuși să spună: „aveam de gind să te Învăț imnul Statelor Unite“, apoi plecă glonț sub pretextul că acum o să sune clopoțelul și trebuie sa mai vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gîndul de a deveni un elev rău pentru un moment mai potrivit, la urma urmei ce Însemna să fii mare dacă hotărîrile importante vin tot de sus, fără măcar să fii consultat? Văzu În fața ochilor pianul cu parfumul acela minunat, de claviatură, de curațenie și dădu fuga să se alăture grupului unde erau Del Castillo și Sánchez Conuha, poate că lîngă ei o să se simtă iarăși mare, uite-l și pe grăsanul Martinto, i-ai văzut pe frații Arenas?, uite-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la o altă masă ceva mai Încolo, exilata boliviana stătea de vorbă cu soția ambasadorului din Chile, cate era Întotdeauna foarte elegantă. Lui Julius Îi părea rău gîndindu-se la măicuța care-i dăduse lecții de pian, Își aminti de parfumul claviaturii mămico... — Filiația geniilor! exclamă Juan Lucas și era gata să născocească iarăși ceva, era Într-o dispoziție excelentă. Și tătucul Beethoven i-a alungat pe toți trei de acasă. I-a alungat pentru totdeauna. Acum cred că știi ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nici mîlc, În schimb, ridică sus de tot Încheietura mîinii și vru să Înceapă exercițiul ca În vremurile bune, plin de simțire, În curînd avea să devină cel mai bun elev din lume, dar Frau Proserpina Îi puse ceasul pe claviatură și el era cît pe-aci să-l dea jos din pricina avîntului pe care și-l luase. Îi spuse că lecția s-a terminat și că elevul următor trebuia să pice dintr-o clipă Într-alta. O nouă lovitură simbolic-morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
părul. ― Un tablou de la bunica, dragul meu. E plin de atmosferă, nu găsești? Acum însă avem treabă. Exact, chestiunea care am mai discutat-o. Luă motanul în brațe. Degetele sidefii, cu un singur inel subțire, mângâiau blana neagră. Ansamblul sugera claviatura unui pian. ― Am reflectat mult, dragă Mirciulică, oftă bătrâna. Avem toate șansele ca de data aceasta să câștigăm. Ne trebuie însă cineva care să ne ajute. Nu mai sîntem prea tineri și găsesc că e o calitate să recunoști amănuntul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
refer la scrisoarea de adio și, în treacăt amintind, putea fi redactată în termeni mai puțin echivoci ― a omis că victima era un dactilograf cu experiență. Folosea metoda oarbă, mai precis bătea cu toate degetele. În consecință, literele din extremitățile claviaturii, atinse cu inelarul sau degetul mic ca ă, ț, ș, p etc. trebuiau să fie mai palide. Spre deosebire de u, z, h sau t lovite de index. Cel care bătuse însă textul la mașină ― un amator ― o făcuse cu cele două
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fără oprire, într-o masă informă, trupuri îmbătătoare de femei. Dacă i s-ar fi cerut să efectueze o comandă manuală de rutină, n-ar fi reușit decât după o bună bucată de timp. Și-ar fi plimbat degetele asupra claviaturii, distrat, și în prima clipă n-ar fi apăsat pe nimic. Numai că, așa cum îl învățaseră pe Pământ, într-o clipă se pot întâmpla multe. Computerul are dreptate. Ori ești treaz și perfect funcțional, ori intri la frigider și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ieșit de trei zile de obicei în fiecare luni dimineață plecați înapoi spre Paris azi însă n-ați dat niciun semn de viață iată este ora prînzului vă rog să vă opriți vă rog să fiți înțelegător zgomotul produs de claviatura mașinii dumneavoastră de scris începe să ne răsune în creier mai mulți clienți s-au plîns în timpul nopții este ca și cum o ploaie măruntă ar cădea fără încetare pe un acoperiș de tablă literele pe care le imprimați pe hîrtie sunt
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o clipă mâinile pe genunchi,ce sentimentală sunt! Apoi, înfigînd din nou degetele în clape, începu să cânte Rapsodia ungară de Liszt, indicând cu multă vigoare părțile grave, dar când intră în zona furtunoasă a compoziției, trânti deodată capacul peste claviatură și sări în picioare. - Îmi vine uneori să alerg, spuse ea lui Felix, care ședea înpicioare, puțin cam încurcat de rochia și nimicurile cărora le slujea de cuier, să zbor. Felix, adăugă ea confidențial, vrei să fugim? Hai să fugim
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu pianul. Toate erau cum le lăsase Otilia. Notele risipite pe dușumea, pe capacul instrumentului și chiar pe pupitru erau acoperite cu o bură de praf. Niște flori uscate erau aruncate pe pian, de câteva luni. Felix ridică capacul de pe claviatură și G. Călinescu se pregătea să înfigă un deget, când auzi glasul lui Stănică. Acesta se afla acum alături și cuvânta lui moș Costache: - Pe onoarea mea, l-a lăsat ca pe un câine. N-are nicicămăși pe el. Îmi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
degetele subțiri deasupra clapelor, în vreme ce cu glasul îngîna fraza muzicală. Încercă să dea mâinilor alergarea aceea, spre a-și însuși starea de spirit a fetei, dar nu fu în stare. Nu era un pianist prea bun. Trase repede capacul peste claviatură. Răsunetul coardelor interioare se mai auzi puțin, ca scuturarea unui brad încărcat cu chiciură, apoi totul se isprăvi într-un chițcăit ușor, și Felix avu uimirea de a constata că din direcția pianului fugea mărunt un șoricel speriat. "Am gonit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apropiindu-se de sursa din ce în ce mai sonoră de armonie. Ușa odăii cu pianul era dată de perete. Înăuntru, ghemuită pe taburet, îmbrăcată însă ca de G. Călinescu oraș și cu pălăria pe cap, Otilia în persoană își legăna moale mâinile pe deasupra claviaturii, îmbătată de sunete, subliniind câte o măsură cu pan, pan, pan. - Otilia! strigă aproape fără voie Felix. Sunetele muriră deodată, și taburetul, printr-o mișcare bruscă, se suci pe axă înfățișind-o pe Otilia stând turcește. - Felix! răspunse fata și sări
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă face să sufăr! De ce te duci mereu cu Pascalopol, de ce te porți cu el în așa fel încît să-i trezești speranțele? Otilia se răsucise încet pe taburet și cânta la pian, fără să răspundă. Felix lăsă capul peste claviatură, cu băgare de seamă, ca să nu rănească degetele încăpățînate ale Otiliei, și îngenunchind lângă ea, îi cuprinse picioarele. - Otilia, te rog, e adevărat ce spune lumea, că te-ai logoditcu Pascalopol? Fata se uită blând și lung, cu ochii ei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă gândeam că n-am șters praful de pe pian. Ce vrei? Sunt o proastă. Ce-ai zice dacă aș concerta puțin? Otilia nu mai așteptă răspunsul, duse pe Felix de mână până în odaia cu pianul, deschise capacul, suflă o dată în claviatură, apoi începu să cânte Chant sans paroles de Ceaikovski, fluierîndu-l totdeodată. După aceea sări la fereastră și privi în curte. Ningea cu smocuri mari de lână, a căror cădere dădea o senzație de încetineală și de pierire a oricărui son
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acele instrumente imaginare, căutând să facă el totul. - Cânt, doamnelor... sau, cel puțin încerc, i-ar fi stat pe limbă lui Pinky să le răspundă. Dar, în loc de aceasta, nu intră la râcă. Ridică din umeri și continuă să-și mângâie claviaturile). Publicul asculta răpit, masat în jurul unei măsuțe ovale, cu picioarele terminate în capete de grifoni, cu blatul cu incrustații sidefate, măsuță plasată la zece metri distanță de scenă. Aproape toți cei care putea fi întrezăriți în obscuritatea încăperii etalau evantaie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ești șmecher, ai ? zise acesta omenește, nu fără o brumă de admirație. Și tu, cap de cauciuc ? — Iadeș ! strigă acela, simțind primejdia și îndesându-și fesul până la nas. I-auzi la el ! se minună Calu. Apoi, dezvelindu-și do majorul claviaturii dintre buze : Bă, bagă-ți mințile-n capul ăla lustruit, aicea numa’ Mierlă are iadeș ! Omul-pasăre înălță un ciripit aprobator, bătându-se cu aripile peste piept. — Și-acuma, fornăi Calu, punem pariu pe sacu’ ăla c-o să-l arunci încoace
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ascensivă. O spirală întoarsă, descensivă, însemna discreditare. Dacă cineva cânta la pian, Gaittany își lăsa capul cu ochii închiși pe speteaza scaunului, extaziat și plin de o fericire teatrală, și cu degetele mâinii drepte în vânt schița gestul execuției pe claviatură. Avea grijă totuși să consulte impresia generală, și de era defavorabilă, atunci, brusc, spirala își muta direcția de la septentrion la meridian. Ioanide povesti cu o prefăcută indignare cum îl găsise pe Hergot, care asculta totul ca un școlar cuminte, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cânte solo, fără acompaniament de piano. Îi plăcea vibrația bărbătească a instrumentului. Pianul, susținea, produce nervi, îi aducea aminte că o colegă de școală se așeza la pian și cânta ceva din Chopin, apoi izbucnea în plâns, trântea capacul peste claviatură și fugea afară. - Da, medită Ioanide, Pica era plină de pasiune, însă înstil serios. Nu mi-o închipui plângând. N-am văzut-o de fapt niciodată scîncindu-se. Odată, când, mică, mi-a făcut o poznă, luîndu-mi o schiță de pe masă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din umeri. . - E foarte puternic, protecția lui contează. Cred că, dacătrăiau, Tudorel și Pica ar fi fost azi la ordinea zilei. Ai văzut ce vâlvă se face în jurul lor? Ioana fluieră o arie de operă, bătând cu câte un deget claviatura pianului. Apoi urmă: Au să le facă o comemorare la Operă, cu care prilej se va executa o cantată în amintirea lor. Aș fi voit să mi se încredințeze mie executarea ei. Parcă îl cunoșteai pe Gavrilcea... . - L-am asistat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poezie, roman, dans, muzică...) și toate stilurile (clasic, baroc, hip-hop, rock...) corespund unor reguli convenționale, în jurul cărora se poate oscila. Fiecare operă este un amestec de convenții și inovații. Bunurile sunt convenții obiectivate: echipamente permanente, formate (foto 24 × 36), instrumente (claviaturi acordate la opt octave și jumătate), tablouri (rame, pânze), calibrare a interviurilor jurnalistice (într-un minut), durata muzicii, lungimea articolelor (în coloane), care sunt în relație directă cu utilizările așteptate. Becker preia de la Meyer (Emotion and Meaning in music, University
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a i se stâlci un titlu și de a avea mai puțin de șase pagini în dicționarul lui Simion, de a nu fi decorat, aplaudat, invidiat de vecinii de bloc nici nu contează. Dacă are cu adevărat vocație, meșteșug la claviatură, să nu zic la condei, și poftă de scris, toate „nedreptățile” de mai sus nu interesează. Dacă nu are, lipsurile enumerate nu sunt nedreptăți și nu le poate umple nici cu poliția, nici cu DNA, nici prin liste de semnături
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
preschimbat în „ms” (merci sau, de fapt, mersi, cu s ca la Coana Chirița). Și „sorry” a devenit „scz” adică „scuze”, cu 40 la sută mai scurt și... avantajat de apropierea tastelor s.c.z în partea de jos-stânga a claviaturii. Asta poate explica de ce, față de viața reală, pe bara de mesaje oamenii se scuză foarte des! Unele anglicisme au rămas, ca fiind mai scurte, și nu le văd detronate: „np” (no problem în sensul de „nu face nimic”) sau „oops
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
un Amân mereu. Luciditatea destramă mitul: O, de-aș avea riscanta credință a dacilor Orice secundă să simt că-mi înapoiază milenii, O, de-aș avea absurda credință a dacilor, Cei înșelați atât de crunt după moarte. Reverberații depresive (în claviatură luminoasă totuși) individualizează monologuri în șoaptă ca acesta, de un impresionism difuz; unde este efigia exaltantă din momentul debutului? Sunt, în pagini ca Pereche, Când voi fi îmbătrânit destul, În dimineața de după moarte și în altele, consonanțe cu eminescianul Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
arhetipal, personajul ne convinge totodată că autorul nu se teme nici de melodramă. Și, dintr-o dată, terorizanții Vecini dispar. În fundul scenei se mai întrezăresc, parcă, vreo două perechi de fantoșe. Ambiguitatea învăluie totul (dramaturgul își plimbă îndemînatic degetele pe această claviatură). A fost o întîmplare aievea? Sau un vis urît?... În fine, bine că a trecut. După atîta stres, nu strică să ne mai destindem. Dar nu!... Relaxarea nu durează, fiindcă, dumnezeule, pacostea stă să reînceapă! Blestemul nu s-a sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]