608 matches
-
mai dispărut pîrlitele alaiuri nupțiale cu "să se pupe mirii" și cu zbieretele false de pe trotuare. În schimb semn că românul a mai prins ceva la pungă orașul e vînzolit sîmbăta de coloanele de mașini staniolate și împăpușate, sunînd din claxoane și alarme. Aceleași care excedează, doar după doi-trei ani, completele de judecată cu răcnetele motivelor de divorț. "Strigătul" nordicului Edvard Munch (1863-1944) e biet scîncet pe lîngă ororile urlate de insurgenții frescangii mexicani Siqueiros, Orozco, Rivera, la începutul secolului XX
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
date), să trecem peste bacoviene jinduri și să parafrazăm navigator eminescian o dată cu radioasele fete, cu radioșii băieți Pururi tineri, înfășurați în pixeli. Tristeți provinciale, nu? 14 iunie În plină circulație pe bulevard, o limuzină indigo rupe toate sensurile, declanșează isteria claxoanelor și frînează scrîșnit lîngă trotuarul pe care mă oprisem tocmai ca să văd perturbația. Ei bine, eu eram cauza! Din limuzină coboară simpaticul june pictor O., cunoștință veche și, cu afabilitatea pe care i-o cunosc dintotdeauna, îmi strînge (amical și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acestor elemente permite oare inducerea unei noțiuni coerente a mediumului? Aparent, nu. E la fel de avantajos să spui că pe plan terestru totul este mesaj și că nu e important vectorul comunicării (un parfum îmi dă informații despre o femeie, un claxon mă avertizează asupra împrejurimilor). Chiar dacă unii se cramponează de comunicarea verbală, "simbolică" și nu "indicială", cea care folosește codarea și decodarea, termenul medium va putea foarte bine să se aplice limbajului natural utilizat (englezesc ori latin), organului fizic de emisie
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
funcționează frânele, când se supraîncălzește motorul, cum să o pornești când e frig afară... apoi să luăm mașinile astea, dintre care unele au mers câte trei schimburi pe zi, vreme de douăzeci de ani. Sunt cam ca o mașină fără claxon, care trage spre dreapta când pui frână, care nu pornește decât dacă pompezi benzina Într-un anumit fel - dacă ați avut o astfel de mașină, vă dați seama cam cum stă treaba și cu utilajele astea vechi din fabrică”. Taylorizarea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
introdus un nou spirit în satiră”, în general de la umorul sovietic), și umorul fin, savuros, al unor reprezentanți de marcă ai genului. Se editează periodic și un supliment în corpul revistei („Satiră și umor de la canalul Dunăre-Marea Neagră”) sau autonom („Claxonul”, sub îngrijirea lui I. Avian). Rubrici: „În țepii Urzicii”, „Sport”, „Urzica ajută”, „Din zona dolarului”, „Penultima oră”, „Răbojul Urzicii”, „Epigrame și epitafuri”, „Lampa lui Aladin”, „Cronica rimată”. Se publică versuri satirice, fabule, cronici rimate, epigrame, monologuri, poezii pe rimă dată
URZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]
-
pe care am putea-o numi «talamo-cortico-amigdaliană», echivalează cu prelucrarea informației prin cortexul asociativ și deci cu o comparare a informației actuale (perceptibile) cu o informație stocată în memorie (non-perceptibilă). Să reluăm exemplul anterior. Cum ați trăit deja experiența, sunetul claxonului trezește în dumneavoastră, datorită cortexului asociativ, conceptul de mașină, iar hipocampul permite compararea contextului precedent cu cel actual. Dat fiind că sunteți în aceeași situație, aveți imediat la dispoziție răspunsul emoțional adecvat, adică tresărirea și pasul înapoi. În această a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
actori și păpuși, așa cum a fost realizat de către Teatrul pentru copii ,,Cărăbuș’’ din Brăila, spectacol care s-a bucurat de un mare succes. STOP ! STOP ! STOP ! După intrarea spectatorilor în sală, întuneric prelungit care va fi ,,spart’’ de sunetele de claxoane, sirene, frâne de roți, voci speriate - țipete, toate într-o polifonie care să șocheze. Când se aprinde lumina, în mod lent, vedem scena ,,blocată’’ de componente de mașină, 1-2 manechine ,,accidentate’’ întinse pe carosabil, marcat corespunzător unei treceri de pietoni
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
copiii care nu mai folosesc biberonul se scoală, se pregătesc și pleacă la grădiniță, la școală. Nu, copii ? Hai să vedem cum. ( sala aprobă ). Cortină de lumină cu fond muzical adecvat. Se aud zgomote specifice traficului stradal : zgomot de motor, claxoane, frâne. Lumină. Intersecția cunoscută : zebră de trecere și semafoarele care funcționează. Auzim voci de copii care cresc în intensitate. La semafor apar doi copii, Gigel și Raluca, cu ghiozdanele în spate, care se hârjonesc. Semaforul este pe 29 verde, dar
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ghiozdanele în spate, care se hârjonesc. Semaforul este pe 29 verde, dar ei nu traversează, se joacă și intră pe zebră când se termină culoarea galbenă și semaforul trece pe roșu. Cei doi continuă să se hârjonească. Cortină de lumină, claxon, frâne de mașină, țipete de copii. Apoi câteva clipe de liniște totală, lumină violentă. Cei doi copii în mijlocul străzii, pe zebră, se țin de mână și plâng. În colț pe caldarâm Ana II dă ,,alarma’’ specifică unui robot. În
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
disperate pentru a-l opri să traverseze. Dar el se angajează să treacă în fugă pe roșu. Mama îl urmează disperată, țipând). Mama: Gigel stai, nu fugi. Gigel!... (îl ajunge în mijlocul străzii; îl cuprinde în brațe, pe fondul unor frâne, claxoane, voci speriate). Gigel izbucnește în plâns, ca și mama lui. Apare ofițerul. Ofițerul: Copii, ați văzut ce tragedie putea să se întâmple? Voi cine credeți că este vinovat? (sala reacționează adecvat) Cum? Mama?! De ce mama? Mama a vrut să-l
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
mulți decât valorase vreodată Casa Zebrei, ceea ce le-a permis părinților mei să facă niște schimbări În viața noastră. Din toate amintirile mele din copilărie, nici una nu are atmosfera de vis, pura magie a nopții În care am auzit un claxon În afara casei, ne-am uitat pe geam și am văzut că pe aleea din față aterizase o navetă spațială. Se așezase fără zgomot alături de furgoneta mamei mele. Farurile Îi clipeau. Partea din spate lumina roșiatic. Timp de treizeci de secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dorm. Mă tot gândeam la cuvântul acela: „bine“. Ce voia să spună tata? Ce aveau de gând să-mi facă? Sunetele străzii ajungeau până sus În cameră, ciudat de clare, reverberând din clădirea de piatră de vizavi. Ascultam sirenele poliției, claxoanele furioase. Perna mea era subțire. Mirosea a fumător. Dincolo de fâșia de mochetă, mama mea deja dormea. Înainte de conceperea mea, se Învoise să ia parte la planul bizar al tatălui meu, acela de a-mi determina sexul. Făcuse asta ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe omul ăla! Mi-a luat banii! Vameșul nu-l auzi, Însă. Milton văzu cum Îi pune câteva Întrebări părintelui Mike și apoi - Nu! Opriți-l! - Îi face semn să treacă. În acest moment Milton Începu să apese frenetic pe claxon. Sunetele puternice care ieșeau de sub capota Cadillacului ar fi putut foarte bine să iasă din pieptul lui Milton Însuși. Tensiunea Îi crescuse și, În haina lui de mașină, corpul i se făcu fleașcă de sudoare. Fusese sigur că Îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
boule! Ai auzit vreodată de comisioane? Când schimbi banii ăia, o să pierzi cinci la sută! Tunând și fulgerând la volan, Încetinit de camioanele din față și de petrecăreții din spate, Milton se zvârcolea și zbiera, cuprins de o furie insuportabilă. Claxoanele tatălui meu nu trecuseră Însă neobservate. Vameșii erau obișnuiți cu claxoanele șoferilor nerăbdători. Dar aveau ac de cojocul lor. De Îndată ce Milton se apropie de gheretă, ofițerul Îi făcu semn să tragă pe dreapta. Prin geamul deschis, Milton strigă: ― E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pierzi cinci la sută! Tunând și fulgerând la volan, Încetinit de camioanele din față și de petrecăreții din spate, Milton se zvârcolea și zbiera, cuprins de o furie insuportabilă. Claxoanele tatălui meu nu trecuseră Însă neobservate. Vameșii erau obișnuiți cu claxoanele șoferilor nerăbdători. Dar aveau ac de cojocul lor. De Îndată ce Milton se apropie de gheretă, ofițerul Îi făcu semn să tragă pe dreapta. Prin geamul deschis, Milton strigă: ― E un individ care tocmai a trecut. Mi-a furat niște bani! Puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din cauze meteorologice sau ceva de genul ăsta. Fusesem părăsiți! Eram ca un pește pe uscat. Nu ar trebui să închidem poarta? întrebă unul din ei. Cât e ceasul? întrebai eu. Aproape zece. Fără câteva minute. Mai stăm un... Un claxon asurzise în acel moment toată zona! Un camion venea din partea dreaptă și părea foarte grăbit. Era lung și gri, iar farurile aprinse îl făceau în lumina apusului să semene mai mult a tren decât a camion. Ce mama naibii? îngăimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să mă conving că eu sunt de vină, dar eu eram la fel cum fusesem și ieri. Nu îmi imaginam acea liniște. Drumul părea mai lung. Tăcerea îl făcea astfel. Timpul trece mai repede când auzi un lătrat în stânga, un claxon de la o mașină în dreapta și tot felul de sunete în jurul tău. Acum, până și străzile păreau pustii. Deși totul părea amorțit, dealul pe care era situat liceul părea mai plin de activitate ca oricând, și motivul îl găsii curând. Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trecuseră aproape toți de a doua tinerețe. Atmosfera părea puțin ireală. Cazinoul alb, frumos luminat, era Încărcat de muluri după moda din 1900. Existau momente În care ai fi putut crede că timpul se oprise În loc, pînă cînd răsuna un claxon dinspre strada Georges Clemenceau. — E și ea aici, șopti doamna Maigret, mișcînd ușor bărbia. Devenise un joc. Căpătase obiceiul să urmărească privirea soțului ei și ghicea cînd era surprins sau interesat. Ce altceva să fi făcut În fiecare zi? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
așa că iată cum stau acum în sufragerie, răsfoind paginile unei cărți despre recipientele folosite la grădinărit; de fapt, nici nu mă uit la poze, ci aștept doar zgomotul mașinii lui Geraldine. Nu se aude nici un zgomot, aud în schimb cum claxonul sună scurt de două ori, iar când dau perdeaua la o parte, aproape că-i pot vedea cotul lui Geraldine, care stă în ușă și bate darabana pe melodia pe care presupun că o fredonează. Geraldine și mașina ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
simtă pe obrăjori gâdilitura unei mustăți ca o vrăbiuță gata de zbor sau mîngâierea unui obraz catifelat și frumos, pe care copiii l-au văzut mereu doar plin de zâmbete și bunătate. De fiecare dată când se aude în fața porții claxonul Tinuței care, parcă ar spune: „Am sosiiit! E cineva acaaaasăăă? Ochii bunicului și ai bunicii capătă o frumusețe nemaiîntâlnită și strălucesc așa de tare, încât ai crede că în ei s-au adunat toate rubinele, safirele și smaragdele pământului. E
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o culoare mai aprinsă. Cineva mi-a împrumutat una, dar, pentru că era prea mică, i-am întins șoferului batista mea. Apoi i-am dat indicații: — Să-i duci la cel mai apropiat spital. Pentru că este o situație de urgență, ține claxonul apăsat și, dacă e nevoie, poți să treci chiar pe roșu! Nu mai țin minte ce culoare avea batista. Parcă avea un imprimeu. I-am zis să fluture batista sau să o lege de oglinda laterală. Pentru că eram foarte agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
altceva nu conta decât faptul că ea nu fusese iubită. Mobilul a început să-i sune, iar Mary aproape c-a intrat pe sensul opus, chinuindu-se să-și recupereze telefonul de pe podea. Un bărbat și-a lipit mâna pe claxon și i-a strigat ceva ocolindu-i mașina și-atunci un plânset pițigăiat a început să izbucnească din fundul gâtului lui Mary. Ea era transpirată leoarcă, mașina mirosea groaznic, iar tălpile o ardeau. Nu reușea deloc să apese pe butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să se mai roage fiindcă și-a dat seama că și Dumnezeu are toate datele unui mit. Dumnezeu era o altă poveste meșteșugită, pe care însă Naji nu putea s-o creadă. Bărbatul a auzit mugetul bărcii cu motor și claxonul acesteia. Danny fusese găsit. Ușurată, Irene s-a sprijinit de trunchiul unui copac. Naji însă nu se îndoise niciodată de rezultatul căutărilor. Danny era un băiat american și, în marea lor majoritate, băieții americani supraviețuiau. Naji s-a întors înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
iaz de lumină. Pentru că se mai Încălzise și voiam să-mi scot paltonul, am refuzat invitația de a intra În casă și am cerut permisiunea să rămîn pe verandă. Conform spuselor doamnei Toyama... (În clipa aceea s-a auzit un claxon. Se pare că s-a Întors domnul Toyama În persoană.) Aceeași zi, ora12.19. S-a Întors Toyama. Deoarece mi-a spus că este extrem de ocupat, l-am interogat În timp ce mînca. Masa domnului Toyama a constat din pîine și zeamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de drum, puține mașini treceau pe-aici. Cum nu exista trotuar, patru-cinei femei, ce se Întorceau de la cumpărături, se răspîndiseră de-a latul, sporovăind nestingherite. În mijlocul pantei apăru deodată un băiețandru ghemuit pe patine cu rotile, imitînd din gură un claxon. M-am dat, normal, la o parte, căci și eu mă plimbam pe mijlocul străzii. M-am oprit... ca acționat de un resort aerian. Mi-am mutat greutatea de pe vîrful piciorului stîng pe călcîiul drept și apoi din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]