340 matches
-
sinuos ce se încolăcea în jurul muntelui așa ceva nu se prea găsea. Cristi nu se grăbea, dimpotrivă chiar voia să meargă mai încet ca să poate observa detaliile de pe drum. Camionagiul însă avea treabă, el nu avea timp de pierdut. Nu-l claxona dar se apropiase foarte mult de mașina lui așteptând o oportunitate ca să treacă mai departe. În sfârșit, după o curbă strânsă la stânga, apăru o porțiune de drum dreaptă și șoferul camionului se înscrise în depășire. Sună prelung din goarne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
al rachetelor -, dau în șanțul cu apă colorată de benzină în ape verzui-violet. Șanțul ar fi fost de trecut pentru oricine, doar pentru mine luase forma unui zid fabulos în mijlocul bulevardului Carol, între benzile troleibuzelor, mașinilor, ambulanțelor care mă ocoleau claxonând nervos. Atunci mă oprisem în gardul de pe strada Ministerului, pe care nu putut să-l sar pentru a scurta drumul din Piața Palatului în bulevardul Magheru, dar poate fi orice prag din existența mea pe care n-am putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
În jurul gleznelor În timp ce alergam de la studioul de balet către casă. Reîncepusem antrenamentul de numai câteva zile și, deși mai erau patru săptămâni până la spectacol, Îmi era Îngrozitor de frică că nu aveam să fac față tuturor noilor coregrafii. O mașină decapotabilă claxonă și doi băieți blonzi rânjiră la mine. I-am ignorat, Întrebându-mă dacă chiar nu aveau nimic mai bun de făcut. M-am oprit În fața unei vitrine să-mi aranjez părul răvășit de vânt. ― Ți-ai găsit o oglindă? mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
gropile de pe Triumfului, cum hurducăm lemnăraiul pe Eroilor ținând dreapta, cum ne trec nădușelile când trebuie să facem sensul giratoriu înainte de pod fiindcă nu prea știm cine are prioritate, cum Mircea strigă nervos animalu’ dracului după un șofer care ne claxonează și mai apucă să-i dea un șpiț în cauciuc, cum îl înjur și eu pe altul care aproape mă rade cu portiera, cum ne oprim după pod și mâncăm doi langoși sleiți pe care îi port de trei ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mintea, creând un haos din care nu mai putea să răsară o hotărâre cuminte. ― Mai încet! Am strigat cu atâta furie încît șoferul stopă speriat. Acum mașina abia se târa pe asfalt, altele mai grăbite ne-o luau înainte sau claxonau din spate nerăbdătoare, să mergem mai repede. Nu mai puteam răbda. Trebuia să se sfârșească odată cu chinul ăsta. ― Mână repede! Mai repede! Nu-mi păsa de ce avea să creadă șoferul, chiar dacă m-ar fi luat drept nebun. Pagubă-n ciuperci
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cam vechi) se oprește. Nick răsucește cheia în contact, de câteva ori, și-l simt că devine nervos. "Ce naiba are?" Poate s-a terminat benzina", zice doamna Lungociu. "Nici vorbă. Rezervorul e pe jumătate plin". Se aud mașini din spate, claxonând. Nick se dă jos să le explice că suntem în pană. Umbrela se dovedește acum providențială, căci plouă cu găleata. Reîntors în mașină, încearcă din nou. În zadar. Motorul nu vrea să pornească. Am pățit asta, deseori, acasă, cu Dacia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu găleata. Reîntors în mașină, încearcă din nou. În zadar. Motorul nu vrea să pornească. Am pățit asta, deseori, acasă, cu Dacia mea, dar cu un Chevrolet, în America supertehnicizată, nu mă așteptam să rămânem, imobilizați, în mijlocul străzii. Alte mașini claxonează în spate deoarece ne aflăm pe banda din centru, în fața semaforului. Cum vom ieși din încurcătură? "Să încerc să dau un telefon la biserică, să rog pe cineva să vină să ne ia", zice Nick, acum neverosimil de calm. Eu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
încă nu pornise, am alergat mai departe, cinci metri, zece metri, duba încă nu pornise, am parcurs jumătate din lungimea străzii, lăsând-o cu vreo douășcinci de metri în urma mea, și când am crezut că, gata, am scăpat, atunci a claxonat strident, m-am speriat atât de tare încât era să rămân locului și să-mi cadă sticlele din mână, a ambalat motorul și am auzit-o cum pornește, a și ajuns lângă mine, claxonând din nou, dar nici atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că, gata, am scăpat, atunci a claxonat strident, m-am speriat atât de tare încât era să rămân locului și să-mi cadă sticlele din mână, a ambalat motorul și am auzit-o cum pornește, a și ajuns lângă mine, claxonând din nou, dar nici atunci nu m-am oprit, fugind numai de-al dracu’ mai departe, ei, și atunci duba m-a depășit și s-a oprit, cu o roată pe trotuar, știam că s-a zis cu mine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
călătoria spre casă. Fiasco-ul se simte mai bine pe străzile astea laterale, unde își poate etala accelerația. Apoi am observat că mă urmărește o mașină. Nu era vorba de paranoia. mașina asta mă urmărea într-adevăr. Își aprindea farurile, claxona și făcea toată gama de semne la care se adăuga tot repertoriul de înjurături specific volanului. Am împins piciorul până la podea și am trecut fulgerător printr-o intersecție sau două. Probabil că mergeam cu viteză maximă atunci când mașina a încetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stinseră. Am simțit mâna lui Helen Remington pe braț. Își schimbase poziția în scaun, mai aproape de mine, cu umărul ei puternic lipit de-al meu, cu mâna pe volan peste a mea. Privea mașinile care ne ocoleau pe ambele părți, claxonând. - Întoarce aici - poți conduce liniștit un pic. Am intrat cu mașina pe drumul de racord care ducea la străzile pustii de ciment ale unui cartier de bungalow-uri. Preț de o oră, am condus pe străzile goale. La porțile bungalow-urilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
eram în costumul meu din două bucăți, lăsându-mi hainele pe plajă, papucii unde îi aruncasem și neobosindu-mă să mi pun centura am pornit în viteză spre cel mai apropiat spital. Pe la mijlocul drumului, am văzut ambulanța apropiindu-se. Am claxonat, am frânat și am pășit desculță pe șoseaua fierbinte. Paramedicii l-au luat cu grijă pe tânăr. Am alunecat din nou pe bancheta din față. Am oprit mașina în fața unui magazin, de unde mi-am luat o rochiță de plajă și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care nu o cunoștea. Prâslea merse să cunoască această lume, dar lui i se părea prea zgomotoasă și agitată. Obișnuit cu niște curți mari, unde se plimba în voie, ajunge mai întâi pe o șosea plină de mașini care îl claxonau, deoarece mergea nestingherit prin fața lor. Era impresionat de ceea ce vedea: case mari, oameni mulți, mașini colorate, iar cerul senin luminat de soarele puternic îi încălzea puternic spatele, unde avea arcul cu săgețile. Se luă după câțiva oameni și intră într-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înșelau așteptările. Dar mai cu seamă îi plăcea să se știe iubită, și el o copleșea cu stăruințele lui. Făcând-o atât de mult să simtă că există pentru el, o silea să existe cu adevărat. Nu, nu era singură... Claxonând puternic, autobuzul își croia drum printre obstacole invizibile. În mașină nu se mișca nimeni. Janine simți deodată că e privită și se întoarse către banca aflată în prelungirea băncii ei, de cealaltă parte a intervalului. Nu era un arab și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
morman de dărîmături și gunoaie. Cu mîneca își tamponează rana din care curge un firișor de sînge. Privește la fațadele degradate ale clădirilor, la acoperișurile încovoiate, la gropile din asfalt și la copacii prăfuiți de pe marginea străzii. Un șofer îl claxonează văzîndu-l că nu îndrăznește să traverseze, deși se află în dreptul unei treceri pentru pietoni. Încă nu-și poate lua inima în dinți, se întoarce înapoi pe trotuar, la ce bun să mai treacă de pe-o parte pe cealaltă ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe care erau sculptate o cruce și data morții Dictatorului și a soției sale. Era întuneric, iar grupul de manifestanți nu era ghidat decît de razele firave ale lunii. Automobiliștii care treceau pe acolo le strigau cuvinte de încurajare și claxonau sperînd să-i mai dezmorțească de frig. — Trebuie să fii de acord că toată știința asta se bate cap în cap cu morala creștină, zice Dendé, ciulindu-și urechile atent la pocniturile ce se aud sub focul care încă arde
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta. Știți ce-o să facem noi cei de aici dacă o să avem noroc? i-a întrebat, o să ieșim afară. O să-i batem cu propriile lor arme. Hai că devine interesant, observă taximetristul, asta voiam să aud, puneți-vă cu toții pe claxonat, că asta o să deblocheze cu siguranță traficul. Azi s-a dat la pompe rația de benzină, nu se vede? Au ieșit cu toții în oraș cu mașinuțele, bravo lor! Uite-așa i-a jucat Stalin pe degete atît pe Churchill, cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de pe celălalt trotuar, din dreptul trecerii de pietoni din față de la cinematograful Studio. Nu mai avu răbdare să se facă verde, sări de pe trotuar direct în mijlocul traficului și traversează bulevardul ca un apucat, printre mașinile aflate în viteză, care îl claxonau sau frînau brusc cînd nu aveau pe unde să-l ocolească. Credeai că n-o să mai vină, erai presat de timp, peste mai puțin de trei ore trebuia să fii la poarta unității, altfel Comandantul avea să facă spume la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
picioare avea o pereche de Nike la care mulți se uitau cu invidie. Cămașa Lacoste Întregea garderoba unui bărbat care știe pe ce să dea banii când ajunge pe Vaczi Utcá sau pe Kärtner Strasse. La intervale știute de el, claxona o dată scurt. Taximetriștii din parcarea hotelului Îi răspundeau imediat cu claxoane muzicale spre Încântarea celor fără mașini, care fluierau sau aplaudau, după posibilități, sub privirile Îngăduitoare ale polițiștilor puși să supravegheze acest miting al prieteniei româno-evreiești. Pe ducă, măi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cheamă o asistentă socială, i-am spus eu gâfâind. Piciul vijelios fu smuls din spinarea mea. Am reperat Fordul lui Lee în parcare, l-am îmbrâncit pe Maynard spre el și l-am trântit pe bancheta din spate. Lee a claxonat și a pornit în trombă. Violatorul bolborosea întruna „Iissuse!“ Eu mă întrebam de ce sunetul ascuțit al claxonului nu reușește să acopere țipetele băiețelului despărțit de tatăl său. • • • L-am lăsat pe Maynard la închisoarea tribunalului, iar Lee l-a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
șoptit: — Te iubesc, Dwight! O grăsană mă apucă și-mi suflă în față cu un cornet înainte să reușesc să-i răspund. Ne-am întors acasă pe autostrada Pacific Coast, într-o coloană de mașini lungă, cu șoferi veseli, care claxonau de zor. Când am ajuns acasă la ei, mașina mea n-a vrut să mai pornească, așa că mi-am încropit un culcuș pe canapea și am căzut lat. Băusem mult prea mult. La un moment dat, către zori, m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sub scaunul șoferului. Cheia era acolo. Am pornit mașina, am apăsat pe accelerație și am plecat. Am câștigat rapid teren. Am ajuns în spatele Fordului, pe Sunset chiar când Lee trecea pe banda din mijloc, îndreptându-se spre vest. L-am claxonat de trei ori și mi-a răspuns cu semnal LADP care însemna „Polițist în urmărire“. Mașinile din trafic se dădură la o parte făcându-i loc să treacă. Nu puteam decât să semnalizez și eu cu claxonul și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
doi kilometri distanță de închisoare. Cinci minute mai târziu am găsit adresa - un depozit enorm, înconjurat de alte depozite la fel de mari, dar singurul cu fațada luminată: CARMANGERIA KOUNTY KING - ÎN SERVICIUL COMUNITĂȚII DIN L.A. ÎNCĂ DIN 1923. În timp ce parcam, am claxonat. O ușă de sub firma luminoasă se deschise. Am stins farurile și l-am văzut pe Fritzie Vogel cu degetele mari vârâte sub curea. M-am dat jos din dubă și am descuiat ușa din spate. Țăcăniții coborâră împleticindu-se. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să-l închidă în acea cutie numită uitare, căci doar acolo nu mai durea amintirea. Străinul, o strângea de mână și o forța să înainteze pe trecerea de pietoni pentru a nu încurca mașinile care deja dădeau semne de nerăbdare claxonând insistent. Karina voia să-l vadă, voia să vadă chipul acela care rămăsese ascuns în tot acest timp. Era mult prea ascultătoare în prezența lui și risca să nu-l cunoască niciodată în acest fel. El era ușor în spatele ei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ești singurul. —Înțeleg. Și câți șoferi are compania Pegas? Lasă-mă să ghicesc, tu ești singurul? — Aha. Mă las În curând de taximetrie. Vin examenele. —Mecanică? —Filozofie. — Deci, prin faptul că ești șoferul meu, ești și propriul meu cal Înaripat? Claxonează ca o aprobare voioasă a celor spuse de mine. Știai că pentru șoferi ești scutit de la plata impozitului, dar pentru Îngrijirea copiilor nu? Claxonează din nou și sperie un grup de costume de pe trotuar; se Împrăștie ca porumbeii. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]